Articol de Justin Gafiuc - Publicat joi, 17 aprilie 2025 20:19 / Actualizat joi, 17 aprilie 2025 20:20
Trei cercetători de la Centrul de Studii Sportul Est European au finalizat un document excepțional, 535 pagini, despre bazele sportive de cartier din București și modul cum rețeaua s-a prăbușit constant după 1990. „Inventarul bazelor sportive și de agrement muncitorești din București” conține acte, fotografii, hărți și mărturii despre cum Capitala și-a abandonat un proiect de sănătate publică
De câte ori nu am auzit cum s-au distrus sau au dispărut zeci de baze sportive din Capitală? Sau de câte ori nu ați trecut prin locuri în care știați că au existat cândva mici stadioane și v-ați făcut cruce a mirare și a indignare remarcând ce a rămas peste ani în locurile respective?
Ei bine, un documentar al Centrului de Studii Sportul Est European răspunde în mod dureros, măcar secvențial, la aceste întrebări și la altele complementare într-un material care taie ca o sabie peste indiferența și nepăsarea post-revoluționară: „Inventarul bazelor sportive și de agrement muncitorești din București”.
„130 baze sportive din București, 107 cercetate, 46 funcționale, 38 abandonate, 23 dispărute”
Studiul constată că Bucureștiul își pierde infrastructura sportivă de cartier și încearcă să arate ce mai poate fi încă salvat. Totul se învârte în jurul câtorva cifre grăitoare:
- în 1989, Bucureștiul avea peste 130 de baze sportive și de agrement – ștranduri, terenuri, săli, baze nautice sau piste de atletism – construite pentru a încuraja mișcarea și viața activă.
- cercetătorii au analizat acum 107 dintre ele: doar 46 mai sunt funcționale sau parțial funcționale, 38 sunt abandonate, iar restul au fost transformate în ansambluri imobiliare, parcări sau centre comerciale.
Lansat azi la Universitatea de Arhitectură, inventarul este semnat de antropologii Andrei Mihail și Ileana Szasz și de istoricul Răzvan Voinea. Ei au pornit de la planul cadastral din ’89 și au completat cu investigații de teren, documente de arhivă, reglementări urbanistice și interviuri.
Rezultatul: primul inventar public al infrastructurii sportive de cartier din Capitală. „O radiografie a decăderii, dar și un apel lucid pentru salvarea a ceea ce poate fi recuperat”, după cum notează autorii în volumul întins pe 535 de pagini, care cuprind și sute de fotografii relevante.
Acest inventar nu este despre nostalgie. Este un document de lucru pentru cei care pot lua decizii și o oglindă a felului în care neglijăm sănătatea, coeziunea și spațiul comun. Dacă nu îl folosim acum, nu va mai rămâne nimic de recuperat
Răzvan Voinea, istoric
De la Girueta, URBIS și Pasteur la Constructorul și Voința: harta bazelor distruse sau salvate
Printre informații despre localizare, regim de proprietate, stare fizică, reglementări urbanistice și hărți, se succed exemple de baze ajunse în paragină, dispărute ori păstrate și modernizate.
Câteva exemple! Metalul București, Girueta, URBIS și Ștrandul Tineretului sunt abandonate sau desființate parțial. Cireșarii sau Temerarii continuă să funcționeze, în ciuda subfinanțării și a lipsei de sprijin. Aversa sau Speranța Triaj nu mai sunt folosite de comunitățile locale, devenind spații vulnerabile în lipsa unei strategii de protecție.
În situații critice, cu documentații deja structurate pentru conversia în proiecte imobiliare, găsim FRB (Filatura Română de Bumbac), Girueta, Tei-Toboc și Pasteur.
Iar la polul opus, al cazurilor fericite, avem Constructorul Feroviar (jumătatea sudică preluată de Rapid pentru centrul de copii și juniori), Metaloglobus (baza clubului din L2), Electromagnetica (activă în Ferentari, terenuri închiriate constant), Voința (reabilitată și folosită pentru fotbal și tenis) sau Complexul Studențesc Tei (deschis pentru zeci de mii de tineri anual).
Document pentru primării, parlamentari, arhitecți
Următorul pas? Prezentarea inventarului către autoritățile locale (primării de sector, Primăria Capitalei, direcții de urbanism și sport), dar și parlamentarilor, planificatorilor urbani, arhitecților, cercetătorilor și comunităților locale, cu scopul dezvoltării unor politici publice privind sportul de masă și utilizarea terenurilor urbane.
„E o urgență de sănătate publică”, remarcă autorii, a căror cercetare a durat cinci ani, spre a pune la dispoziție un instrument de plecare pentru salvarea bazelor sportive și dezvoltarea unei rețele în slujba populației. Asta într-un cadru în care, invocând lipsa infrastructurii, 62% dintre români nu practică nicio formă de sport, potrivit sondajului Eurobarometru publicat de Comisia Europeană în 2022.
„Am început să citesc la un moment dat despre bazele sportive din Europa și SUA, am înțeles cum scopul lor a evoluat de la necesitatea de a umple vremea oamenilor sau de la dorința de a nu le da timp pentru participarea la revolte până la stabilirea unui standard al calității vieții urbane.
Avem o lege care ar fi trebuit să protejeze bazele sportive, am vorbit mult cu colegii de la Primărie pe aceste teme, inclusiv despre proiecte care, sfidând legea, transformau baze sportive în imobiliare”, a punctat și Bogdan Suditu, șeful Comisiei de Urbanism din Primăria Bucureștiului.
Și a mai subliniat: „Mă simt ca un proprietar de club de fotbal, care vorbește despre milioanele din tranzacțiile cu jucători. Eu fac însă acum referire la terenuri, într-un context în care e pentru prima dată când acest inventar e ordonat, adus la suprafață pentru a fi fructificat de autorități”.
Filipescu, Stelea, Daniel Niculae, Niță, Florentin Dumitru – începuturile în cartiere
Iar Răzvan Voinea a mai făcut trimitere inclusiv la foștii fotbaliști care și-au început carierele pe terenurile de cartier, azi grav șifonate: „Am găsit o sumedenie de informații despre poveștile de început ale unor jucători importanți, chiar de echipă națională. Mă gândesc la Filipescu, Stelea, Daniel Niculae, Niță, Vintilă, Florentin Dumitru sau Gherasim, care au pornit pe mici terenuri de cartier, la Metalul, Biruința, Pasteur sau Aversa”.
Conchide: „E vorba despre secătuirea unei baze de selecție, pentru că marile cluburi, Steaua, Dinamo, Rapid, își aduceau copii și de pe aceste baze sportive, care deserveau mici comunități. Deocamdată, suntem în stare de pace vreme de șase luni, până când autoritățile vor cunoaște exact starea reală a acestor baze și vor avea un fundament și pentru clarificările juridice ori de dezvoltare. Apoi, vor începe probabil lupte!”.
Revenire după 3 ani la echipa națională! Mircea Lucescu a recunoscut: „Da, îl convoc”
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
){kind=small}
