Articol de Sebastian Culea, Cezar Titor - Publicat sambata, 01 martie 2025 11:46 / Actualizat sambata, 01 martie 2025 11:55
Gazeta Sporturilor publică povestea tulburătoare a unui dependent de jocuri de noroc. Adrian este un adult de 32 de ani, din Pitești, prizonier al unei dependențe galopante, declanșate într-o singură noapte, care l-a făcut să ruleze milioane de euro la păcănele și care l-a transformat, după propriile mărturii, „într-un zombie”.
Conform statisticilor, cel mai des întâlnit profil în dependenții de jocuri de noroc sunt bărbații necăsătoriți, cu vârste cuprinse între 18 și 30 ani, din mediul urban, cu venituri medii.
Aici se încadrează și Adrian, care a pierdut „decenii în fața monitoarelor” și care a devenit dependent într-o singură noapte, când a trecut de la 200 de lei jucați la 100.000 de euro în cont! A continuat să joace maniacal, iar în fața prietenilor și a familiei a mascat perfect dependența extremă prin care trecea. Într-un final, i-a mărturisit fratelui său - părinții nu știu nici acum - și merge la terapie. Speră să poată trece peste, dar lucrurile nu sunt înlesnite de anumite practici ale caselor de pariuri, care permit ca dependenții să își redeschidă conturile cu ușurință.
Bineînțeles, Adrian nu este numele real al persoanei dependente, care a preferat să își protejeze identitatea.
„Dincolo de bani, timpul nu mi-l dă nimeni. Mi s-a rispit jumătate de viață”
Povestea începe simplu. Adrian a ținut dependența la stadiul recreațional, lejer, mai bine de 15 ani, timp în care a pus „câte un bilet sau două zilnic”. Nu a cheltuit enorm, nu a băgat „bani serioși”. Mai întâi, la casa de pariuri de la colț, apoi, frenetic, pe telefonul mobil.
„La început, n-am avut probleme reale. Pentru că nu mă aruncam la sume imense, în schimb pariam zilnic: puneam un bilet pe zi, sau două, și urmăream meciurile pe internet.
Nici măcar nu mă uitam la ele, în sine, ci pe site-uri care afișau scorul. Mă credeți că eram în stare să mă uit la un ecran 12-13 ore pe zi? Pur și simplu, nu făceam altceva, nu mă puteam concentra să văd un film, să citesc, să port o conversație, eu așteptam să se dea un gol”.
„Înainte de bani, înainte de orice, e vorba de timp. Timpul nu ți-l dă nimeni înapoi. Nici nu vreau să-mi imaginez cum s-a risipit viața și cât timp am petrecut, realmente, făcând nimic. Nimic! Jumătate din viața mea s-a consumat în fața ecranului calculatorului, apoi al telefonului, așteptând ce? Nu m-aș fi îmbogățit.
Îți pierzi o zi din viață pentru niște potențiali 200 lei? E ceva mai stupid decât asta? Adică nici măcar nu sunt un făcut, ca la muncă, poți să-i iei sau nu. Te uiți la ecran de parcă poți influența ceva”, a mai mărturisit Adrian.
„Aveam o manie, să nu văd bani în cont. Am distrus două relații din cauza jocurilor”
Adrian a început prin a juca pariuri sportive, după care a trecut la cazinouri online, acolo unde juca poker.
„Am avut perioade și perioade. Am avut, de exemplu, un moment în care am câștigat sume consistente la poker, sume foarte mari, pierdute ulterior. E un carusel, financiar și emoțional, problema e că nu te oprești niciodată.
Nu banii îți aduc satisfacția, ci trăirile la care te expui. Se eliberează anumite substanțe în creier. Uite, ca să-ți faci o idee, una dintre maniile mele e că nu suportam să am bani în cont. Trebuiau jucați, până contul ajungea la zero. Nu aveam stare dacă eram undeva și știam că mai am bani pe cont, trebuia să-i pariez. Ieșeam la film cu o fată, iar eu, în timpul filmului, pariam.
Lăsam telefonul în poală pe luminozitate scăzută și urmăream meciurile și la cinema. Am plecat cu prietena în vacanță și mă prefăceam că muncesc pe telefon. Jucam teatru ca să nu își dea seama, pufneam, mă plângeam de locul de muncă, de șefi, că n-am liniște nici în timpul liber, că muncesc prea mult. Când colo, eu pariam. Mi-am distrus două relații din cauza jocurilor de noroc”.
400.000conturi sunt deschise la casele de pariuri online în România, conform datelor publicate de Oficiul Național al Jocurilor de Noroc
100.000oameni sunt dependenți de jocurile de noroc în România, conform unor statistici. Cu toate acestea, numărul ar putea fi mult mai mare.
A încercat pentru prima oară păcănele: „De la 200 lei, am ajuns la 100.000 euro”
Lucrurile au degenerat în decembrie 2023 când, de nicăieri, Adrian a alunecat total într-una dintre cele mai periculoase și des întâlnite modalități de a pierde repede sume consistente de bani, și anume „păcănelele”:
„Jur că până anul trecut n-am avut nici măcar curiozitatea. Ce s-a întâmplat, de fapt. E o zi pe care mi-e greu să o uit.
Eu jucam poker și pariam pe sport, doar că nu mă ajuta oferta, era pauză competițională, nu se întâmpla nimic, era și seară, mă plictiseam. Aveam în cont 200 de lei. Nu mai explic tot procesul, că n-are sens, ideea e că la ora 19:00 aveam 200 lei, iar la miezul nopții 50.000 de euro. Ei, de acolo a început nebunia. A doua zi ajunsesem la aproape 100.000”.
Expresia „când câștigi, de fapt pierzi” descrie un paradox psihologic frecvent întâlnit în lumea jocurilor de noroc. Deși la suprafață pare că succesul aduce câștiguri, din perspectiva psihologică, câștigul poate declanșa un lanț de evenimente care duc la pierderi mai mari pe termen lung.
15%din populația României a pariat în ultimul an
„Cădeam, mă ridicam, n-am trecut de acel prag niciodată. Eram un zombie, rulam milioane de euro”
„În următoarele săptămâni, am rulat milioane de euro: cădeam, mă ridicam, n-am trecut de acel prag niciodată, dar eram un zombie. Efectiv, când eram la muncă mă gândeam doar să ajung acasă și să joc. Nu răspundeam la telefoane, refuzam să mă văd sau să discut cu cineva. La capătul acelor săptămâni am ajuns cu balanța la zero”, ne-a mai confesat Adrian.
Jocurile de noroc sunt construite pe un principiu psihologic numit „întărire intermitentă”, una dintre cele mai răspândite metode de a „agăța” un potențial dependent.
Victoriile ocazionale creează un sistem de recompensare intermitentă care face jucătorul să revină constant, sperând să trăiască din nou euforia câștigului.
„Bănci, IFN-uri, ruină totală! Și nu dădeam semn nimănui, niciodată”
Acest tip de întărire întărește dorința de a juca și crește dependența, chiar și atunci când pierderile financiare sunt majore: „Am început să mă împrumut la prieteni, la rude, la colegi. În scurt timp, acumulasem datorii de ordinul zecilor de mii de euro: bănci, IFN-uri (instituții financiare nonbancare), ruină totală.
Fratele meu urma să se căsătorească. Știindu-mă responsabil, pentru că - repet - nimeni nu și-a imaginat vreodată că aș putea avea astfel de probleme, nu am dat semne, nu păream abătut de față cu cineva nici când pierdeam mii de lei pe noapte, mi-a pus banii de nuntă pe unul dintre conturi, ca să nu se atingă de ei. I-am jucat pe toți!”.
Eveniment care a reprezentat un moment zero pentru Adrian: „Nu dormeam, simțeam că înnebunesc. Fumam trei-patru pachete de țigări pe noapte, nu știam cum să o scot la capăt. M-am gândit să mă sinucid. Când totuși reușeam să adorm, iar un dependent știe exact despre ce vorbesc, era groaznic când mă trezeam.
Existau 2-3 secunde de ceață și liniște, până să-mi aduc aminte de tot ce făcusem. Iar amintirile mă izbeau de fiecare dată în cascade, reluam totul, de la nenorocita de zi în care mă îmbogățisem spontan, până la momentul în care l-am nenorocit pe fratele meu”.
Trebuia să mărturisesc, trebuia să-i spun măcar fratelui meu, ceea ce am și făcut. Acum intervin sentimentele de vină și rușine. Îmi dau seama că foarte mulți oameni nu au cum empatiza. În mod cert, el nu a putut, a luat foc, ceea ce nu condamn, consideram că merit tot ce e mai rău, nu mă mai suportam.
Mulți vorbesc despre o eliberare în momentul în care își povestesc cuiva faptele. La mine a adâncit și mai mult stările de panică, stresul. De fiecare dată când povesteam cuiva, pentru că au urmat prietenii cărora nu le puteam returna sumele, familia, ulterior medicii, simțeam cum retrăiesc fiecare eveniment la aceeași intensitate. A fost oribil.
70%este incidența sloturilor, a „păcănelelor” în rândul oamenilor care folosesc jocurile de noroc drept activitate reacreațională. 53% preferă pariurile sportive
0,6este procentul dependenților de jocuri de noroc în România, ce-i drept, sub media globală de 1,30% din populație
Internat la Obregia timp de 10 zile, pus sub tratament
Adrian a fost internat de familie la Spitalul de Psihiatrie „Prof. Dr. Alexandru Obregia" unde, timp de 10 zile, a fost pus sub tratament:
„În primul rând pentru a mă ajuta să dorm, era aproape imposibil fără pastile. Am avut ședințe atât cu psihiatrii, cât și cu psihologi, iar ulterior, după externare, am continuat atât cu terapia, cât și cu medicamentele.
În prezent, iau anumite stabilizatoare, dar curând voi renunța la ele. Nu am acces la carduri, puținii bani care îmi rămân sunt gestionați de familie și încerc, cu timpul, să-mi achit toate datoriile. Dar asta va dura ani, atât de adânc m-am dus”.
Întrebat cum gestionează situația în prezent, Adrian susține că nu se va mai atinge de nicio formă de joc de noroc: „Se împlinește anul de când am jucat ultima oară. Am momente și momente. Cert e că furia, stresul, nu mai există. Probabil și de la inhibitori, poate am făcut și un soi de pace cu acțiunile mele.
Merg regulat la terapie, însă mă sperie rata de recidivă. De cele mai multe ori, cei aflați în situația mea, se întorc la vechile obiceiuri. E ca la alcoolism. Sunt oameni care nu beau 5 ani, apoi încearcă o gură de vin și nu se mai opresc cu lunile. Sunt situații similare și în privința celor care suferă de asta”
Excluși, dar nu prea
România are opt centre regionale pentru tratamentul dependenței, având ca obiectiv principal reducerea cazurilor de adicție, în special în rândul tinerilor sub 25 de ani. Există și o bază de date în timp real cu persoanele auto-excluse, la care operatorii trebuie să aibă acces, aceștia fiind obligați să raporteze cererile de auto- excludere primite.
În cazul sălilor de joc, de cele mai multe ori, nu se ține cont de listele respective: „Am avut perioade de-a lungul anilor în care am vrut să-mi blochez permanent activitatea. Eram interzis pe mai toate site-urile. Bine, apare unul în fiecare zi, așa că dacă vrei să joci, vei juca. Însă ce mi s-a părut stupefiant a fost ușurința cu care putea redeschide orice cont”, povestește Adrian.
Dacă unii operatori fac imposibilă relogarea, la multe dintre site-urile de profil totul se rezolvă cu un simplu mail. Practic, dependentul poate da un mail în care să ceară să fie șters de pe lista interzișilor, iar contul i se deblochează fără probleme. Autoexcluderea e mai degrabă o iluzie, în condițiile în care utilizatorul poate reintra în circuit în doar câteva minute.
La terapie am luat-o de la primul contact cu jocurile de noroc, până la ruina de la sfârșitul anului trecut. Am învățat că nu e vorba nici măcar de sumele pe care le joci, ci de stările la care te duce jocul. Banii sunt relativi, știți? Pentru unii oameni 100 lei nu înseamnă nimic, pentru alții înseamnă enorm. E vorba de impulsul în sine, iar ăsta mi s-a declanșat când eram foarte mic, nu știu, aveam 10-12 ani.
13600săli de jocuri există în România
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
