Articol de Theodor Jumătate - Publicat marti, 19 iunie 2018 09:00
Aceasta a fost singura clădire care a rezistat asediului armatei germane în faimoasa Bătălie de la Stalingrad. Și a fost neatinsă 75 de ani. Șase ruși s-au întors în timp, îmbrăcați ca în timpul războiului.
- Theodor Jumătate, jurnalist cu 23 de ani de experiență în presa de sport și șef al departamentului Fotbal Internațional la Gazeta Sporturilor, transmite zilnic pentru cititorii GSP corespondențe din Rusia pe durata Campionatului Mondial.
Când spui Stalingrad, spui și moara Grudinina, pentru că aceasta este una dintre imaginile unei bătălii care a schimbat soarta celui de-Al Doilea Război Mondial.
Pe malul liniștit al Volgăi
E singura clădire rămasă în picioare într-un oraș întreg distrus de bombele Luftwaffe, după cele 200 de zile de lupte înfricoșătoare, încheiate pe 2 februarie 1943. Ceea ce mai rămăsese din Armata a VI-a germană, a generalului Paulus, s-a predat.
Odată ajuns la Volgograd, e ușor să descoperi Grudinina. Oricine știe de ea. E în centru, pe malul liniștit al Volgăi, nu departe de Fan Fest, la câteva străzi distanță de Aleea Eroilor. E în mijlocul complexului Panorama Bătăliei de la Stalingrad.
Acoperișul s-a prăbușit înăuntru
Urci treptele spre o esplanadă ce înconjoară vechea moară. O privești de la înălțime și, chiar dacă ai văzut multe poze înainte, imaginea ei îți lasă un gol în stomac. Îți imaginezi cum era atunci, cum trăiau oamenii în plin conflict, asaltați din toate părțile în plin asediu.
Aproape fiecare bucățică din această construcție poartă amprenta necruțătoare a atacurilor aeriene și de artilerie. Urme de bombe, gloanțe, șrapnele. Grinzile beton au fost zdrobite de forța bombelor și acoperișul s-a prăbușit înăuntru.
Structură ranforsată
Nu a căzut doar pentru că moara fusese ridicată pe o structură ranforsată de beton, făcută să reziste inclusiv la vibrațiile extreme. A funcționat până pe 14 septembrie 1942, când incendiul major declanșat de o explozie a distrus întregul sistem. A fost apărată de al 3-lea batalion al regimentului 42 de infanterie al Armatei Roșii.
Copiii sunt sus pe mașinile blindate
În jur, sunt expuse tot felul de mașinării de război din acele vremuri. Tancuri, tunuri, atât de cunoscutele lansatoare de rachete Katiușa, mașini blindate sau simple camioane. Iar copiii, mulți și foarte mici, se cocoață pe ele, dornici să simtă istoria povestită de părinți.
Într-o parte, poți ajunge chiar lângă clădire. Și privești înăuntru. Scări rupte, găuri imense în tavan și podea, e înspăimântător.
Tunul parcă țintește direct spre clădire
Ocolești Grudinina și admiri Volga, uriașă și calmă, fluviul care străbate Rusia pe 3.500 de kilometri. Te pozezi lângă obeliscul alb, apoi te întorci la vechea moară, de care nu te poți despărți, cu ochii mereu în căutarea unor noi detalii.
Un cadru te izbește în plin: tunul ce pare că țintește exact clădirea. Pe același tun se urcă două fetițe năzdrăvane. Ele nu vor decât să se joace și nu e nimic mai important pentru copii.
Cei șase dau timpul înapoi cu 75 de ani
Mă uit la ceas și mă gândesc să plec, dar chiar când cobor scările văd mașina militară din perioada războiului. Și pe ei. Sunt șase, toți îmbrăcați militar. Cel care îi conduce e un profesor de istorie și întruchipează un ofițer al Armatei Roșii, retrăind clipe din urmă cu peste 75 de ani. Toți șase, în această formulă, doi bărbați, o femeie și trei copii, ar fi putut apăra moara Grudinina. Ar fi putut apăra Stalingradul.
"Noi am trăit tot ce se vede aici"
Inițial, am crezut că sunt actori și, după ce i-am filmat și am prins câteva fotografii - băiatul stătea numai în poziție de tragere cu mitraliera -, i-am întrebat: "Sunteți actori?". Frumoasa blondă îmi răspunde acid: "Noi nu suntem actori. Noi, cei de aici, cei dinaintea noastră, am trăit tot ce se vede". Apoi, îmi zâmbește. Ca și cum mi-ar fi zis: "Te-am speriat puțin cu atitudinea asta, nu?".
Acceptă toți șase să facă o poză împreună. Ea încearcă să ia acea imagine războinică, dar ochii îi zâmbesc. Din nou. Și râde când închid camera.
Casa salvată de sergentul Pavlov și de plutonul său
Vizavi este Casa Pavlov, alt simbol al Stalingradului. Aici, soldații Armatei Roșii au rezistat 60 de zile (27 septembrie - 25 noiembrie 1942) în fața atacurilor dezlănțuite ale Wehrmacht-ului. A luat numele de la sergentul Iakov Pavlov, cel ce a condus plutonul care a protejat această clădire.
Acum, este doar un bloc cu patru etaje, la capătul căruia a rămas un zid roșu de cărămizi. O placă de comemorare, pe care scrie: "Te vom apăra, dragul nostru Stalingrad. Te vom reconstrui".
500.000de oameni vizitează în fiecare an muzeul Panorama din Volgograd
1985 a fost anul în care s-a deschis complexul Panorama, conceput de arhitectul rus Vadim Masliaiev
130.000de exponate se află în complexul muzeal al Bătăliei de la Stalingrad, cel mai mare din Rusia
1903
a fost anul în care a fost construită moara Grudinina
Moara GrudininaCORESPONDENȚĂ DIN RUSIA ☎ FOTO Lecție de istorie la moara Grudinina » Doar ea a rămas în picioare la Stalingrad! ----->>> http://bit.ly/2K025uN
Publicată de Gazeta Sporturilor pe 18 Iunie 2018
Ce susține MM Stoica că face săptămânal pentru suporterul pe care l-a pocnit: „Cumva am reparat-o”
