Articol de Aurelian Botezatu - Publicat marti, 17 martie 2009 00:00
FC Koln şi ziarele locale au acordat toată atenţia decesului ţapului Hennes, mascota care în ultimii 12 ani a adus clubului circa 24 de milioane de euro
La noi poate că ar stîrni zîmbete. La nemţi, moartea mascotei lui FC Koln, ţapul Hennes al VII-lea, a fost tratată cu toată sobrietatea specifică unui asemenea eveniment, inclusiv în presă. Explicaţia e cît se poate de simplă. Mascotele sînt foarte iubite de suporteri, pentru care reprezintă un cult, iar clubul scoate foarte mulţi bani din vînzarea diverselor suveniruri care le reprezintă. ;)
Cotidianul Express, de pildă, a rezervat ieri un spaţiu respectabil decesului lui Hennes şi a clasat vestea drept "a doua tragedie petrecută la club în decursul a numai cîteva zile, după înfrîngerea echipei cu 4-2 în faţa rivalei Monchengladbach"!
Iar directorul executiv al Kolnului, Claus Horstmann, a fost invitat să povestească inclusiv despre cele din urmă zile ale ţapului, scos la "pensie" în vară, după 12 ani în slujba clubului: "Suferea de artroză şi în ultimele două săptămîni a avut dureri din ce în ce mai mari. Aşa că am hotărît să-i scurtăm suferinţa şi l-am eutanasiat". :(
Produce bani
Din 1995, Koln a început să facă şi bani cu Hennes. Mai precis, cu pluşuri care-l întruchipau. La ora actuală, acestea se vînd la preţuri cuprinse între 15 euro şi 20 de euro, funcţie de mărime şi de design.
Tradiţie din 1950
"Dinastia" Hennes-ilor la FC Koln datează din 1950. Primul dintre ţapii care au urmărit meciurile roş-albilor de la marginea gazonului şi avea un loc rezervat inclusiv în autocarul echipei a fost dăruit clubului de către o directoare de circ. În '57 a fost lansată şi o revistă, "Geissbock Echo", care, pe lîngă ştirile ce priveau echipa, îi acorda spaţii largi şi mascotei. Moartea lui Hennes al III-lea, spre exemplu, a intrat inclusiv atenţia criminaliştilor, care au deschis o anchetă pentru a afla cine l-a otrăvit.
2 milioane de euro anual, în medie, cîştigă FC Koln din vînzarea suvenirurilor "Hennes"
FC Koln şi ziarele locale au acordat toată atenţia decesului ţapului Hennes, mascota care în ultimii 12 ani a adus clubului circa 24 de milioane de euro
La noi poate că ar stîrni zîmbete. La nemţi, moartea mascotei lui FC Koln, ţapul Hennes al VII-lea, a fost tratată cu toată sobrietatea specifică unui asemenea eveniment, inclusiv în presă. Explicaţia e cît se poate de simplă. Mascotele sînt foarte iubite de suporteri, pentru care reprezintă un cult, iar clubul scoate foarte mulţi bani din vînzarea diverselor suveniruri care le reprezintă. ;)
Cotidianul Express, de pildă, a rezervat ieri un spaţiu respectabil decesului lui Hennes şi a clasat vestea drept "a doua tragedie petrecută la club în decursul a numai cîteva zile, după înfrîngerea echipei cu 4-2 în faţa rivalei Monchengladbach"!
Iar directorul executiv al Kolnului, Claus Horstmann, a fost invitat să povestească inclusiv despre cele din urmă zile ale ţapului, scos la "pensie" în vară, după 12 ani în slujba clubului: "Suferea de artroză şi în ultimele două săptămîni a avut dureri din ce în ce mai mari. Aşa că am hotărît să-i scurtăm suferinţa şi l-am eutanasiat". :(
Produce bani
Din 1995, Koln a început să facă şi bani cu Hennes. Mai precis, cu pluşuri care-l întruchipau. La ora actuală, acestea se vînd la preţuri cuprinse între 15 euro şi 20 de euro, funcţie de mărime şi de design.
Tradiţie din 1950
"Dinastia" Hennes-ilor la FC Koln datează din 1950. Primul dintre ţapii care au urmărit meciurile roş-albilor de la marginea gazonului şi avea un loc rezervat inclusiv în autocarul echipei a fost dăruit clubului de către o directoare de circ. În '57 a fost lansată şi o revistă, "Geissbock Echo", care, pe lîngă ştirile ce priveau echipa, îi acorda spaţii largi şi mascotei. Moartea lui Hennes al III-lea, spre exemplu, a intrat inclusiv atenţia criminaliştilor, care au deschis o anchetă pentru a afla cine l-a otrăvit.
2 milioane de euro anual, în medie, cîştigă FC Koln din vînzarea suvenirurilor "Hennes"
Ce susține MM Stoica că face săptămânal pentru suporterul pe care l-a pocnit: „Cumva am reparat-o”
