Health Talks by GSP, Ep. 26 De ce e greu să slăbim? Explicațiile unui doctor în nutriție oncologică: „Mâncatul este un comportament emoțional și nu poate fi influențat rațional” + Legătura dintre alimentație și starea de bine

- Diana, suntem în perioada omenirii în care avem cele mai multe cunoștințe despre nutriție, avem acces la mâncare sănătoasă, dar cu toate astea ne aflăm în perioada în care rata de obezitate și rata bolilor cauzate de o alimentație nesănătoasă sunt în continuă creștere. Cum îți explici acest paradox?
- Sunt multe cauze aici, dar cred că principalul motiv este refuzul de a conștientiza faptul că mâncatul este un comportament. Și este un comportament influențat emoțional și social. Și încercarea de a modifica, de a influența raţional un comportament care la bază este emoțional și social nu funcționează.

- Ce putem face în acest context?
- Trebuie să înțelegem faptul că aceste decizii afective și alimentare vin din zona inconștientă, din zona emoțională și că sunt foarte complexe. Dacă pentru noi e greu să le schimbăm, trebuie să înţelegem că e şi mai greu să-i facem pe alţii să le schimbe. Prima condiţie pentru a face o schimbare de comportament afectiv sau alimentar este ca persoana respectivă să creadă că decizia este a ei. Nu că este impusă de chirurg, nu că este impusă de soția bine intenționată sau de mama care are grijă de copilul obez. Copilul obez trebuie să simtă până în vârful unghiilor că decizia de a slăbi este a lui, proprie și personală și când decide el că decizia e a lui, trebuie să își facă o mică evaluare și să considere că în contextul propriei vieți, cu resursele de bani, de timp, de cunoștințe, poate să pună această decizie în aplicare.

- Şi să poată să o pună în aplicare acum, nu?
- Exact. Nu doar așa undeva în Utopia, pentru că așa cum spune unul din cercetătorii mei preferaţi, Dan Ariely, toți suntem niște oameni minunați în viitor. Ideea e că trebuie să ne iasă azi, nu săptămâna viitoare o să fac mai mult sport, o să dorm mai bine, o să beau apă și așa mai departe. Dar dacă nu fac asta în mod repetat aici și nu în Utopia, nu se schimbă nimic.

Health Talks, Ep. 15

Totul despre mâncatul compulsiv: cauze declanşatoare, cum îl identificăm şi cum îl gestionăm + 3 trucuri pentru a scăpa de foamea psihologică

Diana Artene: „Cel mai folosit mod de a scăpa de stres este mâncatul emoțional”

- Am înțeles și e clar că mâncatul este emoțional de cele mai multe ori, dar voiam să te întreb că acelaşi lucru era valabil și acum 100-200 de ani. Faptul că acum avem acces la atâta mâncare și pe care o obținem atât de ușor, poate fi și ăsta un motiv pentru care facem aceste alegeri nesănătoase?
- Este una dintre fețele acestei monede care se numește obezitatea și cu care avem o mare problemă la nivel mondial. Ultimele statistici din 2024 arată că avem un miliard de obezi la nivel mondial. Deci este o problemă reală și nu vreau să creadă cineva că îl bagatelizăm sau că nu îl luăm în serios. Însă, pe de o parte, avem acces la mâncare în țările sau în zonele geografice în care asta este o realitate pentru că nu este peste tot așa. Iar pe de altă parte avem mai mult stres. Mult mai mult stres. Dacă ar fi să punem pe masă lucrurile cu care cineva poate să contracareze acest stres, pur externe, ar fi un pic de plăcere. Unii fumează, unii beau, unii se joacă pe calculator, unii își cumpără rochițe și tot așa. Asta e o mică sursă de dopamină. Apoi mai avem sport. Cel mai eficient mod prin care cineva poate să-și crească rezistența la oboseală fizică și mentală și la stres este practicarea regulată de sport. Dar cel mai folosit mod prin care oamenii se eliberează de stres este ciuguleala și mâncatul emoțional.

- Ca să fie clar pentru toată lumea, ce înseamnă mâncat emoțional?
- Mâncatul emoțional se întâmplă doar în două momente mari și late. Fie când abia am mâncat și apare senzația că aș mai mânca ceva, fie când am mâncat absolut corect, acum o oră, două, nu mi-e foame, nu mi-e poftă, nu mi-e nimic, eu la chestia asta îi spun mâncat lelea și apare nevoia să mănânc ceva.

- De ce apare această nevoie de a mânca ceva?
- Pentru că persoana care simte nevoia să mai mănânce ceva, fie să depășească și să mănânce mai mult la masă, fie să ciugulească între mese, inclusiv o guriță de cafea, este să nu mai simtă. Vrea o pauză, vrea un time-out și există multe moduri în care putem să avem acces la această anestezie de scurtă durată, dar mâncatul este unul din cele mai importante surse de anestezie emoțională folosit la nivel mondial de către toți oamenii stresați.

Diana Artene: „De fiecare dată când ciugulesc ceva îmi dereglez hormonii de sațietate”

- Ce efecte mai are această ciuguleală asupra corpului nostru?
- Sunt oameni care au un metabolism mai bun şi nu se îngrașă, dar pe interior îşi fac mult rău. Pentru că de fiecare dată când ciugulesc ceva, şi aici mă refer chiar şi să iau din când în când o gură de cafea, îmi dereglez hormonii de sațietate. Şi asta are multe efecte, nu doar că afectează sațietatea prin creșterea poftelor și a tendinței de îngrășare, ci influențează imunitatea, apare disbioză, apar tulburări de tranzit intestinal. Aşa apar şi alte boli, nu doar obezitate. Vreau să mai adaug ceva.

- Te rog.
- Ţin să subliniez că un episod de mâncat emoțional este greu de corectat. Există această obișnuință socială de a spune „hai, lasă, mănâncă azi că te apuci tu mâine sau marți sau săptămâna viitoare”. În neurofiziologie se numește episod „What the hell” sau „la naiba”.

- Ne poți da un exemplu de un asemenea episod?
- Înseamnă să mănânci azi fără măsură că e Crăciunul, că ești în vizită sau că ești în Antalya. Și mâine o să corectezi, o să revii la normal. Însă un episod „la naiba” este extrem de greu de corectat pentru că mâine mă pot lovi de anumite situații, metabolic vorbind.

- Care sunt aceste situații?
- Prima este că voi continua să mănânc mai mult. Foarte multe persoane care se lasă să mănânce mai mult azi, se vor lăsa să mănânce mai mult și mâine. Adică chestia asta că mă apuc de mâine este o iluzie.

- Apoi?
- O altă situație este că unii fac ping-pong între prostii. Adică au un exces la care răspund cu restricții. Doar că un episod din ăsta „la naiba” generează ceva ce se numește rezistență la insulină. Organismul se protejează de excesul ăsta, scăzând capacitatea mușchilor mei de a folosi glucoza. Asta este cea mai importantă cauză de îngrășat fără exces alimentar. Ce uită multă lume este că acest mecanism apare și când ne înfometăm. Și dacă eu mâine, după un episod „la naiba”, mănânc prea puțin, rezistența asta la insulină se amplifică, dar se dereglează și apetitul. Adică în încercarea de a mă ajuta să supraviețuiesc, organismul meu îmi crește pofta de a mânca pentru că mă înfometez.

Diana Artene, despre un episod „What the hell”

- Cum poate fi corectat un episod „la naiba”?
- Să am grijă să mănânc adecvat pentru starea mea de sănătate și corpul meu. Dacă nu am nici o problemă de sănătate, pur și simplu să îmi respect senzația de foame reală. Dacă am probleme de sănătate, atunci lucrurile se complică. Dar să zicem că nu avem probleme și atunci îmi trebuie alimentație fără înfometare plus sport, mai ales din zona anaerobă. Și asta luând în considerare că nu am mai mult stres decât normal, deci încerc să repar acest episod „la naiba” într-o situație în care nu sunt cu 10 proiecte la serviciu, superstresat sau cu copilul în bac. În concluzie, pentru sănătatea noastră avem nevoie de alimentație corectă fără înfometare, de sport regulat, de rezistență la stres și de somn de calitate.

- Există o legătura între somn și îngrășare?
- Sigur că da. Persoanele cu tulburări de somn sau cu un somn de calitate proastă au mai multă rezistență la insulină, care spuneam că duce la creșterea tendinței de îngrășare fără exces alimentar. Mai mult, dacă eu nu îmi repar somnul, calitatea somnului, pot să țin orice dietă pentru că tendința va fi să pierd mușchi, nu grăsime. Și, țin să menționez, că nu e vorba doar de cantitatea somnului, ci și de calitatea lui.

- Din ce am vorbit până acum, reiese că un nutriționist ar trebui să aibă cunoștințe și de psihologie.
- La facultatea de nutriție învățăm un an și jumătate de psihologie. Cel mai important lucru de subliniat este că nutriția face parte din conceptul de medicină comportamentală. Este acel tip de medicină care ține de schimbarea comportamentului pacientului și conține trei aspecte, psihologie, kinetoterapie și nutriție. Se numește medicină comportamentală pentru că eu pot să spun orice, dacă tu nu te schimbi, nu se obține nimic.

Diana Artene: „Avem nevoie de o varietate de bacterii la nivel intestinal cât mai mare”

- E interesant pentru că am citit că, în ultimul timp, mulți psihologi studiază nutriția pentru că este o legătură foarte fină între ce mâncăm și cum ne simțim.
- Așa este.

- Și din acest motiv aș dori să vorbim acum de microbiom, despre legătura dintre acesta și psihic. Dar mai întâi, te rog să ne spui ce înseamnă microbiomul.
- Pe românește, microbiomul înseamnă bacteriile de la nivel intestinal. Iar baza acestei discuții despre microbiom ar trebui să fie următoarea: cu cât varietatea de bacterii la nivel intestinal este mai mare, cu atât imunitatea, capacitatea noastră de digestie și starea de pace interioară sunt mai bune.

- Dar aici vorbim de bacteriile bune, nu? Pentru că putem să hrănim și bacteriile rele.
- Există anumite tipuri de bacterii care în cantitate mai mare sunt nocive. Dar acest lucru ține foarte mult de sistemul de referință, iar modul în care noi ajungem la astfel de concluzii ține de studii făcute în laborator, nu neapărat replicabile în cazul oamenilor. De exemplu, bacteriile firmicutes, când sunt doar ele, sunt mai nesănătoase și pentru că au capacitatea să digere și lucruri nedigerabile în corpul uman. Și asta se asociază cu constipație, balonare sau disconfort abdominal în cazul persoanelor care au mai multe bacterii de astea. Dar nu înseamnă că aceste bacterii ar trebui să dispară de pe planetă. În niciun caz. Trebuie să existe un echilibru.

Diana Artene: „90% din serotonină se secretă intestinal”

- Cum obținem acest echilibru?
- Expunându-ne organismul, în limite umane normale, că nu locuim la restaurant, la alimentație variată. La 2-3 zile să schimbăm tipul de fruct, tipul de pește, tipul de carne, tipul de lapte. În acest mod, varietatea de bacterii la nivel intestinal va fi optimă.

- Ce legătură este între microbiom și starea de bine?
- Pacea interioară ține de serotonină. Iar 90% din ea se secretă intestinal și absolut toate lucrurile care influențează mucoasa digestivă influențează și secreția de serotonină. Multă lume din zona medicală asociază dereglările astea de serotonină cu depresia. Și nu prea avem soluții aici, în afară de mâncat variat și de creșterea rezistenței la stres. Plus o hidratare corectă. În momentul în care mă deshidratez în mod repetat, capacitatea de digestie a glucidelor vă scădea.

Diana Artene: „Nu beți mai mult de 2 litri de apă pe zi”

- Ce înseamnă să ne hidratăm corect?
- Să bem apă. Dar apa se găsește și în lapte, se găsește și în fructe și legume, în supă și în ciorbă. Vă rugăm din suflet, noi cei care practicăm nutriție profesională, să nu beți mai mult de 2 litri de apă, pentru că nu obțineți decât un abonament la WC. Și să apară o deshidratare prin hiperhidratare. Nu mă ajută cu nimic să mă duc în excese. Încercăm să punem moderația pe masă, inclusiv când vine vorba de hidratare.

- Spuneai că ar trebui să mâncăm variat. Putem mânca orice sau sunt anumite alimente ne ajută să avem un microbiom mai sănătos? Cum influențează dieta microbiomul?
- Avem nevoie de proteine, de glucide și de grăsimi de calitate. Avem nevoie de fibre, dar și de vitamine și de minerale. Multă lume înlocuiește nutriția profesională cu suplimente care în principal sunt micronutrienți, vitamine, minerale, fibre, ceea ce nu funcționează real. Mă poate face cumva să mă simt un pic mai bine la cap, dar nu îmi repară problema. Și dacă eu vreau să mănânc real, sănătos, macronutrienții trebuie să fie în echilibru pe masă.

„Suntem tentați să credem că putem să cumpărăm sănătate la farmacie și nu e chiar așa. Dacă luăm probiotice atunci când nu e cazul, există riscul de rezistență la antibiotice, există riscul infecțiilor în cazul persoanelor cu imunitatea deja afectată, există riscul de suprapopulare bacteriană a intestinului subțire”
Diana Artene, doctor în nutriție oncologică

Diana Artene, despre poftele reale

- La ce te referi când zici nutriție profesională?
- Principalul rol al nutriției profesionale este să evităm malnutriția. Aceasta e de două feluri: cantitativă, că mănânc insuficient pentru nevoile corpului meu, și calitativă, că nu-mi mănânc alimentele preferate. Și este extrem de important să conștiențăm că există pofte reale. Dacă eu când eram supărată, mi-a dat bunica cozonac și m-am simțit mai bine, și acum când sunt supărată vreau cozonac și mă las să mănânc, percepția stresului din viața mea scade. Și acest lucru este extrem de important. Pentru că, de exemplu, unii oamenii își impun tot felul de restricții, iar dacă una din astfel de restricții vine pe o poftă reală, e aproape sigur că intrăm într-un mecanism de acces intermitent și imprevizibil. Mă bat cu chestia aia, dar cu cât mă abțin mai tare de la un lucru care îmi place real, crește impactul emoțional al respectivului aliment și mă abțin, mă abțin, mă abțin și după aia mănânc o tavă de plăcintă.

- Adică ar fi bine să conștientizăm aceste pofte reale.
- Multe dintre ele vin din copilărie sau din experiențele trăite. Sunt diferite de la o persoană la alta și este important să înțelegem că aceste lucruri trebuie să rămână cumva pe masă.

- Aș vrea să revenim mai specific la anumite alimente. Am citit un studiu care spune că dacă mâncăm 30 de plante diferite pe săptămână vom avea un aport optim în corp de vitamine și minerale.
- Aș vrea să spun că plantele sunt importante ca sursă de prebiotice. Există probiotice, bacterii vii la nivel intestinal, și prebiotice, hrană pentru aceste bacterii. Multe lume crede că prebioticele astea sunt doar în cereale integrale sau în legume și fructe. Prebioticele sunt și în lapte, în lactatele fermentate, da? Lactoza este un prebiotic foarte important, motiv pentru care în nutriția profesională noi dăm foarte rar oamenilor lactate fără lactoza, tocmai pentru a susține sănătatea microbiomului. Legat de studiul prezentat de tine, dacă ajung la 30 de plante pe săptămână, dacă ajung la 20, acest lucru este rațional și există ceva ce se numește validitate externă a unui studiu. Poate că în studiul respectiv s-au obținut niște valori statistic valide, din punct de vedere științific, pentru 30 față de 20 și atunci promovăm 30. Dar asta nu înseamnă că funcționează mereu, pentru toți oamenii.

Diana Artene: „70% din imunitatea noastră depinde de microbiom”

- Atunci ce recomanzi tu?
- Să revenim la lucrurile pe care le făceam, dar nu le mai facem. Să revenim la niște lactate integrale, iaurt, sana, chefir, lapte bătut, caș, la borș, murături, mai ales cele în saramură. Mâncam ciorbă cu borș, dar nu o mai mâncăm acum. Deci, întâi, uitați-vă ce nu mai faceți, ce nu mai consumați din alimentele firești și normale pentru noi, românii, și apoi adăugăm mici chestii din exterior. Baza înseamnă să mănânc lactate fermentate, murături, ciorbiță cu borș, astea sunt foarte bune pentru microbiomul nostru. Și apoi putem merge pe optimizare, să luăm produse bio sau de sezon.

- Am vorbit de alimentele care ne fac bine. Care sunt cele care ne afectează negativ microbiomul?
- Alimentele care conțin tot felul de coloranți, de margarină sau grăsim hidrogenate, de diverse substanțe, sunt etichete de pâine integrală care sunt mai lungi decât cele de la diverse sucuri răcoritoare. 70% din imunitatea noastră depinde de microbiom, este prima poartă cu care o bacterie, un virus se bate. Și dacă eu, în general, nu mănânc legume și fructe, nu mănânc niciun pic de cereale integrale, nu mănânc un iaurt, dar mănânc mezeluri sau alte alimente procesate, atunci această decizie a mea mă costă sănătatea.

- Ca o concluzie, ne-ar ajuta să eliminăm pe cât posibil alimentele ultraprocesate și să mâncăm alimente cât mai naturale și firești, cum se mânca pe vremuri din curtea bunicilor.
- Exact. Dar nu trebuie să facem o obsesie cu chestia asta să fie din curtea țăranului. Nu tot ce e în supermarket e nociv. Cu cât adăugăm mai multe condiții ca un comportament să devină realitate normală, cu atâta scade aplicabilitatea acelei recomandări. De exemplu, legat de carne. Sunt din ce în ce mai multe firme care îndeplinesc anumite condiții de creștere a animalelor, fără potențiatori, fără hormoni, etc. În schimb, nu avem de unde să știm cum a crescut țăranul curcanul. Trebuie cumva să încercăm să ne îmbunătățim calitatea vieții în condițiile date, cu ce resurse avem. Nu trebuie să fie perfect. Perfecțiunea este un mod de a amâna sau de a nu face deloc.

Diana Artene: „Riscăm să nu ne dăm seama care informație este relevantă”

- Pare că e tot mai dificil să mâncăm sănătos când avem prea multe informații, care de multe ori se bat cap în cap.
- Da. Cu cât avem mai mult acces la informație, cu atâta riscăm mai tare să nu ne dăm seama care informație este relevantă și să apară un fel de paralizie de decizie. Sunt atât de multe păreri și opțiuni, încât nu știu ce să fac și atunci nu mai fac nimic. Noi nu ne îmbolnăvim brusc, ne îmbolnăvim câte un pic, câte un pic, cu fiecare microdecizie pe care o luăm în fiecare zi sau ne păstrăm sănătatea cu fiecare microdecizie pe care o luăm în fiecare zi. Doar aflăm brusc că ne-am îmbolnăvit, după ani întregi în care am luat diverse microdecizii.

- Este adevărat că microbiomul se poate degrada odată cu vârsta chiar și dacă mâncăm sănătos?
- Este foarte, foarte multă literatură științifică publicată mai nou în zona asta de încercare de a îmbătrâni frumos. Concluzia generală este că vârsta este doar un număr, iar sănătatea mea intestinală poate să fie influențată prin avansarea în vârstă doar dacă beau mai puțină apă, dacă fac mai puțin sport, dacă mă îngraș, dacă mănânc mai puține lucruri nesănătoase că n-am chef să-mi gătesc. Trebuie să fac ceva strategic, intenționat, ca să rămân sănătos. Oamenii care nu pun păstrarea stării de sănătate pe masă sau își ascund lipsa de implicare în spatele faptului că avansează în vârstă se vor îmbolnăvi cu siguranță.

- Ce părere ai despre testele de analiză a microbiomului?
- Din punct de vedere științific, nu avem date clinice de siguranță sau de specificitate. Sunt atâtea informări pe care nu le citește nimeni care spun să nu folosim aceste teste. Avem doar date preclinice trase mult, mult de păr și, din păcate, totul este acoperit și împachetat așa frumos cu mesaje de marketing și cu abuz de autoritate. Iar oamenii sunt dispuși, cumva, să înlocuiască lipsa de date științifice cu speranțe. Trebuie să fim foarte, foarte atenți la faptul că aceste teste nu sunt standardizate și orice test, o radiografie, un RMN, un CT, poate să aibă și rezultate fals-pozitive și rezultate fals-negative, iar multe dintre aceste teste de intoleranță sau de microbiom au multe rezultate false. Dacă tu vrei să-l faci, poți să-l faci, dar eu nu pot să-l folosesc ca să-ți dau niște recomandări nutriționale profesionale. Poți, ești liber să faci ce vrei cu banii tăi, dar este un motiv în plus de stres, nu este un comportament de păstrare a stării de sănătate.

Diana Artene, despre reflexul condiționat

- Spuneai că e greu să ne schimbăm aceste comportamente de a mânca anumite alimente. Dar crezi că gustul se poate educa?
- Da.

- Pentru că, îți dau un exemplu personal, eu nu mâncam deloc broccoli înainte, nici nu îl vedeam în magazin. Dar citind că are multe proprietăți și că ar fi bun pentru mine, ușor, ușor l-am introdus și acum am de multe ori poftă să mănânc broccoli.
- Da, pentru că ai asociat în mod repetat consumul de broccoli cu starea de bine.

- Deci asta ar fi o soluție.
- Asta este construcția de reflex condiționat. Când asociez în mod repetat stare de bine sau de rău cu un lucru față de care eram indiferent la un moment dat, apare cam în 2-3 săptămâni starea de reflex condiționat. Dar, atenție, se poate pierde. Deci dacă nu mai faci chestia asta mereu, la un moment dat ajunge să se piardă. Acum, același lucru pot să-l fac și față de lucrurile de care vreau să scap. Să zic că nu pot să mă las de nu știu ce...

- De fumat, să zicem.
- E complicat cu fumatul. Statistic, dintre oamenii care s-au apucat de fumat cam 4% mai renunță vreodată. Unii încearcă în mod repetat, dar cei mai mulți nu reușesc să renunțe. Dar să zicem că vrem să renunțăm la un aliment, ciocolată, de exemplu. Dacă eu înțeleg cum funcționează creierul uman și înțeleg că în momentul în care asociez în mod repetat un lucru pe care vreau să-l schimb cu o experiență negativă, la un moment dat nu o să mai vreau.

Diana Artene: „Conceptul de indice glicemic este foarte tras de păr”

- Dar putem să facem acest proces de eliminare progresiv? De exemplu, să începem să mâncăm mai puțină ciocolată și să o înlocuim treptat cu ciocolată cu mai multă cacao?
- Acea ciocolată este oribilă, dacă vrei să îți spun părerea mea. Am fost în Viena la fabrica de ciocolată și am găsit ciocolată 100% cacao. Odios, nu încercați. Conceptul că o ciocolată cu mai multă cacao e mai sănătoasă vine cumva din două direcții. Primul, cacao este un aliment sănătos. Are mulți antioxidanți, are multe proprietăți benefice pentru corpul uman, este foarte bună cardiovascular. Apoi, dacă pun multă cacao, e mai puțin zahăr și cumva scade indicele glicemic. Însă conceptul de indice glicemic este foarte tras de păr.

- De ce?
- Pentru că exact același aliment, nu contează care, măsurat în același corp, în 10 momente diferite de pe parcursul zilei, are niște variații de la 20% la 80%. Tabelele cu indice glicemic sunt doar numere. Este extrem de important să înțelegem că dacă eu vreau ciocolată cu caramel e bine să mănânc o ciocolată cu caramel de calitate. Adică una cu unt de cacao și zahăr, nu cu alții îndulcitori. Pot să vorbesc despre asta jumătate de oră, dar nu mai avem timp. Vreau însă să înțelegeți că dacă în loc să mănânc ciocolata aia cu caramel, pe care vreau eu să mănânc, o mănânc pe aia cu 75% cacao și nu-mi place, de cele mai multe ori apare frustrarea și o să ajung să le mănânc pe amândouă.

Diana Artene: „Pentru a schimba un obicei nesănătos avem nevoie de acceptare și siguranță emoțională”

- Spuneai că decizia de schimbare trebuie să vină de la noi, nu de la alții. Dar ce putem face în momentul în care cineva drag nou are această problemă, iar primul impuls este să îl ajuți pe omul acela pentru că îl iubești și nu ai vrea să îl pierzi atât de repede. Se poate face ceva?
- Un sfat are două componente. Prima componentă este nivelul de expertiză pe care îl am eu într-un domeniu și, repet, nutriția este o știință comportamentală, nu se repară neluând în considerare tot ce înseamnă neurofiziologia comportamentului alimentar. Iar al doilea lucru este cât de apropiat sunt eu de persoana respectivă. Pentru că dacă sunt foarte apropiat, am tendința cumva să induc distres emoțional doar ca să mă simt eu bine în corpul meu. Și dacă conștientizez acest lucru, pot cumva, în funcție de nivelul meu de inteligență emoțională, să accept sau să nu accept decizia pe care o ia cealaltă persoană. Pentru că, oricât ar fi de bună intenția mea, nimeni nu se schimbă afectiv fără să fie decizia lor reală.

- Deci ce avem de făcut? Lăsăm lucrurile așa?
- Nu, nu lăsăm lucrurile așa. Pe de-o parte, lucrăm foarte mult la starea de siguranță emoțională. Discuția poate să fie monitorizată de un psiholog, dacă situația este serioasă și reală. Pe de altă parte, trebuie să fie fundamentată pe acceptare. Dacă eu vreau să schimb ceva, la mine sau la altul, nu se schimbă cu două palme. Întâi accept situația de acum și nu-mi dau două palme ca să fac. Deci, întâi acceptare și siguranță emoțională, iar apoi începem să vedem ce nu ești dispus să faci. E de nouă ori mai important ce nu ești dispus să faci decât ce ești dispus să faci. Totul cu pași mici. Cu acceptare și siguranță emoțională, apare asocierea asta dintre micile schimbări și starea de bine. Dacă omul ăla face mici schimbări în mod repetat și ajunge să se simtă mai bine, după aia poate să mai facă încă o mică schimbare.

Diana Artene: „E extraordinar de important să ne dăm seama ce e ăla expert”

- Ce pași ar trebui să facă un om care vrea să facă o schimbare în viața lui? Care sunt recomandările tale?
- Primul pas este să se întrebe unde e. Sunt sănătos? Nu sunt sănătos? Iau medicamente? Nu iau medicamente? Am șapte diagnostice sau nici unul. Dacă sunt sănătos nu trebuie să mă duc nicăieri. Fac niște flotări, niște fandări, niște genuflexiuni, dorm bine noaptea și mănânc când mi-e foame. Dacă respect asta, nu mai trebuie să știu nimic.

- Dar cei mai mulți care vor o schimbare nu sunt sănătoși. Ei ce pași ar trebui să urmeze?
- Atunci poate mi-ar trebui un specialist. Dar e extraordinar de important să ne dăm seama ce e ăla expert. Pentru că plouă cu nutriționiști în ziua de azi. Sau cu coach pe zona de psihologie sau cu antrenori de sport în loc de oameni care au făcut facultatea de kinetoterapie. Există foarte mulți oameni care cumva par experți.

Emisiunea integrală cu Diana Artene

- Atunci ce este un expert?
- Este un om care are capacitatea să vadă nuanțele. Un pictor care se uită la un tablou vede 30 de nuanțe de verde. Știe să spună aici e așa, aici e așa, asta nu ți se potrivește. Decizia îți aparține, dar rolul meu profesional este să spun ce riscuri îți asumi dacă mergi în direcția aia.