20 comentarii. Scrie și tu!

EXCLUSIV Amintiri din Epoca de Aur » "Fiara" pregătește armata în munți: Gazeta a fost la Forban, pe urmele CSA Steaua

CSA Steaua va juca din vară în liga a patra sau a cincea. Lăcătuș, Aelenei și Bumbescu îi restartează pe ”militari” tot la Forban, în cantonamentul care a găzduit și cele mai tari generații ale roș-albaștrilor.

Articol de ,
joi, 16 februarie 00:00

Din cuprins:
Ce schimbări au apărut la Forban și cum se ajunge în locul de legendă al steliștilor
 Lăcătuș și-a păstrat camera pe care o ocupa și când juca
 Povești cu Lăcătuș despre Halagian și Stelea
  Amintiri cu Rudi Konrad: ”Le tremurau picioarele”

Din Predeal faci stânga spre Pârâul Rece, după vreo patru kilometri faci iar stânga și urci doi kilometri și jumătate. Urci dacă ești pregătit, fiindcă drumul se transformă brusc. În locul asfaltului neted se face un fel de cărare de schit, pământ denivelat și mai tare de zăpada care s-a așternut, s-a topit și a înghețat în diverse forme.



Mașina cățărătoare

Urcușul se poate face cu un ARO vechi. "Nu e modelul pe care l-au primit jucătorii pentru Cupa Campionilor Europeni, ăla era modelul următor", râde bătrânelul de la volan. Omul e îmbrăcat cu pantaloni kaki, potriviți cu rolul de șofer pentru clubul Armatei.

Mașina are două locuri în față plus două banchete scurte din lemn în zona din spate. Pe banchete e bine să stai cât mai aproape de scaunele din cabină, să te ții de spătare, că altfel hurducăielile de pe drum te aruncă direct cu capul în tavan.

Autoturismul se cațără, mai mult sare decât merge pe drumul șerpuit care ba e plat, ba se ridică brusc într-o pantă abruptă. "Sunt de 11 ani la Steaua, dar și înainte tot aici am lucrat, la cabana vânătorilor", specifică șoferul, amuzat de chinul cu care pasagerii reușesc să-și mențină echilibrul.

Drumul de rollercoaster se încheie la 1.200 de metri, pe un platou cu o cabană mare și o curte largă. Pe poartă sunt emblema și numele proprietarului: Clubul Sportiv al Armatei Steaua București.

Moștenitorii: Lăcă și Bumbi

Așa arată Forbanul! Hotelul nu e mai mare sau mai frumos decât celelalte pe care le vezi pe drum. Nici măcar nu se află la înălțimea cea mai mare. E special doar datorită mărcii de la intrare. Și grație poveștilor pe care le-a adunat locul.

Legenda i-a creat faima unui laborator fantastic în care alchimiștii aruncau jucători normali și produceau superechipe care câștigau Cupa Campionilor Europeni, Supercupa Europei, bifau sute de meciuri fără înfrângere și cedau numai în fața celui mai tare atac din istorie, Gullit-Van Basten.

Echipele erau forjate la Forban ca fierul din care se făceau armele în Lord of the Rings. De ce era nevoie să urce aici ca să joace fotbal? În cabană există doi oameni care au testat alchimia stelistă: Marius Lăcătuș și Adrian Bumbescu.

Fostul fundaș antrenează juniorii mari ai CSA Steaua, trupa de elită până la vară, când va fi fondată și formația de seniori. Copiii aleargă pe pante deja bătătorite, scot aburi și salută când trec pe lângă grupul oficialilor, în care se găsesc și Lăcă, și Bumbi.

Marius glumește cu ei: "Băi, ia, gata!, nu ne mai salutați atâta! Dacă ne vedeți de zece ori pe zi, voi ne salutați de fiecare dată?". Mesajul e pentru un grup de cinci puști. Ceilalți, care vin din urmă, habar n-au ce s-a vorbit și salută în continuare.

Steaua a renovat construcția și pentru copiii pe care i-a adus aici, și pentru echipa pe care o va înființa în curând. Sau o va reînființa, fiindcă Armata o consideră continuatoarea de drept a formației de poveste din 1986.

Petcu și personajul cu barbă

Lăcătuș și-a păstrat camera pe care o ocupa și când juca. A fost cazat aici din 1983, când a fost transferat de la Brașov, și își împarte cariera de atacant în episoade petrecute la Forban. "Uite, aici mai stăteam la rummy. Fumam. Stingeam și aruncam țigările când auzeam că tușește cineva puternic de după zid. Era Halagian".

Armeanul făcea razii printre fotbaliști, dar se întâmpla și să-i atenționeze că apare, ca să nu ajungă în situația de a da peste o jumătate de echipă cu țigările aprinse.

"Să știi că nu era atât de dur Halagian, e falsă imaginea care i s-a creat. Era doar strict, avea fixurile lui. Bărbieritul era unul dintre ele. Ne spunea «Sunteți o trupă de actori și meciul e reprezentația voastră. Trebuie să apăreți bărbieriți, aranjați, îngrijiți!»".

Lăcătuș merge mai departe cu continuarea amuzantă a poveștii despre principiul lui Hala: "Înaintea unui meci a apărut Fane Petcu. Avea barbă. Halagian îi zice «Băi Fane, ce am vorbit noi, mă? Actorii, reprezentația...». «Bre nea Florine, azi personajul meu e cu barbă!»".

"Am investit în renovarea cabanei de la Forban, s-au pus de curând și termopane, lucrările vor continua" Cristian Petrea, comandant CSA Steaua

Demonstrația de tehnică

Izolarea e prima impresie despre Forban. Antrenorii asta și căutau, să-ți țină echipa aici două săptămâni în fiecare iarnă, ferită de alte tentații, de alte preocupări. Singurele vizite posibile sunt din partea animalelor sălbatice.

Șoferul bătrânel din ARO povestise pe drum: "Urșii încă nu apar, că e prea frig. Dar vin lupi. Sunt periculoși noaptea și dimineața, la prima oră. Acum câteva zile au venit și au mâncat doi câini. Unul dintre câini era în lanț, asta i-a condamnat pe amândoi. Lupii sunt în perioada de împerechere, asta-i face și mai periculoși. Dacă e o haită mai mare, câinii ciobănești n-au șanse nici dacă sunt liberi".

Lăcătuș continuă povestea despre Halagian. Cel mai faimos număr 7 din istoria Stelei trage dintr-o țigară în ușa cabanei și își amintește cum a câștigat Armeanul respectul unei formații de vedete: "Eram într-un cantonament în Olanda și făceam niște exerciții în care eu, din postura de extremă dreapta, trebuia să dau la poartă cu exteriorul. Halagian îmi spunea ce să fac și i-am aruncat mingea «Ia, nea Florine, cum». Din zece mingi pasate, opt erau trimise perfect, în plasa laterală! Era supertehnic Halagian!".

Botezul pentru Stelea

Hala îi amintește lui Lăcă de exerciții cu mingea, pe terenuri bune. Cabana produce mai multe amintiri despre muncă grea, pregătire fizică pe care în anii '80-'90 o făceau toți fotbaliștii laolaltă, inclusiv portarii.

"A venit Stelea la noi și în primul cantonament la Forban a apărut cu o pereche de bocăncei speciali pentru alergat. El nu alerga la fel ca noi, în adidași, el era pregătit! La primul antrenament a luat-o la fugă, ne chinuiam să ne mai ținem după el. I-am zis: «Băi Bogdane, las-o mai ușor, că e abia la început cantonamentul!». «Ce să vă fac dacă nu intrați în ritmul meu?». I-am pus pe Ionuț Pârvu și pe Laurențiu Roșu, care alergau cel mai bine, să intre în grupul lui și să-l forțeze la maximum. După vreo două zile, l-am găsit pe Stelea stâng în fund, în zăpadă. «Păi, ce faci, mă? N-ai zis să intrăm în ritmul tău?». Era terminat. «Lăcă, nu mai pot! Chiar nu mai pot! E inuman!»".

Zăpada făcea kilometrii să pară mai mulți, fiindcă reperele care fixau traseele erau destul de puține. "Mi se făcea rău numai când mă gândeam la cât o să am de alergat!", își amintește Marius.

Factorul Konrad

Toate achizițiile, nu doar Stelea, erau testate în chinul de la Forban. Pregătirea de aici era parte din renumele steliștilor, pe lângă alte ingrediente. Unele erau în Ghencea.

Lăcătuș recunoaște că faima împingea echipa înainte chiar și în zile mai proaste: "Adversarii ieșeau să inspecteze terenul din Ghencea. Când vedeau gazonul perfect, făcut de Rudi Konrad, le tremurau picioarele. Nu mai exista în România așa ceva! Nea Rudi ne întreba înainte de meciuri "Ia ziceți, băieți, cum să-l tund azi? În dungi, în pătrățele?". Ne era milă să călcăm pe el, era prea bun!".

Atitudinea care l-a transformat pe Lăcătuș dintr-un atacant foarte bun într-o legendă a steliștilor constituie, de asemenea, un ingredient în meciuri. Un ingredient de folosit încă dinaintea partidelor. "Le transmiteam de pe tunel ce se va întâmpla", zâmbește Lăcătuș. "Pe culoar îi anunțam ce-o să le facem, ieșeau de acolo deja speriați. Pe urmă, Bumbescu, Iovan și Bărbulescu le "fezandau" pe teren ce mai rămăsese din curaj".

Armata a renovat baza de la Forban, în curând vor începe lucrări și în Ghencea. În jurul terenului pe care-l pregătea Rudi Konrad, celebrul "faur" al gazonului pe care succesele Stelei l-au transformat în personaj, se anunță un stadion modern, cu restaurante, cu magazine.

În cabană, Lăcătuș și Bumbescu se retrag la o masă. Soarele a înmuiat gerul și luminează toate crestele mai înalte, albe, care înconjoară Forbanul. Sunt și lucruri care nu se schimbă, pe care nimeni nu-și propune, măcar, să le modernizeze. Urmează încă un drum pe bancheta din lemn zgâriat a unui ARO antic.

"Rezultatele le dau dreptate antrenorilor care ne chinuiau la Forban, dar asta nu înseamnă că nu se poate și altfel. Metodele de pregătire se mai schimbă în timp" Marius Lăcătuș, director tehnic CSA Steaua

Save

Save

Comentarii (20 ) Adaugă comentariu

christiano0  •  16 Februarie 2017, 15:17

La Forlan nu se schimbat nici pungile bag de seamã. Dialog, pe bune ????????????

protoss  •  16 Februarie 2017, 14:49

Pot sa imi imaginez ce va fi la primul meci al acesti echipe, cred ca vin si eu :D CSU = CSA

Abigail Laslas  •  16 Februarie 2017, 14:34

Nu reiese din articol ce treaba avea Lacatus pe acolo. In general ce treaba are pe la CSA?

Vezi toate comentariile (20)

Comentează

Conectează-te cu facebook la contul tău sau înregistrează-te pentru a adăuga comentarii


1500 de caractere ramase