Articol de Cristian Geambașu - Publicat sambata, 22 ianuarie 2011 00:00
Marius Avram nu aparţine categoriei arbitrilor simpatici. Dacă există o asemenea categorie. Dar e un personaj interesant, diferit de cel pe care îl vedem pe teren
Tocmai terminase un antrenament şi o întîlnire de afaceri. E punctual şi puţin înfometat. Arată mai puţin ceremonios decît în timpul meciurilor şi nu mai dă impresia că tocmai a descoperit izvorul adevărului. Lumea continuă să-l asocieze permanent cu poziţia tatălui său, preşedintele Comisiei Centrale, numai că fiul şi-a construit o imagine dincolo de relaţia de rudenie. Se gîndeşte că Mondialul din 2018 e o ţintă accesibilă, conduce o agenţie de turism care propune amatorilor experienţe ieşite din comun şi merge constant la
concerte de muzică rock. Îşi recunoaşte dependenţa de Internet, dar luptă să aibă independenţă financiară
-Ce face Marius Avram atunci cînd nu arbitrează şi cînd nu se antrenează pentru meciurile pe care urmează să le arbitreze?
- Nu trăiesc exclusiv din fotbal şi pentru fotbal sau pentru arbitraj. Am o agenţie imobiliară cu parteneri din Franţa şi o agenţie de turism cu fratele meu.
- Turism? Se mai plimbă românii?
- Da, se mai plimbă, dar şi-au schimbat orientarea.
- În ce fel?
- În loc să se ducă în Elveţia, se duc în Austria. Dar noi încercăm să oferim altceva decît turism de masă. Austria, Turcia, Grecia. Şi alte destinaţii comune.
Preferaţi la Mossad sau cu balonul peste Tour Eiffel?
- Propuneţi destinaţii exotice?
- Nu, propunem experienţe inedite turiştilor.
- Ce înseamnă asta? Românul trage la all-inclusive.
- De exemplu, e ceva obişnuit să te duci la Paris cu iubita, dar e neobişnuit să îi propui o plimbare cu balonul deasupra Parisului.
- Altceva?
- Sau să faci un circuit Ferrari la Ferrari acasă. Dacă eşti un tip excentric, poţi lua cursuri de pilotaj pe MIG, în Rusia. Sau poţi face şcoala de tancuri în Marea Britanie. Ori şcoala de spionaj în Israel. La Mossad.
- Toate astea costă.
- Depinde, un pachet pentru plimbarea cu balonul nu sare peste cîteva sute de euro.
Primul cartonaş
- Cum se uită Marius Avram la un meci pe care nu îl arbitrează? Ca un arbitru sau ca un microbist oarcare?
- Nu pot să mă uit ca un microbist. Fără să vreau urmăresc unde e poziţionat arbitrul, cum se deplasează, cum interacţionează cu jucătorii.
- Nu dispare plăcerea de a vedea un meci?
- Nu. M-am obişnuit aşa, nu cred că mai pot altfel.
- Cum te înţelegi cu jucătorii pe teren? Crezi în teoria că un arbitru trebuie să vadă foarte bine şi să audă foarte prost?
- Fotbaliştilor le las posibilitatea să joace. Îi respect pe cei care nu simulează, pe cei care nu cad imediat nici atunci cînd sînt faultaţi.
- Scoţi cu plăcere cartonaşele?
- Nu simt o bucurie lăuntrică atunci cînd sancţionez cu un cartonaş. Nimic de genul "Aha, te-am prins!". E foarte important momentul în care scoţi primul cartonaş.
- De ce?
- Pentru că emiţi un mesaj. Dacă ratezi momentul, îţi va fi greu tot meciul. Dacă la finalul unei partide ajungi să dai foarte multe cartonaşe, înseamnă că ai greşit undeva.
- Simţi că ai luat o decizie aiurea acolo, pe teren? Acolo, în clipa aceea?
- Nu întotdeauna, dar de multe ori, da. Din privirile colegilor de la linie, din reproşurile jucătorilor. Am învăţat cînd sînt sinceri şi cînd joacă teatru.
- Te stresează un stadion plin?
- Mă motivează. Este starea pe care o trăiesc şi fotbaliştii. Altfel evoluezi cu tribunele pline.
Collina
- Ai idoli în mesria de arbitru?
- Care nu e o meserie, nu figurează în nomenclator. Uite, în Anglia arbitrii au contracte fixe, în funcţie de valoare, de categorie.
- Nu mi-ai răspuns la întrebare.
- Collina. Pentru gestică, pentru mimica feţei, pentru felul în care reuşea să comunice cu jucătorii. Nu neapărat pentru deciziile pe care le lua. Mi-au mai plăcut Aranda Garcia şi Melo Perreira, pentru eleganţă. Era ceva natural.
- Te recunoaşte lumea pe stradă?
- Destul de mulţi.
- Şi ce îţi spun?
- Măi arbitrule, nu ne-ai dat penalty cu nu ştiu care echipă. Sau ai grijă cum ne arbitrezi etapa viitoare. De obicei nu se depăşeşte tonul de glumă.
-
Atît?
- Ei, mai primesc şi telefoane, care nu sînt toate pentru amabilităţi.
Marius Avram ştie de glumă, dar glumeşte puţin. Îşi măsoară paşii, timpul, îşi respectă programul de antrenament. E un tip riguros, calculat. Probabil că aşa arată un tînăr care ştie ce vrea şi a avut norocul să poată să vrea. El a ieşit în întîmpinarea norocului.
Rocker cu acte în regulă
Nu-l bănuiam de rocker. Probabil că nici el pe mine. Am dat nas în nas la Sonisphere, astă-vară, în ziua concertului Rammstein. "Venisem acolo să văd Manowar, e una din trupele mele preferate. M-au cam dezamăgit. La Rammstein nici nu prea m-am uitat, nu mă interesau, numai că după vreo două-trei zile a apărut într-un ziar, nu mai ştiu unde, un titlu «AVRAMMSTEIN». M-am amuzat. E momentul discuţiei în care Marius iese complet din carapacea judecătorului marţial de la centrul terenului. Îmi spune că primul concert urmărit live a fost prin '93, pe stadionul Dinamo, cu Scorpions (zice că «Live in Lisboa» e cel mai bun concert pe DVD pe care l-a văzut) şi Jethro Tull. Că e fan Metallica, Judas Priest şi Iron Maiden, că într-o perioadă n-a refuzat nici Sepultura ori New World Order. Îl mai întreb ce a zis Avram senior de pasiunea asta. "Nu era foarte încîntat şi nici nu m-a încurajat. Dar m-a acceptat aşa. Eram o gaşcă de băieţi care ne îmbrăcam în geci de piele, cu ţinte, cu tot tacîmul, mă rog. Am şi cîntat într-o trupă la Palatul Pionierilor, eu făceam basul. Cel mai tare este că îi făceam listă să-mi cumpere albumele cînd ieşea afară să arbitreze. Metallica, chestii din astea. S-a descurcat de fiecare dată"
"Cartonaşele sînt o unealtă prin care impun autoritatea pe teren"
"Le ofer jucătorilor pe care îi arbitrez nivelul de respect pe care mi-l oferă şi ei mie"
"Mă interesează ce se scrie despre mine. Citesc, ascult. De multe ori mă simt
nedreptăţit"
"Dacă sînt dependent de net? Păi, acasă mi-am instalat wireless!"
"Am suferit ca la moartea unui bun prieten cînd s-a sinucis Kurt Cobain de la Nirvana"
Marius Avram nu aparţine categoriei arbitrilor simpatici. Dacă există o asemenea categorie. Dar e un personaj interesant, diferit de cel pe care îl vedem pe teren
Tocmai terminase un antrenament şi o întîlnire de afaceri. E punctual şi puţin înfometat. Arată mai puţin ceremonios decît în timpul meciurilor şi nu mai dă impresia că tocmai a descoperit izvorul adevărului. Lumea continuă să-l asocieze permanent cu poziţia tatălui său, preşedintele Comisiei Centrale, numai că fiul şi-a construit o imagine dincolo de relaţia de rudenie. Se gîndeşte că Mondialul din 2018 e o ţintă accesibilă, conduce o agenţie de turism care propune amatorilor experienţe ieşite din comun şi merge constant la
concerte de muzică rock. Îşi recunoaşte dependenţa de Internet, dar luptă să aibă independenţă financiară
-Ce face Marius Avram atunci cînd nu arbitrează şi cînd nu se antrenează pentru meciurile pe care urmează să le arbitreze?
- Nu trăiesc exclusiv din fotbal şi pentru fotbal sau pentru arbitraj. Am o agenţie imobiliară cu parteneri din Franţa şi o agenţie de turism cu fratele meu.
- Turism? Se mai plimbă românii?
- Da, se mai plimbă, dar şi-au schimbat orientarea.
- În ce fel?
- În loc să se ducă în Elveţia, se duc în Austria. Dar noi încercăm să oferim altceva decît turism de masă. Austria, Turcia, Grecia. Şi alte destinaţii comune.
Preferaţi la Mossad sau cu balonul peste Tour Eiffel?
- Propuneţi destinaţii exotice?
- Nu, propunem experienţe inedite turiştilor.
- Ce înseamnă asta? Românul trage la all-inclusive.
- De exemplu, e ceva obişnuit să te duci la Paris cu iubita, dar e neobişnuit să îi propui o plimbare cu balonul deasupra Parisului.
- Altceva?
- Sau să faci un circuit Ferrari la Ferrari acasă. Dacă eşti un tip excentric, poţi lua cursuri de pilotaj pe MIG, în Rusia. Sau poţi face şcoala de tancuri în Marea Britanie. Ori şcoala de spionaj în Israel. La Mossad.
- Toate astea costă.
- Depinde, un pachet pentru plimbarea cu balonul nu sare peste cîteva sute de euro.
Primul cartonaş
- Cum se uită Marius Avram la un meci pe care nu îl arbitrează? Ca un arbitru sau ca un microbist oarcare?
- Nu pot să mă uit ca un microbist. Fără să vreau urmăresc unde e poziţionat arbitrul, cum se deplasează, cum interacţionează cu jucătorii.
- Nu dispare plăcerea de a vedea un meci?
- Nu. M-am obişnuit aşa, nu cred că mai pot altfel.
- Cum te înţelegi cu jucătorii pe teren? Crezi în teoria că un arbitru trebuie să vadă foarte bine şi să audă foarte prost?
- Fotbaliştilor le las posibilitatea să joace. Îi respect pe cei care nu simulează, pe cei care nu cad imediat nici atunci cînd sînt faultaţi.
- Scoţi cu plăcere cartonaşele?
- Nu simt o bucurie lăuntrică atunci cînd sancţionez cu un cartonaş. Nimic de genul "Aha, te-am prins!". E foarte important momentul în care scoţi primul cartonaş.
- De ce?
- Pentru că emiţi un mesaj. Dacă ratezi momentul, îţi va fi greu tot meciul. Dacă la finalul unei partide ajungi să dai foarte multe cartonaşe, înseamnă că ai greşit undeva.
- Simţi că ai luat o decizie aiurea acolo, pe teren? Acolo, în clipa aceea?
- Nu întotdeauna, dar de multe ori, da. Din privirile colegilor de la linie, din reproşurile jucătorilor. Am învăţat cînd sînt sinceri şi cînd joacă teatru.
- Te stresează un stadion plin?
- Mă motivează. Este starea pe care o trăiesc şi fotbaliştii. Altfel evoluezi cu tribunele pline.
Collina
- Ai idoli în mesria de arbitru?
- Care nu e o meserie, nu figurează în nomenclator. Uite, în Anglia arbitrii au contracte fixe, în funcţie de valoare, de categorie.
- Nu mi-ai răspuns la întrebare.
- Collina. Pentru gestică, pentru mimica feţei, pentru felul în care reuşea să comunice cu jucătorii. Nu neapărat pentru deciziile pe care le lua. Mi-au mai plăcut Aranda Garcia şi Melo Perreira, pentru eleganţă. Era ceva natural.
- Te recunoaşte lumea pe stradă?
- Destul de mulţi.
- Şi ce îţi spun?
- Măi arbitrule, nu ne-ai dat penalty cu nu ştiu care echipă. Sau ai grijă cum ne arbitrezi etapa viitoare. De obicei nu se depăşeşte tonul de glumă.
-
Atît?
- Ei, mai primesc şi telefoane, care nu sînt toate pentru amabilităţi.
Marius Avram ştie de glumă, dar glumeşte puţin. Îşi măsoară paşii, timpul, îşi respectă programul de antrenament. E un tip riguros, calculat. Probabil că aşa arată un tînăr care ştie ce vrea şi a avut norocul să poată să vrea. El a ieşit în întîmpinarea norocului.
Rocker cu acte în regulă
Nu-l bănuiam de rocker. Probabil că nici el pe mine. Am dat nas în nas la Sonisphere, astă-vară, în ziua concertului Rammstein. "Venisem acolo să văd Manowar, e una din trupele mele preferate. M-au cam dezamăgit. La Rammstein nici nu prea m-am uitat, nu mă interesau, numai că după vreo două-trei zile a apărut într-un ziar, nu mai ştiu unde, un titlu «AVRAMMSTEIN». M-am amuzat. E momentul discuţiei în care Marius iese complet din carapacea judecătorului marţial de la centrul terenului. Îmi spune că primul concert urmărit live a fost prin '93, pe stadionul Dinamo, cu Scorpions (zice că «Live in Lisboa» e cel mai bun concert pe DVD pe care l-a văzut) şi Jethro Tull. Că e fan Metallica, Judas Priest şi Iron Maiden, că într-o perioadă n-a refuzat nici Sepultura ori New World Order. Îl mai întreb ce a zis Avram senior de pasiunea asta. "Nu era foarte încîntat şi nici nu m-a încurajat. Dar m-a acceptat aşa. Eram o gaşcă de băieţi care ne îmbrăcam în geci de piele, cu ţinte, cu tot tacîmul, mă rog. Am şi cîntat într-o trupă la Palatul Pionierilor, eu făceam basul. Cel mai tare este că îi făceam listă să-mi cumpere albumele cînd ieşea afară să arbitreze. Metallica, chestii din astea. S-a descurcat de fiecare dată"
"Cartonaşele sînt o unealtă prin care impun autoritatea pe teren"
"Le ofer jucătorilor pe care îi arbitrez nivelul de respect pe care mi-l oferă şi ei mie"
"Mă interesează ce se scrie despre mine. Citesc, ascult. De multe ori mă simt
nedreptăţit"
"Dacă sînt dependent de net? Păi, acasă mi-am instalat wireless!"
"Am suferit ca la moartea unui bun prieten cînd s-a sinucis Kurt Cobain de la Nirvana"
Ce susține MM Stoica că face săptămânal pentru suporterul pe care l-a pocnit: „Cumva am reparat-o”
