Articol de Cristian Geambașu, Cristi Preda (foto) - Publicat luni, 14 ianuarie 2008 00:00
Monopolul din suburbie
Drumul spre RAI nu este pavat cu bune intenţii şi îţi ia cam o oră din centrul Romei. RAI, adică Radiotelevisione Italiana, înseamnă TVR plus Radio România ale Peninsulei, cu asemănările şi deosebirile care decurg de aici. Ca să ajungi la sediul postului public de la Roma ai două variante. Taxiul sau trenul regional, care merge în direcţia Saxa Rubra, o suburbie cu căsuţe curăţele şi modeste, amintind de Italia dinaintea boom-ului economic al anilor '60. Mai mare şi mai veche decît clădirea TVR-ului, cu o intrare care aminteşte de poarta din Pangrati, RAI emană aerul acela al instituţiei indiferentă la concurenţă.
Fumătorul şi fabrica de imagini
Bruno Gentilli este vicedirector al RAI Sport şi se recomandă drept cel mai vechi ziarist în activitate care se ocupă de naţionala de fotbal. Din '82 neîntrerupt, mai întîi ca jurnalist de teren, apoi din ce în ce mai sus pe scara ierarhică a profesiei. Conduce o echipă alcătuită din 20 de redactori pe fotbal şi 15 pe sporturi. Alţi 20 de oameni lucrează la departamentul din Milano. Bruno, un tip uscat, fumează mult. Fumează în birou, fumăm în birou, încă o dovadă că RAI este o felie de Italie pusă la conservare. Ne priveşte părinteşte, aduce trei cafele tari de la automat şi zice să începem.
- Cînd a fost primul meci de fotbal televizat din Italia?
- Un moment! (caută tacticos prin nişte dosare). Acum 60 de ani, pe 5 februarie 1947, la un meci Juve-Milan 1-7. Mamma mia, nu se inventase catenaccio! Apoi, din 1954 partidele de fotbal au început să fie transmise în mod regulat.
- E prea mult fotbal la televizor?
- Da, prea mult. Şi va fi şi mai mult.
- Cum sînt plătiţi jucătorii?
- Tropo. Prea bine. Din cauza asta şi anomaliile de comportament. Banii cîştigaţi aşa deformează perspectiva asupra vieţii. Tendinţa din ultimul timp este de limitare a salariilor şi la fotbalişti.
- Care este filozofia unei transmisiuni directe a unui meci al squadrei azzurra la RAI?
- Ştiţi sistemul cu doi comentatori, un invitat de calibru care asigură comentariul de specialitate, alături de comentatorul propriu-zis al meciului. L-am avut pe Capello, l-am pierdut. Documentare profesionistă, cît să nu plictisim totuşi oamenii cu date inutile, să nu-i enervăm cu exagerări şi abuz de impresii personale.
- Cu audienţele cum staţi?
- Bine, dar mai puţin bine decît anii trecuţi. Şi pe stadioane s-au împuţinat spectatorii. Cam cu o jumătate de milion mai puţini pe sezon decît în campionatul trecut. Vreţi motive? Violenţă, preţuri mari ale biletelor, ofertă din ce în ce mai mare a divertismentului.
- România şi Italia în aceeaşi grupă la Euro.
- Dacă mă întrebaţi pe mine, nu cred că aveţi şanse prea mari să treceţi mai departe. Dar nu se ştie niciodată. Ce fel de antrenor este Piţurcă?
- Mai experimentat decît Donadoni al dumneavoastră.
- Donadoni nu este un personaj bun pentru presă, cu noi vorbeşte din obligaţie contractuală. Îl preferam ca jucător, deşi era la fel de nespectaculos.
- Cîştigaţi Euro 2008?
- Deocamdată, am cîştigat dreptul să participăm. Cred că una dintre echipele din grupa noastră va cîştiga turneul. Vreau o finală cu francezii. Revanşa pentru meciul pierdut în 2000
