Articol de Marius Mărgărit, Vlad Nedelea, Iosif Popescu (video) - Publicat joi, 20 octombrie 2022 11:55 / Actualizat joi, 20 octombrie 2022 15:45
La 60 de ani, Iosif Rotariu pare omul bionic, face sport zilnic, fie la sala de fitnes, fie pe terenul de tenis sau la fotbal și arată împecabil: „După ce am înfiat-o pe Kassandra, care fusese atât de chinuită, m-am decis să devin alt om, să nu mă plâng de nimic, să nu mi se mai pară nimic greu, să fiu mereu pregătit să îi fiu alături. Iar acum nu mai concep să treacă o zi fără să fac sport”.
- Iosif Rotariu; „Sunt un om fericit, împlinit”
- Lecția de viață a unor copii loviți de soartă
- Iosif Rotariu: „Dacă nu merg la sală trei zile, mă simt mai bătrân cu 20 de ani”
- Tenisul, a doua mare pasiune a lui Iosif Rotariu, după fotbal
- Iosif Rotariu a fost operat pe creier
- Pronosticul lui Iosif Rotariu: „Poate în vreo 15 ani să ne ridicăm iar!”
- Iosif Rotariu: „Știam că era greu să joc la Steaua, șansa mea era munca”
- Iosif Rotariu: „La Galata m-au primit ca pe un rege”
- „Pregătirea fizică e problema, de asta tot eșuăm”
- Iosif Rotariu: „Dorin mi-a zis că nu rezista la antrenamente la Bruges”
Lumea și-l amintește drept "gardianul" lui Maradona de la Mondialul din '90, omul care l-a anihilat pe cel mai bun jucător al planetei la acel moment, într-un România - Argentina 1-1. Nu-l deranjează, chiar se mândrește cu asta.
Spune că "a fost o mare onoare pentru mine și a rămas momentul de referință al carierei mele. Dovadă că și acum, pe stradă, oameni mai în vârstă mă opresc și mă întreabă: «Roti, cum a fost atunci, cu Maradona?». Iar Maradona a fost, în opinia mea, cel mai talentat și mai bun fotbalist din istorie".
Iosif Rotariu; „Sunt un om fericit, împlinit”
Pe 27 septembrie, Iosif Rotariu a împlinit 60 de ani. Și, culmea, arată mai bine, mai slim fit, musculatura sa este mai reliefată decât pe vremea în care juca fotbal de mare performanță! Se mândrește cu "fâșiile" de pe coapse sau cu "pătrățelele" de pe abdomen. Nu e nicio exagerare, are fizicul unui adolescent atlet!
Îl trădează doar părul cărunt și ochelarii pe care îi poartă din când în când. A rămas același personaj, simplu, echilibrat, fără fițe de vedetă, dispus oricând să povestească oamenilor despre noul său stil de viață. I se vede în ochi, iar când îl întrebi răspunde imediat.
„Da, sunt un om foarte fericit. Copiii noștri, Roberto și Romina, au casele și joburile lor, Kassandra și Cristinel, pe care i-am înfiat de când aveau trei ani, au crescut. Kassandra e o domnișoară, are 17 ani, învață la «Shakespeare», a terminat clasa a X-a cu media 9,64 și vrea să dea la facultate la Management.
Iar Cristinel are 19 ani și deja s-a angajat la o firmă de montaj panouri fotovoltaice. Soția lucrează, eu tot cu sportul zilnic, totul e foarte bine".
Lecția de viață a unor copii loviți de soartă
În urmă cu 15 ani, pentru Iosif Rotariu a început o nouă viață. Împreună cu soția sa, Dana, l-au adoptat pe Cristinel, un băiețel părăsit de familie la o clinică din Buziaș. Un copil cu diabet, dependent de insulină. Iar doi ani mai târziu, au înfiat și o fetiță, pe Kassandra, un suflet zdrobit și la propriu, și la figurat, care n-ar fi avut altfel nicio șansă.
"Când am înfiat copila, care avusese oasele rupte, știind prin ce grozăvii trecuse fără să se plângă, mi-am zis că trebuie să fac ceva, să-i pot fi alături, să o pot ajuta în orice moment. Asta m-a ambiționat mult. Cum adică, fata mea nu se plânge, dar mă plâng eu că nu pot să fac ceva, că e prea greu sau că sunt prea obosit? Și de atunci am schimbat tot!
Nu eram eu vreun băutor, dar de atunci n-am mai pus gura pe băutură, nici măcar o bere sau un pahar de vin, nici măcar pe la ocazii. Și am început să merg la sala de fitness aproape zilnic. Noi am salvat-o pe Kassandra, dar copila asta m-a salvat și ea pe mine! Iar acum e domnișoară, dar când vine și mă ia în brațe, mă pupă și îmi spune: «Tati, te iubesc!», e cea mai mare satisfacție sufletească".
Roti rememorează oftând: "Îmi amintesc cum, când erau mici, Cristinel a învățat-o pe Kassandra să meargă. El avea 5 ani, ea avea 3, abia o adusesem. Avea probleme mari, dureri, stătea numai în pat. Și Cristinel s-a pus în genunchi la doi-trei metri de pat și o chema la el, cu mâinile întinse. Iar ea s-a dat jos, a făcut câțiva pași și a căzut în brațele lui. Și au tot făcut asta, de mai multe ori. Eu stăteam într-un colț de cameră și îi priveam, cu sufletul plin. A fost o lecție pentru mine. Iar ei au rămas la fel și acum, foarte apropiați, se iubesc ca frații. Doi copii foarte buni".
Iosif Rotariu: „Dacă nu merg la sală trei zile, mă simt mai bătrân cu 20 de ani”
Roti are o viață extrem de organizată. Rutina zilnică: "Mă trezesc pe la 7:00, o ajut pe Kassandra să se pregătească pentru școală, unde o duce soția. Apoi beau cafeaua în timp ce mă uit la știri, după care, pe la 9:30 plec la sală, pe jos. Fac cam o jumătate de oră.
Acolo lucrez cam două-trei ore, mă întorc acasă, mă odihnesc puțin, iar după-amiaza mă duc la un fotbal sau la un tenis de câmp. Dacă e timpul rău, renunț, că mă mai dor și pe mine "artrozele", spatele, după atâtea antrenamente făcute în frig, ploaie și zăpadă pe vremea când eram fotbalist. Și mă mai duc încă o repriză la sala de fitness".
Timpul de relaxare e dedicat tot sportului: "Seara, stau cu familia, urmăresc meciurile de fotbal, că acum sunt cam în fiecare zi. Pentru mine a devenit un mod de viață, n-aș mai putea fără fitness. Rar se întâmplă să nu merg la sală.
Prin week-end mai am treabă, merg pe la meciuri, urmăresc jucători, fiindcă lucrez la departamentul de scouteri, pe zona de Vest, pentru Academia lui Gică Hagi, de vreo 5-6 ani. Dar dacă nu merg să lucrez la sală 2-3 zile, mă simt cu 20 de ani mai bătrân".
Face cel puțin 2.000 de abdomene la fiecare ședință, tracțiuni, exerciții pentru spate, lucrează doar cu propria greutate sau cu gantere mai mici, pentru tonus. E un veteran la "Smart Fit", sala unde are program de lucru aproape zilnic, încă de înființarea ei, prin 2014.
Tenisul, a doua mare pasiune a lui Iosif Rotariu, după fotbal
Dacă fitnessul a devenit un mod de viață, Iosif Rotariu recunoaște că "tenisul de câmp este a doua mare pasiune, după fotbal". S-a apucat târziu de acest sport, "prin '98, când am venit de la Steaua la Poli Timișoara, ca antrenor-jucător.
Aveam ceva mai mult timp, un cerc de prieteni care jucau tenis și am zis: hai să văd și eu cum este! Mai ales că îmi plăcea mult, urmăream marile turnee de mulți ani". Și, în scurt timp, sportul cu racheta a devenit o pasiune:
"Am avut o perioadă de 2-3 ani, la început, când jucam câte 5-6 ore pe zi. Cu fratele meu, cu jucători profesioniști. Am jucat mult cu Adrian Cruciat, când a avut un club aici, la Timișoara. De la el am învățat foarte multe din tainele acestui sport. Am rămas totuși cu unele deprinderi greșite, la priză, la slice sau lift, dar, cu multă muncă, am reușit să ajung la un nivel acceptabil pentru un amator.
E greu să mai îmbunătățesc eu ceva acum. M-a ajutat totuși că am fost mereu îndemânatic, plus pregătirea fizică, fiindcă pot să alerg mult". Își amintește că la începuturi era extrem de temperamental, "am rupt o mulțime de rachete, că voiam să joc bine și să câștig, dar nu-mi prea ieșea. Nu conștientizam că eu fusesem fotbalist, nu jucător de tenis". Acum joacă cu un "Head" la care ține foarte mult, fiind o rachetă primită în dar de la Adrian Cruciat.
Iosif Rotariu e mare fan al lui Roger Federer
A jucat o vreme în turnee de veterani, a și câștigat unele, dar acum a renununțat, din cauza lipsei de timp. Joacă de plăcere, de 2-3 ori pe săptămână, cu prieteni sau foști jucători, cu copii de mare viitor.
"Cei care fac de performanță trebuie să mă bată pe mine ca să treacă la următorul nivel. Glumesc, dar joc cu cei de 13-14 ani. Mai mult nu se poate, dau deja prea bine pentru mine". Acum mai joacă împreună cu David Vasiluț, un puști de 14 ani, de mare viitor. E fan Federer:
"N-am pierdut prea multe meciuri d-ale lui. Mi-au plăcut mereu naturalețea și frumusețea loviturilor lui. Nu știu, avea ceva special, părea că nu depune niciun efort să câștige un turneu. Ceilalți, chiar și Djokovici sau Nadal, munceau mult, uneori se chinuiau, dar Federer nu. El e din altă clasă, a fost în tenis precum Hagi sau Dobrin, un talent pur, pentru care totul părea foarte ușor, firesc.
Indiferent de sport, mi-au plăcut mereu jucătorii care aveau ce-mi lipsea mie. Eu n-am fost așa talentat, am fost doar ambițios, tenace și muncitor".
Pare că nu obosește niciodată. Dar contrazice rapid această teorie: "Ba da, mai obosesc și eu, nu sunt robot. Mă mai dor genunchii, spatele, ligamentele, dar viața sportivă, cumpătată, pe care o duc mă ajută să merg mai departe. Nu concep să treacă o zi fără să fac sport”.
Dintre foștii fotbaliști, Cosmin Contra mi s-a părut cel mai bun la tenis. Mai jucam când era mai mult pe aici, la Timișoara. Mai mult câștigam eu, fiindcă eram mai antrenat, dar el juca foarte bine.
Îmi pare rău că nu am lucrat în sala de fitness când aveam 16-17 ani. Dar nu mi-a arătat și nu m-a învățat nimeni. Făceam eu abdomene, dar nu aveam tehnică, nu știam cum să le fac corect. Poate aș fi fost un jucător mult mai bun, poate aș fi jucat la echipe și mai mari.
Am plâns când am auzit că a murit Maradona! Nu fiindcă l-am ținut eu la Mondialul din Italia, ci pentru că mi-aș fi dorit să-l mai văd măcar pe la meciuri demonstrative sau caritabile. Nu ne-am mai întâlnit niciodată. A fost cel mai mare.
- Iosif Rotariu
Kassandra se pregătește pentru alte operații
În vara anului viitor, Kassandra, care a suferit deja peste 50 de operații, va mai face una, în Franța. „Trebuie să îi fie schimbată proteza la picior, acum că i se încheie creșterea”, a explicat Rotariu.
Nu este ultima intervenție, urmând să mai facă ulterior și altele, la mâini. Tatăl său nu are dubii:
„Kassandra e un copil minunat. Știu că va reuși în viață. E foarte conștiincioasă, știe ce vrea, are prieteni, viață socială. Diriginta are mare încredere în ea, știe că dacă îi dă vreo sarcină e ca și rezolvată”, a mai spus fostul internațional.
Iosif Rotariu a fost operat pe creier
În cariera sa de fotbalist, Iosif Rotariu a avut mai multe accidentări și operații, de menisc sau la ligamente.
Cel mai greu moment s-a petrecut însă în urmă cu aproape 20 de ani, când, la un meci demonstrativ în sala Olimpia din Timișoara, s-a prăbușit fără cunoștință și a avut spasme. A fost operat pe creier de meningiom, o tumoare benignă. Un episod în urma căruia Iosif Rotariu s-a recuperat perfect.
Pronosticul lui Iosif Rotariu: „Poate în vreo 15 ani să ne ridicăm iar!”
După un slalom printre amintiri, Iosif Rotariu a explicat cauzele declinului fotbalului românesc: „Nu avem infrastructură, nu sunt destule academii adevărate, dar nici nu creștem bine copiii. Nu au cultura pregătirii fizice și le lipsește ritmul la antrenamente. De aceea nu reușesc când ies în străinătate”.
Încă de mic, de când mergea cu animalele la păscut, Iosif și fratele său geamăn, Ilie, visau să ajungă fotbaliști. Roti rememorează: "Uitam de animale, ne faceam o poartă din doi țăruși și unul trăgea, celălalt era portar, pe rând. Stricam iarba, ce ne mai certa mama! La școală, tot noi doi eram primii pe terenul de fotbal. Uitam să ne ducem acasă, unde aveam treabă.
Colegii de miuță o vedeau pe mama cum venea cu bățul după noi. O tuleam, mergeam în fața ei câțiva metri, să nu ne ajungă, în drum spre câmp, unde era de treabă". Poli Timișoara l-a luat de tânăr la prima echipă. O vreme a și cărat gențile, a curățat și ghetele "senatorilor".
A și fost împrumutat pe timpul armatei, la Delta Tulcea. Apoi s-a întors, "un copil într-un vestiar cu Dan Păltinișanu, Petre Mehedințu, Stelian Anghel. Nea Dan mi-a fost un adevărat mentor. După ce m-a luat cu el în cameră, gata, nu mai căram genți, nu se mai lua nimeni de mine!".
Iosif Rotariu: „Știam că era greu să joc la Steaua, șansa mea era munca”
Altă provocare, de care acum își aduce aminte cu plăcere: "Acolo, alte nume și mai grele, campionii Europei. Nu mi-a fost teamă, că nu mai eram puști. Știam că nu am nicio șansă să joc din prima, așa că trebuia să muncesc mai mult ca oricare.
Mă băteam pe post cu Bărbulescu, cu Tudorel Stoica și cu nea Loți Boloni. Am început fundaș stânga, apoi mijlocaș stânga, iar când a plecat nea Loți am jucat și în centru. Eram primul la antrenament, cu o oră mai devreme, și plecam după cu o oră mai târziu.
La alergările de la Forban, alea de 10 kilometri, ajungeam mereu primul. Lucică Bălan venea după mine la 5 minute sau mai mult. N-am avut probleme cu colegii, erau profesioniști, iar eu știam să mă fac plăcut. La anduranță, eram poate cel mai bun din țară. Nu eram eu tehnic individual, dar aveam tehnică de joc. Tactic, jucam bine, mă adaptam ușor".
Iosif Rotariu: „La Galata m-au primit ca pe un rege”
Evoluțiile de la Steaua nu au rămas fără urmări. Imediat după Revoluția din '89, a primit o ofertă de la Galatasaray și a semnat înainte de Mondialul din Italia 1990. Iar după isprava cu Maradona, "m-au primit ca pe un rege. M-a așteptat Tanju Colak, vedeta lor, câștigător al Ghetei de Aur. Îmi spuneau că toată Turcia se uitase la acel Mondial, suporterii m-au urmărit fiindcă știau că vin să joc la Galata.
Lucrurile au început bine, jucam, la final de tur eram pe primul loc, la 5 puncte de Beșiktaș. Dar a venit accidentarea, problemele cu hernia de disc, care m-a scos din joc luni întregi.
Am revenit pe finalul sezonului, dar am pierdut campionatul, am terminat după Beșiktaș. Și în următorul sezon la fel". Au urmat aproape 5 ani la echipe mai mici, ani în care a tot fost chinuit de accidentări. A revenit la Steaua, unde a mai cucerit două titluri.
„Poate m-am grăbit să semnez cu turcii, dar nu am regrete”
Rememorând cariera sa, Rotariu spune că nu regretă nimic: "Au fost deciziile mele. Acum, privind în urmă, poate că dacă nu semnam cu Galata înainte de Mondial, aș fi ajuns la o echipă mai mare.
Mai ales că jucasem bine acolo. Au fost oferte, de la Monaco, Anderlecht, Atletico Madrid. Poate nu mă accidentam, nu pierdeam 5 ani, nu ratam Campionatul Mondial din SUA, aveam mai multe meciuri la națională. Cine știe?! Mi-ar fi plăcut să joc în Italia, fiindcă eu eram foarte disciplinat tactic și acolo se punea mare accent pe asta. Așa a fost să fie, nu am regrete. Am avut o carieră frumoasă".
„Pregătirea fizică e problema, de asta tot eșuăm”
Iosif Rotariu crede că fotbalul românesc nu are șanse să revină prea curând în prim-plan:
"Acum e greu, la Euro poate ajungem peste vreo 4 ani, la Mondiale e și mai greu. Da, nu facem față fizic când plecăm afară. Pentru că greșim, nu avem infrastructură, nu avem destule academii.
Avem pe hârtie, dar de fapt, cele mai multe sunt școli de fotbal. Academie e la Hagi și văd că au început acum să facă și cei de la Csikszereda și Sepsi. Nu avem condiții, dar nici antrenori buni la copii și juniori".
Iosif Rotariu: „Dorin mi-a zis că nu rezista la antrenamente la Bruges”
A continuat în aceeași notă: "În străinătate, se face sală, fitness, de la 13-14 ani. La noi, nu, că oprește creșterea!! Nu e adevărat, dacă se lucrează bine, cu greutatea corpului, nu cu greutăți.
Le recomad copiilor să facă asta. De aici începe pregătirea fizică, fără de care nu ai cum să faci față în fotbalul mare. Îmi povestea nepotul meu, Dorin, care a plecat de la Dinamo ca golgheter și ca un jucător de mare perspectivă. A început bine la Bruges, dar îmi zicea că nu putea să reziste la ritmul de la antrenamente. I-a luat vreo trei luni să se obișnuiască.
Apoi, mai e o problemă și cu educația jucătorilor, cu felul lor de a fi. La Hagi se lucrează profesionist, dar contează și calitatea jucătorilor. În fotbalul mare, antrenamentul de dinainte de joc e la aceeași intensitate cu meciul. La noi, nu, că se plâng jucătorii de oboseală, că sunt prea încărcați, vor să facă mai ușor! Se plâng și că joacă din trei în trei zile.
Eu, la Poli, mă antrenam cu seniorii și apoi făceam încă un antrenament, cu tineretul. Noi, când ne-am format, ne pregăteam 5-6 ore pe zi pe teren. Acum se face o oră jumate și gata, liber! Nu ne pregătim în ritm de joc, se fac pauze lungi și la antrenamente. De aia nu rezistăm când ajungem afară!".
Concluzia e destul de sumbră: "Poate peste 15 ani să revină fotbalul românesc acolo, sus! Dar numai dacă ne apucăm serios de treabă. Așa cum lucrăm acum și la ce scăzută e valoarea campionatului, normal că e afectată și naționala. Cum să faci față dacă nu esti bine pregătit, dacă nu reziști ritmului? Când obosești, pierzi mentalul, încrederea. Și joci ce mai poți, nu ce trebuie. Fără pregătire fizică, cultivată de la copii și juniori, nu putem să reușim".
Fostul internațional știe ce se întâmplă în țară și atrage atenția: "Mai sunt copii buni, talentați. Nu așa, foarte mulți, dar sunt! Însă nu le dăm încredere, nu-i promovăm la echipa mare, de teama rezultatelor. Nu să le dai 10 minute o dată la 5 meciuri, ci mai mult, 20 de minute, apoi o jumătate de oră, o repriză, dacă au talent! Să joace, să crească. Nu, la noi mai important e rezultatul".
Iosif Rotariu: „Nea Liță Dumitru m-a învățat să bat lovituri libere”
Iosif Rotariu era unul dintre cei mai buni executanți de lovituri libere în anii săi de glorie. Își amintește că "eram la Poli și băteam destul de bine, dar numai la colțul lung, unde era cam greu să marchez, că acolo stătea portarul".
Când a venit Liță Dumitru la Timișoara și l-a văzut Roti cum bate, ba pe "lung", ba pe "scurt", spune că "nu puteam să dorm noaptea. M-a văzut că trag bine, dar m-a întrebat de ce nu bat și la colțul scurt. Mă oprea după antrenamente și mă învăța, unde să pun piciorul de sprijin, ce repere să aleg.
Am exersat mult și apoi am început să marchez și la «scurt». Așa se învață, când îți arată cineva care știe, practic. Doar teoria nu e de ajuns. Am dat și eu mai departe. Am lucrat cu doi puști, David și Radu Ciurel, care joacă la Ripensia. David, la 17 ani, bate mult mai bine lovituri libere decât o făceam eu".
Am revăzut de mai multe ori acel atac al lui Souness. A fost clar intenționat. A trebuit să mă operez. Acum nu cred că s-ar mai putea întâmpla așa ceva. Nu și-a cerut niciodată scuze. Și presa lor a scris a doua zi: «Shame, Souness!", adică «Rușine, Souness!».
Mă înțelegeam foarte bine cu Hagi. Înainte să primesc mingea, mă uitam unde e, să-i dau timp să gândească ce urma. Dacă pe Maradona l-am ținut, pe Hagi n-aș fi putut! Avea ceva special, plecarea de pe loc, explozia, pe care puțini din lume le-au avut.
- Iosif Rotariu
Am fost antrenor principal la Poli Timișoara și cineva din club, nu vreau să-i spun numele, a încercat să-mi impună niște lucruri. Eu nu accept așa ceva. La Oradea sau la Vaslui nu am avut aceste probleme. Și m-am decis să nu mai fiu niciodată „principal”, să nu am de-a face cu conducătorii de club.
La Timișoara, cluburile sunt cam dezorganizate. Fotbalul de aici are nevoie de un stadion nou. Mă refer la Poli, ea e echipa-fanion și cred că ar putea să revină în Liga 1 cam în trei ani, dar numai dacă se face acea arenă de tip LEGO, proiectul viceprimarului Cosmin Tabără. Până atunci nu văd cum. Primăria ar vrea să ajute, dar la ce formă de organizare e la Poli, nu se poate.
Eu cred că la Poli Timișoara s-a greșit când s-a făcut acea fuziune cu Recașul, pe care suporterii nu și-au dorit-o. Acolo s-a produs ruptura, fanii au părăsit echipa și uite unde s-a ajuns!
- Iosif Rotariu
Am fost cumpătat cu banii pe care i-am câștigat din fotbal. N-au fost așa mulți cum sunt acum, dar contractul cu Galatasaray a fost foarte bun. Am pus deoparte ca să am un venit lunar, câștig și din colaborarea cu Gică Hagi. Ne-am putea permite multe lucruri, dar nu mergem prin cluburi, prin restaurante, nu facem excese și sunt foarte fericit cu acest mod de viață.
- Iosif Rotariu
Carte de vizită Iosif Rotariu (60 de ani)
- Data nașterii: 27.09.1962
- Debut în primul eșalon: U Craiova - Poli Timișoara 4-1, 19.04.1981
- Ultimul meci în primul eșalon: Gloria Bistrița - Extensiv Craiova 1-0, 4.12.1999
- Meciuri/goluri în primul eșalon: 265/65
- Echipe la care a activat: Nera Prigor, Poli Timișoara, Delta Tulcea, Steaua, Galatasaray, Bakirkoyspor, CFR Timișoara, OFK Kikinda, Extensiv Craiova, FC Bihor, ASU Timișoara
- Meciuri/goluri la națională: 25/1
- Debut la națională: Olanda-România 2-0, 1.06.1988
- Ultimul meci la națională: România - Irlanda 1-0, 30.04.1997
- Meciuri/goluri în cupele europene: 31/2
- Trofee: 5 titluri de campion (toate cu Steaua), 3 Cupe ale României (toate cu Steaua), Cupa Turciei și Supercupa Turciei (cu Galatasaray)
VIDEO Iosif Rotariu despre relația cu Gică Hagi și comparația lui Dzevad Prekazi: ”Cel mai bun! Tot timpul urmăream unde e el pe teren, ca să-i dau mingea. Pe Maradona l-am marcat, pe Hagi nu puteam”
