11 comentarii. Scrie și tu!

La dispariția Brașovului, Amintiri din epoca Steagului de Aur! Cele mai frumoase povești ale echipei, istorisite chiar de protagoniştii marii echipe a anilor '60-'70

Acum doi ani și jumătate, Gazeta a reunit şase foşti jucători ai formaţiei ardelene, Cezar Ardeleanu, Călin Gane, Marcel Goran, Csaba Gyorffy, Adrian Hîrlab şi Dorin Necula, care au povestit timp de 3 ore cele mai efervescente momente petrecute împreună

Articol de , , ,
sambata, 01 iulie 17:48

DIN CUPRINS
Cele mai frumoase povești ale Brașovului de la cei mai buni povestitori, publicate în premieră în online, la o zi după ce sediul clubului a fost vândut
Care era localul în care brașovenii petreceau deși “dacă intrai, mirosea de vomitai instant” și totul despre vremurile în care petreceai în Poiana Brașov cu 100 de lei
De ce se ascundea băutura în rezervorul toaletei și care erau cele mai eficiente metode de pitit valuta în aeroport
Cum s-au negociat într-un meci cu Rapid premieri diferite în funcție de flanc

"Măi copii, sunteţi aşa de mulţi ca noi! Am băga şi-un meci, dar ne «faceţi», sunteţi mai tineri!".



Lumina portocalie se caţără molcom pe spinarea puloverelor încărcate de ani. Suntem într-o sală de protocol de restaurant, la doi paşi de Modarom, locul preferat de întîlnire al braşovenilor de toate vârstele. Şi chiar facem mix de vârste, la un rendez-vous cu şase stâlpi ai generaţiilor '60-'70 pentru Steagul Roşu din Braşov. E o masă lungă, scaune de onomastică şi faţă de masă în carouri. În spate, o canapea, pe care zac geci aruncate. Dar şi o listă cu invitaţii.

Nume Vârstă Perioadă la Brașov
Călin Gane 75 de ani 1959-1970
Cezar Ardeleanu 72 de ani 1967-1969
Marcel Goran 74 de ani 1963-1967
Csaba Gyorffy 73 de ani 1965-1977
Adrian Hîrlab 68 de ani 1973-1978
Dorin Necula 74 de ani 1961-1972

Deschidem gura doar cât să ne prezentăm. Urmează un lung moment de stand-up, dar nu comedy, ci history. Care începe în inferioritate. Cei 6 sunt doar 5!

bmb 2692.nef

De la stânga la dreapta: Ardeleanu, Gane, Gyorffy, Goran, Necula, Hârlab (Foto: Bogdan Bălaș)

Ardeleanu: Trebuie să vină şi Dorin, dar mai întîrzie...

Gane: Dacă tot întârzie, Piticu' de Necula să stea în picioare, că nu mai sunt scaune!

Gyorffy: Nu vine, mă, ăsta...

Ardeleanu: Dar ne-a promis că vine! În maximum jumătate de oră ajunge.

Gane: Aşa era şi ca fotbalist. Întârzia la antrenamente! (râde)

Gyorffy: Neserios, mă! A botezat-o pe fiică-mea şi pun pariu că a fost singura dată când a văzut-o în 50 de ani!

Goran: Dar are un caracter deosebit! Nu se supăra niciodată!

Sunt puşi de-o parte şi de alta a mesei. Alături de noi e Gyorffy, ca acum 40 de ani, pe extremă. Partea cealaltă începe cu stoperul Hârlab şi se termină cu un trio ofensiv. Care îl elogiază pe marele absent, Nae Pescaru, ţinut "pe bară" din motive medicale.

Ardeleanu: Cel mai mare a fost Nae Pescaru!

Goran: Da, dar la noi echipa era reprezentativă. Era o coeziune sufletească! Nu ieşea nici unul în evidenţă, nu aveam un Hagi! De exemplu, mijlocul era cel mai bun din ţară. Iar antrenorul, Ploieşteanu, ştia că noi ieşeam mereu împreună la şpriţ. Tot aştepta să prindă că o ia unul singur pe cărarea greşită. Dar niciodată nu a reuşit, pentru că noi ieşeam mereu în grup! Şi nu putea să ia nici măcar o măsură împotriva tuturor. Rămânea fără jucători! :)

Episod pilot: de la Ceasu' Rău în Poiană

Gaşca Steagului începe cu încălzirea. Primele staţii de pe harta clinchetului de pahar sînt un nume comun, Poiana Braşov, şi altul mai puţin cunoscut.

Gyorffy: Înainte ne vedeam la Ceasu' Rău, însă atunci era doar o cârciumă. Mirosea atât de rău acolo, că atunci cînd intrai vomitai direct!

Gane: Dar când te duceai tu acolo, mă?

Gyorffy: Păi eram vecini!

Goran: Pe vremea aia cârciumile alea erau pline, toată lumea avea bani. Şi ăla de rând şi cel din clasa mijlocie. Acum intri şi zici că e sală de sport!

Ardeleanu: Stăteai la rând ca să prinzi o masă înainte!

Gyorffy: Cea mai mare problemă era cu berea! Cereai bere românească şi îţi aducea bere străină în boluri de supă.

Ardeleanu: Okocim! Berea străină nu se vindea! Se dădea pe preferinţe şi ca să nu vadă lumea că nouă ne dădea bere străină, o puneau în boluri de supă.

Goran: Mergeam cu 100 de lei în Poiană şi ne ajungea şi pentru a doua zi!

Cu gulerul ridicat ca un lord medieval, adjectiv cu greutate și priviri atent ațintite, veteranul Călin Gane își însușește microfonul vocii ridicate.

1. Toaletă, ascunzătoare și răcitor

Gane: Pe vremea poveștii, antrenor era Alexandru Mezsaros. Eu stăteam cu Şerbănoiu şi cu Marin Olteanu, lîngă noi ciobanu' de Gyorffy şi Balint. Şi aveam vinul chiar în faţa uşii, la recepţie. Cînd ne trezim cu ciocănit în ușă. Mezsaros! Nu ştiam ce să facem cu sticlele, nu îi răspundeam, iar el, săracu', era în chiloţi şi tremura de frig în faţa uşii. Pînă la urmă am ascuns sticlele de vin şi l-am lăsat să intre, dar şi-a dat seama. Îi plăcea şi lui şi a simţit miros! Însă i-am dat cu fentă, am lăsat o sticlă la vedere. A confiscat-o, nouă ne-au rămas alte două!

Gyorffy: Ştiţi ce mai făceam ca să păstrăm sticlele reci şi să le şi ascundem? Le ţineam în rezervorul de la WC şi mai trăgeam apa din cînd în cînd!

2. Proca şi ciorapii

În încăpere intră, cu geacă de piele maro, pulover roşu şi aluniţă şireată pe obraz, un personaj mic şi pişicher. "Băi, ieri a fost ziua lui Nichi Dumitriu. El m-a sunat să-mi zică «Spune-mi, mă, la mulţi ani!»".

Stă în picioare, la capătul unei mese fără scaun liber. "Văd că nici nu am loc aici. De ce m-aţi mai chemat?! Bine, măcar să vă pup!". Arată spre Gyorffy. "Pe tine, Amigo, consideră că te-am pupat deja!".

E Dorin Necula, fost vârf şi cel mai bun prieten al celui numit.

Goran: Ai întârziat ca întotdeauna, domnu' fotbalist!

Gane: Cică fotbalist... Păi, ăsta a fost fotbalist? (râd toţi)

Ardeleanu: Hai că până acum a vorbit Gyorffy de tine!

Necula: Cred că doar de bine!

Gyorffy: Cel mai neserios om... Cum ai putut să faci două facultăţi cu capul ăla?

Necula: Care două? Trei! Una la seral, cârciuma "Cerbul" nu fost bună? Mă jigniţi cu treaba asta! Amigo îmi zicea "Ce dracu' vezi în cartea aia cu cuvinte încrucişate? Uite, poftim! Ciorapii ăştia ai tăi dacă îi arunci la perete se lipesc, mă, de ce put!".

Gyorffy: Când intra antrenorul Proca în cameră îşi punea masca de gaze! Nu ne lăsa până nu îi promiteam că spăl ambele perechi!

3. Palme, nu "craci"

Goran, Necula şi Gane, atacanţii anilor '60, stau unul lângă altul. Reînvie o rivalitate de jumătate de veac.

Gane: Să vă povestesc o chestie cu Piticu' ăsta!

Necula: Care pitic, mă? Am mai crescut şi eu... Şi ţie cum îţi ziceam?

Gane: "Mama"!

Necula: Eh, "Mama"! Cocoşatu' îţi ziceam, mai taci din gură...

Goran: Doar ăsta, Gyorffy, îţi zicea "Mamă"!

Gane: Jucam odată la Piteşti, am făcut 0-0. La ei, Dobrin. Piticu' voia să prindă din alunecare o minge care se ducea spre tuşă. Dar Dobrin a ajuns primul şi i-a dat-o printre picioare! L-am înţepat după, "Ce faci, Piticule? Ţi-a dat-o Gâscanu' printre picioare?". Era terminat. "Băi... mai bine îmi dădea două palme!".

img105

Brașovenii la Hamburg, pe o ploaie sănătoasă (Foto: Arhivă GSP)

4. "Dictatorul" Haller

De la Dobrin se trece la playmakerul Germaniei, Helmut Haller, finalist de CM în 1966 şi jucător la Bologna. A avut ceva probleme cu jucătorii Steagului, chiar dacă nu la fotbal :)

Necula: Eu am păţit-o rău cu neamţul. Era vreo 5-0 pentru italieni, aveam nişte draci! Şi am zis «Să vezi că îl iau acum, îi bag o talpă»!

Gane: Puneai tu talpa?! (râde)

Necula: Veneam cu viteză să îl ard pe ăla şi a aruncat mingea cu vîrful peste mine. Şi după mă vedeai cum alergam, m-am dus pe fund, scoteam braţe pe acolo, îmi era şi ruşine! Aşa că m-am uitat mândru la colegi şi le-am zis: "Sînt înaintaş, n-am ce căuta eu aici! Apăraţi-vă voi!".

Gane: Ne-au bătut cu 7-1 şi fundaşii, nervoşi pe Haller, nu puteau decît să strige la el. "Hitler! Hitler!".

"La meciul cu Bologna am văzut prima dată un vestiar modern, să stai să te încălzeşti la pauze. Doar că arbitrii se cam uitau urât la noi. Nici nu ştiam germană, dar la ce echipament aveam..."
Cezar Ardeleanu, fost jucător FC Braşov

5. Umor negru la 1-10 cu Dinamo

Înfrângerea cu Bologna le readuce în plan şi alte ruşini. În discuţie intră Ardeleanu şi Hârlab. Ambii ajunşi antrenori de copii şi juniori, sunt mai calmi şi domolesc avântul cvartetului ofensiv.

Ardeleanu: Şi Jiul ne-a dat un 7-1, la Petroşani.

Necula: 7-0!

Gane: Ce ştii, mă, tu? Nici măcar nu ai jucat meciul ăla... Citeai romane în vestiar!

Hârlab: Dar de un 1-10 aţi auzit?

Gane: Ha, cu Dinamo! Am jucat şi eu atunci!

Hârlab: Nae Pescaru i-a zis unui fundaş: "Băi creţule, nu joci astăzi fundaş stânga. Joc eu, am viteză şi trebuie să îl ţin pe Pîrcălab!". Şi aşa l-a ţinut pe Pîrcălab că în minutul 30 era 0-4!

Necula: După o săptămână de la meci mă întreabă unul, glumeţ, "Cât a fost scorul? 1-10, nu?". I-am răspuns: "Băi, ştii ce a fost? Golul 8 ne-a descurajat pe toţi. Total!". :)

"5 inşi din apărare au vîndut atunci meciul cu Dinamo. Şi ştiu şi pe ce. Pe paşaport şi să plece şi cu soţiile în străinătate" Dorin Necula, fost atacant Steagul

6. Injecţiile lui Gyorffy...

Necula se uită la Gyorffy şi râde. Trece de la înfrângeri dureroase la altfel de momente limită. "Să vă zic cum i-am salvat viaţa lui Ciobi de două ori!".

Necula: Dar fără glumă! Făcea "tindere", cum zicea el, şi primea injecţii. Doar că el avea alergie la ele. Prima oară a făcut în Beirut şi după în Poiana Braşov! Şi îl vedeam cum începea să tremure tot, cu urechile alea roşii. Şi aşa urât ca naiba! Mi-am dat seama imediat, l-am luat repede şi l-am cărat pînă la taxi, repede la spital. După o oră, i-a dat drumul acasă. Taximetristul libanez ne-a aşteptat în tot timpul ăsta. Nu mi-a venit să cred! Ajunşi la hotel, dau să-i dau banii, săracul, cât aşteptase! N-a luat nimic.

Gyorffy: Mi se umflase limba că nici nu mai puteam să vorbesc!

Gane: Trebuia să i-o tai! (rîd toţi)

Necula: Mă gândeam să îl sufoc cu perna, dar poate nu murea şi când îşi revenea dracu' mă spunea!

Gyorffy: Făceam alergie de la seru... sau cum îi zice?

Necula: Da, mă, ser fiziologic!

Gyorffy: Ser filio... filiozo... fizili...

(toată lumea râde)

Gyorffy: No, cum o fi!

7. ...Şi ghipsul lui Gane

Etnic maghiar, Gyorffy a învăţat română în perioada Braşov. Ruşinat de bâlbă şi oricum roşu la faţă, încearcă să se ascundă în spatele cozorocului de la şapcă. Acelaşi Necula îi sare în ajutor.

Necula: Lasă asta! Mergem în Italia şi Călin, era să zic Cocoşatu', avea mâna în ghips toată. Avea o andrea, pe o căldură aşa mare şi mirosea ca dracu'. Nu mai zic că zgârcit ca ăsta, mai rar! Şi mă roagă să îl scarpin pe spate, nu mai putea. I-am zis bine, dar să îmi dea două beri. N-a vrut, aşa că l-am lăsat aşa! Între timp, i-am sunat pe toţi «Nu-l scărpinaţi, c-o încurcaţi cu mine!». Tot el mă cheamă. "Bine, mă, fie! Îţi dau două beri!". I-am zis că nu mai e valabilă oferta. "Patru beri, nu două!".

Gane: Hai mă, că nu miroseam!

Necula: Nu miroseai pe dracu'!

Goran: Oare de ce am rămas mai mult atacanţii din echipa-fanion? Gyorffy, Goran, Necula, Gane...

Necula: Ştii de ce? N-am făcut efort ca lumea!

8. Flancul şi prima

În 1965, Rapidul a ratat primul titlu chiar la Braşov. Iar eroii sînt în faţa noastră.

Necula: Ei au avut 1-0, dăduse Dan Coe gol. După care au început. "Bă, vă dăm 1.000 de lei s-o lăsaţi mai moale", spunea Ilie Greavu. Lupescu, pe stânga, "staţi mai uşor, că vă dau 500!". Eu făceam ambele benzi. Păi, stai aşa, că pe partea cealaltă era 1.000, creşte şi tu preţul! Ne-am enervat şi i-am bătut, Dinamo a învins la Constanţa şi a luat titlul. Dar şi cînd am mers la Bucureşti... 4-1 ne-au dat.

9. Banii la aeroport

Alt meci de referinţă, "optimile" Cupei Oraşelor Târguri cu Espanyol. Spaniolii s-au calificat după trei meciuri, a treia rejucare fiind cu cântec.

Necula: Căpitanul nostru era Campo. Toţi ţineam gherlă, să nu pice meciul trei tot la Braşov. Dacă prindeai deplasare, erai om. Diurnă, plus că ei ne dădeau 15.000 de dolari...

Goran: Eu ştiu 25.000!

Necula: "Vă pregătiţi la noi, la Barcelona", numai că Ploieşteanu n-a vrut!

Gyorffy: Aşa! Cînd ne trezim, Campo, fericit, "jucăm acasă!".

Necula: Nu ştiu de ce l-am pus pe ăla căpitan, că era opulent, avea maşină. Bine, şi eu aveam. :)

Gyorffy: Eu aveam cei mai mulţi bani atunci. Mi-au dat şi Czibor, şi Puskas...

Necula: Bă, tu visezi, mă!

Gyorffy: Eu am vorbit la telefon cu ei. Am fost aproape să semnez cu Espanyol.

Necula: Da, mă, aveai mulţi bani. Înainte să plecăm în străinătate, îi ziceam "Hai Amigo, stinge naibii lumina, să dorm şi eu!". El, "Mei Amigo, fii atent, asta nu prinde nici dracu' pe noi!". Ce făcea? Lua ţigări, le golea de tutun şi punea dolarul în ele! Şi apoi le aranja frumos în pachet. Bine, Amigo, am zis să o fac. Mereu îmi băga bani peste tot, şi în pantofi, şi pe oriunde.

Gane: Bă, de unde aveaţi voi bani, bă?

Necula: Să vezi în aeroport. Vine unul la noi. "Ce să fac mă, cu voi, că oricum ştiu că aţi ascuns vreo 100-200 de dolari, cât să aveţi şi voi... Mă uit, deja văd când e unul, neliniştit, clar are ceva. Păi, normal, mă, ştiu şi cum le ascundeţi. Unde naiba le-aţi putea ascunde?! Sau în crema de bărbierit, sau în pachetul de ţigări!". Să îl vezi pe Amigo, cât e el de roşu, că se înroşise şi mai tare! "Mei Amigo, era să mor!", se văita, abia respira!

Hârlab:  Alt coleg, Olteanu, ţinea banii în "Sportul popular". L-a turnat cineva, noroc că i-a băgat în ziar. Aproape l-au dezbrăcat de toate hainele, doar în ziar nu l-au căutat!

Gyorffy: Aşa am păţit şi eu! Am băgat lovelele în ziar, am trecut fără probleme, după care mi-am adus aminte "Aoleu, am uitat ziarul!".

img103

10. Schiorul și Lăcătuș

Toţi se amuză. "Era unu' mare de tot ăla din aeroport, semăna cu Stângaciu!". Fostul portar al Stelei, ajuns în Ghencea de la Braşov!

Goran: L-am adus de la Predeal.

Hârlab: Eram antrenor la tineret. Mi-a cerut Proca un portar. Şi am auzit de ăsta, el era schior de fapt. Mama lui era cameristă la Hotel Robinson şi m-am dus să îi spun că aş vrea să îl iau, să-l fac portar. Şi săraca mi-a zis "Păi, ştiţi, el este cu schiul, nu cu fotbalul". Cînd i l-am adus lui Proca, zice "Ce să fac, mă, cu ăsta?!", dar după ce s-a întors dintr-un turneu cu Luceafărul nu ştia ce să mai facă să-l ţină!

Gyorffy: Eu n-o să-l uit pe Lăcătuş. Pescaru l-a debutat. Stătea toată ziua la stadion, nu se ducea la şcoală!

"Gyorffy a avut cea mai mare viteză din cîte am văzut pînă acum pe terenul de fotbal!"
Marcel Goran, fost atacant Steagul

Îţi zîmbeşte blajin şi la intrarea pe stadionul Tineretului. Dintr-o poză vintage, cu părul dat într-o parte şi "SR"-ul pe piept. În realitate, transmite echerul buzelor de jur împrejur. Csaba Gyorffy e, fără îndoială, eroul poveştilor colegilor săi.

Gyorffy: Dar haideţi să ne întoarcem înapoi. Sper că aţi terminat de vorbit, asta e mai lungă.

Gane: Spune pe româneşte...

Necula: Lasă-l, că ştie...

Gyorffy: Eu la început, când am ajuns în Braşov, nu mersesem în centrul oraşului, stăteam numai la stadion. Şi aveam doar o mapă, că îmi dăduseră ăia de la Espanyol la lovele... Mă duceam să cer un ceas şi am dat o bancnotă şi mi-a dat înapoi la "pesos"...

Necula: Pesetas mă!

Gyorffy: Pesetas, cum zici tu, mi-au dat la pesetas ditai teancul!

Necula: Păi, ţi-o fi dat de un leu, mă! (râde)

Gyorffy: Hai, mă, lasă-mă să zic...

Ardeleanu: Lasă-l să zică, după uită!

Gyorffy: Şi... unde am rămas?

(râd toţi)

Goran: La teancu' de bani!

Gyorffy: Aşa, am cumpărat nevestei mele patru perechi de piele de şarpe.

Necula: Pantofi?

Gane: Zi pantofi, nu piele!

Gyorffy: Alta, eram la stadionul Tineretului şi pentru că nu mai fusesem în Braşov, a pus Ploieşteanu doi să mă ducă la Aro, că aveam cameră acolo! Şi ajung cu taxiul la hotel. Aveam 4 valize după mine. Eram în faţa hotelului şi îmi face nea Meszi, Meszaros, semn să intru. Pun jos valizele şi în dreapta, şi în stânga. S-au deschis uşile şi mă întorc înapoi să iau o sacoşă. Şi s-a închis uşa! De vreo trei ori mă duceam spre uşă şi înapoi şi nu înţelegeam de ce mi se închid uşile când mă întorc cu spatele. Şi vine nea Meszi să îmi explice că atunci cînd calc aşa spre uşă, uşile se deschid. Abia se instalaseră, nu ştiam sistemul. Când am reuşit să intru, m-au aplaudat toţi oamenii de acolo. Era Cerbul de Aur şi holul hotelului era plin, toţi concurenţii şi invitaţii!

Cu rolele la ultimul etaj

Necula: Că tot ai adus aminte de uşi... Eram la Zagreb în cameră cu Ciobanu' la un hotel la etajul 10! Şi Amigo zice "Pentru Ciobi mic am cumpărat nişte patine cu rotile". Ştii să te dai?, l-am întrebat. "Da, ca pe schiuri!". Şi-a pus patinele în picioare şi a ieşit pe hol, un hol extrem de lung! Vă dau cuvântul meu de onoare că de ultima uşă s-a prins cu mâna. Altfel, ieşea pe geam de la etajul 10! M-am dus după el şi el, speriat, mi-a zis: "În viaţa mea nu mai pun aşa ceva în picioare. Unde se pune, mă, frână?". Dracu' ştia cum se punea frână! Îmi venea să îl bat, vă daţi seama că ne mai puneau să plătim şi geamul! (rîde)

De la vulpe la "culcat"

Gane: Dar când i-a luat blana aia de vulpe nevestei... L-a şi întrebat cineva ce i-a cumpărat. Şi el uitase cum se zice şi îi răspunde omului, "I-am luat... d-aia care fuge prin pedure!".

Gyorffy: Eram în armată şi curăţam arma. Vine ăla şi îmi urlă, "Soldat, drept!". Şi eu am rămas blocat, uitîndu-mă la el. Pe vremea aia nu ştiam româneşte.

Necula: Eh, nu ştiai!

Gyorffy: Nu ştiam, dacă îţi zic!

Gane: Ştiai mai bine decât acum!

Necula: Adevărul este că era unu' în armată care chiar nu ştia pic de română. Şi tot îi spunea, "Drepţi! Culcaţi!". El, neînţelegând nimic, se uita la el zâmbind! Iar eu îi zic lui Ciobi, "Băi Ciobi, explică-i lu' ăsta". Ciobi îi spune "culcat" şi după se întoarce la noi râzând. "A zis că nu îi e somn!".

"Eu lui Ciobi îi spuneam «Băi, cînd vezi că pun piciorul pe minge, ia-o la fugă, că o primeşti!». Şi el mă întreabă, «Dar dacă nu o primesc?». «Dacă nu o primeşti, vii repede înapoi!»"
Călin Gane, fost atacant Steagul

Îmbrăţişare, ratare, zgîrietură

Necula: Aoleu, ultima! Jucam la turci în Cupa Balcanică, era o căldură de mureai! Minutul 80 şi ceva, primesc mingea, doi veneau după mine, dar l-am simţit pe Ciobi că pleacă. Am dat-o printre ei, iar el singur cu mingea la poartă! Nae Pescaru, lângă mine, m-a luat de umăr şi urla la Gyorffy: "Hai, Amigo!". S-a dus Amigo singur cu portarul şi a făcut el o fentă, aşa că se întoarce şi dă în colţul lung. Eu cu Nae deja ne îmbrăţişam, eram "Bravo, măăă!". Când mai face el o preluare, ceea ce nu a făcut în viaţa lui! Eu, panicat, urlam deja, "Du-te, Amigo! Du-te, Amigo!". Şi dă mingea pe lângă bară, afară! S-a aruncat şi s-a lovit de bară. Noi, terminaţi. Când colo, el a venit să îmi arate buba! "Uite, mi amigo, m-am zgâriat!".

Sunt deja peste două ore de poveşti. Şi n-am auzit decât puţin la sută, "sub 5", e părerea tuturor. "Mi amigo", conchide Necula, "şi voi, băieţi, cred că, la câte le-am povestit copiilor, am scos măcar de-un egal. Aşa că urmează prelungiri, nu?".

"Don Dorin", e răspunsul, să vorbim şi noi!, "ne-aţi bătut la zero". Toţi suntem de acord cu asta. Însă dacă am alege prelungirile, ele ar dura cât mai mult. Cât o zi. Cât "Ziua Cârtiţei", de ce nu?!

*** Imaginile de arhivă îi aparțin lui Csaba Gyorffy și au mai fost publicate pe blogul brasoave.blogspot.com

Comentarii (11 ) Adaugă comentariu

raducallin  •  04 Iulie 2017, 20:11

RESPECT . STEAGUNUMOARE

brandremist  •  03 Iulie 2017, 21:40

S-au dus și ăștia, i-a îngropat Becali. Și aveau un stadion atât de frumos, atipic pt liga a doua! Păcat

Herascu Dumitru  •  03 Iulie 2017, 17:00

inimi vesnic tinere!

Vezi toate comentariile (11)

Comentează

Conectează-te cu facebook la contul tău sau înregistrează-te pentru a adăuga comentarii


1500 de caractere ramase