Articol de Oana Duşmănescu - Publicat luni, 24 martie 2025 13:32 / Actualizat luni, 24 martie 2025 14:29
Donald Trump, președintele SUA, a început să ordone concedierea angajaților postului de radio Voice of America, înființat în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial și menit să fie vocea Americii peste tot în lume și mai ales în țările autoritare. Simbol al libertății de exprimare și al speranței, Voice of America era ascultat în clandestinitate în toată Europa de Est înainte de 1989. Acum este pe punctul de a dispărea. Washington Post spune povestea marii campioane Martina Navratilova și a inspirației pe care jucătoarea de tenis născută în Cehia și-a luat-o din emisiunile unui post de radio odinioară liber.
La nivel mondial, postul de radio antitotalitar are o audiență de peste 360 de milioane de ascultători. „Dar poate cel mai bine ar fi să-l judecăm după impactul pe care l-a avut asupra unei fetițe slăbănoage, pe nume Martina Navratilova, care-l asculta într-un sătuc din Cehoslovacia, sub șenilele tancurilor unui regim comunist care-i marcase întreaga existență”, scrie Washington Post.
„Undele radio oscilau, în funcție de bruiajul autorităților sovietice, dar, printre paraziți, în mintea tinerei Navratilova a început să înflorească ideea revoltei, țesută printre cuvinte și melodii interzise”, notează publicația de peste Ocean.
„Era colacul nostru de salvare”, spunea Navratilova, care-și amintește cum la radioul de stat se auzea numai sloganuri care ridicau în slăvi regimul: „Trăiască clasa muncitoare și Partidul Comunist!”
Urma un cântec occidental, iluzia unei legături dintre două lumi aflate la câteva universuri distanță, apoi îndemnurile comuniste reveneau: „Vom trăi mâine după cum muncim azi!”
Voice of America era antidotul antitotalitarist pentru toată propaganda prosovietică
„Era pură propagandă”, își reamintește Martina Navratilova (68 de ani), care a reprezentat Cehoslovacia, apoi SUA, după fuga sa în vest în 1975. „Dar era ceva înspăimântător, pentru că erau niște lucruri pe care le ascultai la nesfârșit și înțelegeai că nu existau aspirații individuale, ci doar munca pentru aparatul de partid și de stat”.
Regimul sovietic supsese viața, transformând totul într-un „amurg al unei distrugeri interioare imposibil de observat”, așa cum îl descria Vaclav Havel, ultimul președinte al Cehoslovaciei și primul președinte al Republicii Cehe, „o moarte continuă prin non-acțiune, non-evenimente și non-timp”.
Voice of America era lancea care străpungea acest zid. „Nu putea fi cenzurat sau blocat, deși s-a încercat și asta”, a mai spus Navratilova, fost număr 1 mondial, care a câștigat 18 turnee de Mare Șlem în prodigioasa ei carieră.
Martina Navratilova locuia în satul Revnice, la vreo 60 de kilometri distanță de Praga, unde Vocea Americii se auzea mai bine decât în capitală. Ea, sora ei și părinții lor locuiau într-o încăpere din casa bunicii, care avea două etaje, dar fusese naționalizată și ocupată de niște străini.
Familia Martinei Navratilova locuia înghesuită într-o singură încăpere, într-o clădire naționalizată
„Familia Martinei Navratilova a fost înghesuită într-o singură cameră, la etaj, cu un singur dulap cu haine, un spațiu atât de mic încât își țineau încălțările pe coridor. Acopereau geamurile cu hârtie ca să le țină de cald în timpul iernii. Aveau doar apă rece până când tatăl Martinei a reușit să monteze un boiler vechi din anii '20”, scrie Washington Post.
Membrii familiei Martinei mergeau în fiecare după-amiază la terenurile publice de tenis din localitate și făceau duș acolo, pentru că acolo era apă caldă.
În fiecare seară, la ora 5:30, părinții ei, Mirek și Jana, porneau radioul de palstic roșu și căutau frecvența postului de radio Vocea Americii. „Era interzis, dar noi o făceam”, și-a reamintit și sora Martinei Navratilova, Jana.
Mai întâi era ora rezervată știrilor internaționale. Apoi realizatorii de limbă cehă treceau în revistă evenimentele zile, oferind ascultătorilor tot ce nu le oferea presa de stat. După invazia sovietică din 1968, când rușii au intrat în Cehoslovacia cu tancurile, regimul a interzis folosirea cuvintelor „ocupație” și „ocupant”.
„Era o formă de a arăta degetul mijlociul regimului comunist”
Navratilova a auzit detaliile aselenizării de la Voice of America, dar și numele frumoase ale unor locuri care la fel de bine ar fi putut pe Lună: „Philadelphia,” „California,” „Florida.”
„Asta ascultam ca să aflăm ce se petrece cu adevărat în lume”, a spus Martina Navratilova.
Însă Voice of America oferea mai mult decât niște simple știri - oferea, mai presus de orice, ideea libertății, a gândirii și traiului liber. Autorul disident și expatriat Josef Skvorecky avea o emisiune despre cărți, unde includea operele lui Havel și Milan Kundera.
„Era o formă de a arăta degetul mijlociu regimului”, a spus fostul realizator Ted Lipien, născut în Polonia, dincolo de Cortina de Fier, și crescut cu emisiunile Vocii Americii.
„Ascultând posturile de radio din Vest însemna să-ți manifești dorința de libertate și disprețul față de regimul comunist și cenzură. Contau mult și orele de muzică - melodiile momentului sau rock și jazz clasic. Și ele erau o expresie a libertății pe care oamenii o trăiau în State”, a spus Willis Conover, realizator de emisiuni muzicale la Voice of America.
Acolo oamenii auzeau armonia și ritmul unei muzici interzise, pentru că autoritățile comuniste considerau jazzul și rockul „compoziții gălăgioase, ce pot provoca epilepsie” și „muzica unei clase sociale în curs de dispariție”.
Muzica occidentală era considerată „decadentă” și „gălăgioasă”
În 1968, amintește Washington Post, în topurile de peste Ocean era Louis Armstrong cu al său celebru „What a Wonderful World”, cântec ale cărui versuri vorbeau despre cerul albastru, norii cei albi, zilele luminoase de dincolo de nopțile cele întunecate.
Sportul era și el un domeniu unde puteai sfida regimul de la Moscova. Când echipa națioanlă de hochei pe gheață a Cehoslovaciei a învins de două ori marea forță a URSS la Campionatele Mondiale din 1969, Navratilova „a trăit la maximum fiecare clipă” și, la peste 50 de ani după acel moment, își amintește numele eroilor acelor meciuri: Jaroslav și Jiri Holik, Jaroslav Jirik, Vladimir Dzurilla.
Victoriile de-atunci au atras pe străzi jumătate de milion de oameni, care au scandat: „Vi nám tanky, my vám branky!” („Voi ne-ați bătut cu tancuri / Noi v-am bătut cu goluri!”)
Dar numai de la Voice of America puteai afla despre adevărata origine a scandărilor de pe străzile Pragăi. În presa de stat, era vorba despre „elemente revizionste și contrarevoluționare de extremă dreaptă”, care „manifestau o psihoză naționalistă”.
Apoi Navratilova însăși a spus, după ce a învins o jucătoare rusă într-un turneu pentru junioare: „Ai nevoie de un tanc ca să mă învingi”. Martina a primit încuviințarea autorităților de a călători și de a juca în SUA, iar știrile despre victoriile sale au început să răsune din micul radio de plastic roșu al familiei sale din așezarea Revnice.
Martina Navratilova - prea „americanizată” pentru gustul aparatului de stat de la Praga
„Prin 1975, autoritățile cehoslovace au început să intre în panică pentru că Navratilova devenea prea americanizată, amenințând să-i taie aripile și să n-o mai lase să joace la nivel internațional, notează Washington Post.
La scurt timp după ce marea jucătoare a plecat spre US Open, i-a mărturisit tatălui său că are de gând să rămână în Statele Unite. Acesta i-a replicat: „Dacă faci asta, orice s-ar întâmpla, nu te mai întoarce”.
În 1975, Navratilova a pierdut în semifinalele US Open în fața lui Chris Evert și s-a predat imediat Biroului Federal de Investigații. „Nu mai puteam suporta regimul de la Praga cu zâmbetul pe buze”, a spus, în prezent, Navratilova.
Numele Martinei Navratilova a fost practic șters din știrile sportive
Familia Martinei a aflat că aceasta a „fugit” chiar de la Vocea Americii, în urma unui scurt anunț: „Martina Navratilova a cerut azil politic”. Mama ei aproape că a leșinat, sora ei a izbucnit în lacrimi. Au trecut alți cinci ani până când și-a revăzut familia și zece ani până când s-a reîntors în patria sa.
Din presa cehoslovacă, Navratilova practic a dispărut. Știrile sunau așa: „Se cunosc cele patru semifinaliste de la Wimbledon: Chris Evert, Andrea Jaeger și Evonne Goolagong”.
Nici măcar când Navratilova a revenit la Praga, în 1986, pentru a juca în Federation Cup, înconjurată de agenți americani, regimul nu i-a pomenit numele. S-a vorbit despre ea drept „jucătoarea din Statele Unite”.
Acum postul Voice of America însuși pare a fi pe cale de dispariție
Compatrioții săi și-au primit geniala jucătoare cu entuziasm și admirație, ieșiți în număr exxtrem de mare s-o vadă pe cea care avusese curajul să nege sistemul comunist.
Pentru familia jucătoarei fugite peste hotare, Voice of America a devenit mai importantă ca niciodată: era dovada pură a existenței Martinei. Acum postul de radio este el însuși în primejdie de a dispărea, „victimă a administrației Trump, care vrea să reducă la tăcere diversele agenții federale, printre care și US Agency for Global Media, care supervizează Voice of America”, scrie Washington Post.
„Este o greșeală să credem că acea Cortină de Fier este o relicvă a istoriei, să credem că revoltele alimentate de hocheiul pe gheață sau «Revoluțiile de Catifea» sunt expresii ale unei soft power care au răsturnat în 1989 regimul de la Praga nu mai sunt necesare. Exprimarea liberă este în continuare înăbușită în Egipt, Arabia Saudită, Eritreea, Iran, China și Rusia.
Sute de milioane de oameni care nu au telefon sau internet încă ascultau Vocea Americii, în 49 de limbi, până săptămâna trecută, când multe dintre acesteau au tăcut. Congresul american, organismul care finanțează Voice of America, poate și ar trebui să insiste asupra revenirii asupra deciziei de a face reduceri de personal, pentru ca glasul Americii să se audă din nou”, scrie Washington Post.
„Voice of America ne dădea speranță că, într-o bună zi, vom avea și noi libertate”, a conchis Martina Navratilova. „Era colacul de salvare pentru mulți dintre noi”.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
