Articol de Răzvan Luţac, Ştefan Constantin (foto), Iulian Pavel, Sebastian Culea - Publicat miercuri, 30 mai 2018 09:33
Patru ziariști ai Gazetei și prietenii lor s-au întors de la finala Ligii Campionilor cu legitimațiile de jurnalist ascunse în chiloți.
Prima problemă e comodatul de la una dintre mașini. Nu e în limba rusă.
Dar, dacă era în limba rusă, probabil eram opriți fiindcă suntem nebărbieriți.
Și, dacă ne-am fi oferit să ne radem pe loc, ar fi răspuns că nu-i posibil să ne bărbierim în vamă. Motive se găseau.
Pentru că am intrat cu două mașini de România în Transnistria, veniți de la Kiev, de la finala Champions League, prin vama Goianul Nou. Pentru că era cel mai scurt drum. Pentru că între vama Siret și Jitomir, în nord, drumul are o singură bandă valabilă, cea de pământ de pe lângă șosea.
Pentru că până la Odesa faci un ocol prea mare. Pentru că, de ce nu, nu bifaserăm Transnistria. Pentru că ziaristul e curios până la inconștiență. Și eram 5.
Peisajul din parcarea vămii Goianul Nou: drumul care urcă dealul spre Dubăsari, barieră la ieșire
"Mai bine veneam pe jos"
"În Transnistria, mai rău decât să fii ziarist e doar să apari ca militar inamic", ne va zice Ionuț Iordăchescu de la Libertatea.
"Mai bine veneam pe jos decât să mă puneți să vin prin Transnistria", îl va întări și colegul lui, Dragoș Sasu Vulvara. Ambii au fost recent în Afganistan, iar Dragoș mai are la activ teatre de operațiuni precum Siria sau faza terminală a Euromaidanului.
De pe Maidan venim și noi. Și ajungem într-unul mai mic. 5 ziariști, 4 ai Gazetei, Iulian Pavel, Ștefan Constantin, Sebastian Culea și Răzvan Luțac. Victor Arvunescu, fost la Adevărul, acum redactor-șef la Un Site de Muzică, proiect Kiss FM. Plus Nae și Flavia, tatăl și prietena lui Sebastian.
Da, comodatul e prima problemă. După care începem să le vedem pe toate.
"Ce, dacă aveți pașaport credeți că puteți intra unde vreți voi?! Unde vă e scrisoarea, invitația să intrați aici?!"
funcționar vamal
Viza de SUA
- În pașaportul lui Victor stă lipită o viză de Statele Unite. SUA ca SUA, însă era viză de jurnalist;
- - Răzvan Luțac, cu tată ucrainean, scrisese de pe Maidan, materialele fiind pe net, și a fost observator la alegeri în țara potrivnică Rusiei;
- - Ștefan Constantin are "aparat foto profesional", Culea are și el DSLR;
- - În vamă sunt și cunoscători de limbă română
Unul vine la noi și ne trage pe dreapta. 1,75, burtică, accent sovietic, glumițe, caschetă trasă-n diagonală. Pe stânga trec mașini de Rusia, Ucraina, Moldova, Transnistria. Noi trecem la umbră.
"Sunteți ziariști, nu? Să nu ziceți că sunteți ziariști. Ascundeți legitimațiile", îi spune șoferului primei mașini, Iulian. "Oricum, nu cred că primiți accept. O să vă întoarceți prin Ucraina și intrați prin altă parte".
OK, ocol de 200 de kilometri. Dar pașapoartele sunt încă la ei, stânga-mprejur blocat!
"Viza" de Transnistria, valabilă 12 ore pentru jurnaliștii Gazetei
"Eu stau pe banii lui tata"
Ne sfătuim ca, la control, doar Luțac și Iulian să spună că sunt ziariști. Să fie doi, în caz că ne opresc la discuții suplimentare. Vameșul controlor se duce țintit la Sebastian Culea.
- Cu ce vă ocupați?
Culea tocmai ascunsese legitimația de presă într-o cutie goală de suc. Luțac, în chiloți.
Îi vine să râdă.
- Păi, știți, eu nu prea mai fac nimic acum, stau pe banii lui tata.
(Zi, bă, că ești student! Turist! Orice!)
Nae, tatăl, e și el amuzat. Știe însă cum să-l câștige pe frontieristul separatist.
- Dumneavoastră, dom' tată?
- Știți, eu am o afacere de pungi. Dar nenorociții ăia de la Uniunea Europeană au pus norme, chestii, și nu mai merge nimic. O să o închid.
L-a câștigat. Grăsuțul râde satisfăcut. "Ai, șie pacat!". Mulțumim, Nae. Am recuperat un gol.
Volodea, Disneyland și Putin
Ce facem cu viza de SUA?
- Băi Victor, tu ce ai căutat în SUA?
- Am fost la Disneyland, am făcut reportaje pentru Adevărul. Cum sunt desenați eroii Disney, chestii pentru copii.
- A, perfect. Dacă spun ceva, să-l avem pe Mickey Mouse pregătit. Și tu ai și plecat de la Adevărul, nu mai ești ziarist, da?
- Da.
Lângă mașina din spate e agitație. Talonul e puțin ros pe margini.
- Ei, Nikolay, șie fașim cu talonul? Cam vechi. Nu îl facem nou?
- Îl schimbați aici? În vamă?
- Cum nu? Rezolvăm.
- Nu am cu ce să vă plătesc reînnoirea.
- Rumânești aveți? Buni și rumânești.
Vameșul Volodea numără, satisfăcut pentru a doua oară, un teanc de bancnote de un leu.
Pentru siguranță, Nae șterge din telefon pozele făcute la Kiev cu hârtia igienică pe care e imprimat chipul lui Putin.
Ștefan Constantin nu vrea. "Să văd ce îmi fac!". Se întinde și se culcă, toată noaptea a trimis poze către redacție.
Trec englezii, trec
După o oră și jumătate, "șeful ăla mare", entitate superioară fără față, funcție exactă și nume, "telefonează" în primul birou, cel de "passport control". Avem verde. Unul spălăcit, târziu, pătat cu bancnote de un leu și cu 20 de euro de "protokol".
Volodea cere "parale" și de la mașina din spate, "pentru doamna, pentru cafea". Doamna fără cafea stă pe telefon, la soare, așteptând ca amicul cu caschetă să îi aducă paharul cu nume scris din cariocă.
Pe lângă noi trec dubițe întregi de fani englezi. Toți cătrăniți, supărați, roșii în exces chiar și pentru o echipă care iubește atât de mult culoarea.
Toți au mașini închiriate din Chișinău și nu au o problemă în a trece, mai ales că vin cu ghid moldovean.
Numerele românești sunt problematice. Urmează vama, partea a doua și cea finală a aventurii.
Stema roșu-verde, cu steaua roșie în vârf, prezentă la toate intrările în statul nerecunoscut internațional
Comodat fără Pridnestrovskaia
Toaletă nu există. Logic, există, dar nu pentru vizitatori. Mai ales pentru cei dubioși, ca noi. Cei care nu mai pot să se țină vor rezista forțat până plecăm. Dar plecăm?
Pentru că vameșii o forțează și ei. Comodatul, da, iar comodatul, nu doar că nu e în rusă, dar nici nu are "Pridnestrovskaia Moldovskaia Respublika" trecută la țări prin care se poate deplasa mașina.
Chiar dacă nu sunt siguri că ne lasă să trecem, Iulian e pus să cumpere vignetă, 5 euro, și permise de trecere pentru toți cei 4 din mașină. La fel, Dacia din spate.
Atenție, între vama Goianul Nou și Nistru, trecerea în teritoriul controlat de moldoveni, sunt doar 20 de kilometri, care practic ocolesc orășelul Dubăsari.
Pe perete, anunțul că nu se acceptă șpagă este singurul în engleză. Și mai mare decât orice scris în rusă. Așa că lui Iulian i se mai cer 10 extra euro pentru "taxă înregistrare", la care nu va primi bon sau ștampilă.
Abhazia, Osetia, Transnistria
Lângă noi apare încă o mașină. De Marea Britanie. Suntem curioși cum se vor purta cu englezii.
- Hello, guys, are you Liverpool fans?
- Da, da, dar suntem români! :)
Da, tot români! Doi băieți din Ploiești și un bucureștean râd de noi și noi de ei, într-o scenă din care ne gândim dacă avem cum să scăpăm până ne vor pune să plătim și parcarea din vamă.
Pentru că taxe într-un teritoriu recunoscut doar de Abhazia, Osetia și Nagorno-Karabah pot apărea mereu.
Însă Iulian iese, victorios, extenuat și cu toate bilețelele de voie. Nu apucăm decât să oprim la pipi în Transnistria, în 10 minute trecem Nistrul, depășim tancurile cu steagul Rusiei pe ele și ajungem la Criuleni, unde, cum ar zice Saruman, "nu mai au nicio putere aici".
Scoateți legitimațiile din chiloți. Am ieșit din Transnistria!
27 de ani
și 9 luni au trecut de când Transnistria și-a declarat independența
475.000 de oameni
trăiesc în autoproclamata Republică Moldovenească Nistreană
3 președinți
a avut Transnistria: Smirnov, născut în Kamceatka, ucraineanul Șevciuk și actualul lider, rusul Krasnoselski
700 de soldați
au decedat în timpul conflictului din Transnistria (1992), încheiat cu victoria separatiștilor, ajutați de ruși și Comunitatea Statelor Independente
3 state nerecunoscute
la nivel intenațional, Abhazia, Osetia și Nagorno-Karabah, toate având situația Transnistriei, recunosc independența statală
