Coșmarul lui Prunea și al unei națiuni întregi: ”Andersson a ieșit din pământ, din iarbă verde, nici nu l-am văzut!”

Generația de Aur a "tricolorilor" a fost generația României. Bucuria împletită cu tristețea la fel ca succesul cu eșecul. Nu s-a cucerit nicio medalie, dar generația lui Hagi, Popescu, Răducioiu și ceilalți a rămas cu eticheta internațională a uneia dintre cele mai frumoase echipe ale momentului. Figurile de stil pot curge cu nemiluita, așa cum majoritatea fotbaliștilor care au dus România cel mai sus în existența "naționalei" au aproximativ aceeași idee: "Dacă treceam de Suedia, puteam fi și campioni mondiali! Ce dacă întâlneam Brazilia?".

Dacă-l asculți pe Gică Popescu, te poți contamina de un vis imposibil: "A fost cel mai bun turneu final vreodată pentru România! Nea Puiu ne punea caseta video cu oamenii din țară în stradă, era cel mai bun energizant, cum să nu credem că am putea fi chiar și campioni mondiali?!". Visul frumos s-a încheiat după acele penalty-uri cu Suedia, pe 10 iulie 1994, și după ieșirea greșită a lui Florin Prunea pe final de prelungiri la golul lui Kennet Andersson.

După 24 de ani de la acel moment ce-ar fi putut însemna multe, dar rămâne punctul cel mai de sus al "naționalei", întâlnim din nou Suedia. Într-un simplu amical la Craiova, în arena "leilor". Generațiile s-au schimbat, lumea a evoluat, noi vedem Mondialele doar la TV, iar Florin Prunea, ajuns la 49 de ani, încearcă să developeze momente de atunci cu sentimentele de acum.

- Domnule Prunea, vă mai aduceți aminte de ziua de 10 iulie 1994?
- Cum aș putea să uit vreodată? Și acum pe unde mă duc mă întreabă lumea: "Domne, dar cum ai putut, domne, la faza aia...?". La fiecare pahar de vorbă spun mereu aceeași poveste. Pe care am spus-o de peste o sută de ori! Cum să fie? Ceasul rău, pisica neagră! Mi-aduc aminte că la câțiva ani după 1994, la un meci în țară, m-a înjurat unul de m-a tâmpit. "Mai poți?", i-am zis. "Păi, băh, din cauza ta m-am despărțit de nevastă-mea după faza aia!", mi-a răspuns. "Bine, atunci înjură-mă mai departe!". N-am cum să mai dau timpul înapoi, s-a întâmplat, îmi pare rău, asta este. Mai greu a fost imediat după, am avut gânduri negre câteva zile. Nu mâncam, eram afectat. Dar lumea m-a iertat.

- Credeți?
- Am simțit încurajări încă de când am ajuns la București, după America. Mă cam codeam să ies din avion și m-a împins nea Puiu Iordănescu de la spate. Când am apărut în ușa avionului, am văzut puhoiul de lume și oamenii m-au zărit, am avut o clipă în care am avut un nod în gât. Dar când oamenii au început să aplaude, mi-a trecut totul. A fost cel mai greu moment din viața mea. Dormeam eu noaptea, însă aveam probleme cu conștiința.

- Colegii vă priveau strâmb după acel moment?
- Din contră. Am primit doar încurajări. Încă din vestiar.

- Ce vă mai aduceți aminte?
- Că am căzut toți sleiți după acel meci cu suedezii. Noi am stat bine fizic pe durata competiției, dar după am căzut lați din cauza căldurilor. Și psihic eram la pământ.

"I-a îngenuncheat și pe Pagliuca, și pe Peruzzi"

- L-ați urât vreun moment pe Kennet Andersson?
- Nu, ce să am cu el? Țin minte că după America el s-a transferat în Italia, unde era cel mai tare campionat intern de pe glob. A jucat la Bari, Bologna, Lazio și le-a marcat goluri identice cu cel marcat mie marilor portari ai lumii, Pagliuca și Peruzzi. Era ceva de speriat! Un atacant de o viclenie totală, cu un joc de cap excelent, a ieșit de undeva parcă din pământ, din iarbă verde, nu l-am văzut absolut deloc. Fiindcă mingea era ușoară, n-ar fi avut cum să-mi pună probleme, eu eram atent doar la balon.

- V-ați simțit afectat după acel gol, în perspectiva penalty-urilor de departajare?
- Nu. Am avut cu toții ghinion. Ei au ratat primii, prin Mild, iar noi am dat gol. Apoi am ratat noi... Așa a fost să fie, ăsta e fotbalul cu momentele lui de neuitat. Vă readuc în memorie faptul că la 2-2, până-n penalty-uri, am avut două intervenții foarte bune cu Henrik Larsson și cu Andersson.

"Puteam fi campioni mondiali"

- Ar fi putut România să facă minuni dacă trecea de Suedia?
- La acel moment ne băteam de la egal la egal cu absolut orice echipă a lumii. Cu toți, inclusiv cu Brazilia. Eram în vârful de formă, eram buni de tot. Nimic nu ar fi fost imposibil. Și aveam o încredere în noi ceva incredibil. Pe moment, nu realizam ceea ce însemna pentru România, pentru suporterii naționalei, fiindcă aveam acces la acele informații destul de târziu și eram și concentrați pe turneu. Ne trimitea ambasada casetele și când vedeam ce bucurie aducem oamenilor în țară ne spuneam: "Chiar suntem buni dacă scoatem sute de mii de oameni în orașele României! Chiar putem fi și campioni mondiali!". 

"La Craiova nu vin, sunt delegat în Croația din partea UEFA. Vor veni colegii mei din generație, dar nu vor sta alături de cei care "au făcut" atâtea pentru fotbalul românesc în ultimii ani. Majoritatea suntem șomeri, nu ne permitem să stăm lângă conducătorii care mai stau doar până pe 18 aprilie"Florin Prunea

"Nu se poate spune că Generația de Aur a murit după eșecul cu Suedia. Ne-am mai calificat la două Europene și un Mondial. Ca să vedeți ce mentalitate aveau fotbaliștii naționalei de atunci"Florin Prunea

România - Suedia 2-2 (1-1, 0-0), 4-5 după penalty-uri

Au marcat: Răducioiu (88, 100) / Brolin (76), K. Andersson (115)
Au înscris la loviturile de departajare: Răducioiu, Hagi, Lupescu, I. Dumitrescu / K. Andersson, Brolin, Ingesson, Nilsson, H. Larsson
Au ratat: D. Petrescu, Belodedici / Mild
România: Prunea - D. Petrescu, Prodan, Belodedici, Selymes - D. Munteanu (84 Panduru), Gh. Popescu, Hagi, Lupescu, I. Dumitrescu - Răducioiu.
Selecţioner: Anghel Iordănescu
Suedia: Ravelli - R. Nilsson, P. Andersson, Bjorklund (84 Kamark), Ljung - Schwarz, Ingesson, Brolin, Mild - Dahlin (107 H. Larsson), P. Andersson.
Selecționer: Thomas Svensson

"Imediat după eliminare eram prea sleiți de puteri ca să realizăm ce s-a întâmplat. Am revenit în țară cu 7-8 kilograme în minus, am înțeles ce-a fost în America de-abia după vreo lună. Eu mi-aș dori ca România să mai aibă o generație care să fie pe buzele tuturor românilor"Ionuț Lupescu

"Vă spun cu mâna pe inimă că noi și Brazilia am fost cei mai buni de la acel Mondial. Și chiar i-am fi putut doborî pe brazilieni atunci! Nu m-a încălzit cu nimic că am ieșit în echipa turneului, voiam să ies cel mai bun! Am gestionat prost, cu toții, ultimele minute ale meciului cu Suedia"Gheorghe Hagi

"E unul dintre momentele cele mai rele ale carierei de jucător, dar nu m-am simțit vinovat pentru eliminare. Dacă se întâmpla să irosesc un 11 metri la 0-0, în timpul meciului, poate! Dar la loviturile de departajare au ratat și ei, și Belo, și eu"Dan Petrescu

"Am făcut schimb de tricouri cu Dahlin, al meu era udat de lacrimi, el era fericit fără să se ascundă. Într-un interviu a doua zi după Suedia, am spus că vor mai trece mulți ani până să se repete acea performanță. Iată că am dreptate! Și-mi aduc aminte că după acel turneu, am fost în luna de miere în Hawaii. A fost crunt! Necazul de la fotbal mi-a nenorocit vacanța"
Florin Răducioiu

"Eliminarea s-a întâmplat mult mai devreme decât speram și puteam noi. Am fi jucat cu Brazilia la Passadena, în "casa" noastră. Am suferit mult după Suedia, sunt lucruri care se șterg cu greu. Doamne-ajută să se mai întâmple în viața asta un alt turneu!"Gică Popescu

Penalty-uri blestemate

În anii '90, România a avut o generație ce-a strălucit la Mondiale. Dar de fiecare dată a fost trimisă acasă de loviturile de la 11 metri! La Coppa del Mondo din 1990, formația antrenată de Emerich Ienei a fost eliminată din "16-imi" de Irlanda la penalty-uri. Daniel Timofte a ratat dintre "tricolori". Apoi, la World Cup 1994, a fost eșecul cu Suedia în "sferturi", Dan Petrescu și Belodedici ratând la 11 metri. Pentru ca în Franța, în 1998, echipa pregătită de Anghel Iordănescu să fie eliminată tot în "16-imi" de Croația după penalty-ul transformat de Davor Suker în minutul 45. Și Suedia, și Croația după ce ne-au eliminat au câștigat finala mică la Mondiale. 

PALMARES: ne conduc și la echipele de club

În confruntările directe dintre primele reprezentative, nordicii au palmares pozitiv în fața noastră. Din cele 8 dueluri, scandinavii au 3 victorii, iar românii doar două, alte trei meciuri încheindu-se la egalitate. Golaverajul este net superior adversarilor: 18-10. Și-n privința partidelor directe de la formațiile de club suedezii conduc. Echipele nordice s-au calificat de 4 ori în dauna alor noastre, doar Rapid și Steaua eliminându-le din cupele europene. 

Dueluri directe la nivelul echipelor de club

GHINION: ce bun ar fi fost "golul de aur"!

În 1994 nu apăruse încă regula "golului de aur" în extra-time, care ar fi trimis România în semifinalele competiției după ce Răducioiu a înscris în minutul 100. Peste numai doi ani, finala Europeanului din Anglia a fost decisă în urma unui "gol de aur" marcat de Bierhoff, iar nemții cucereau trofeul în dauna cehilor. 

DISPUTĂ: trebuia sau nu scos Prunea?

Mai mulți foști jucători au opinat după acel moment că Florin Prunea ar fi trebuit schimbat cu Bogdan Stelea în perspectiva penalty-urilor. A spus-o Răducioiu, a declarat-o și Dan Petrescu, ultimul amintindu-și anul trecut: "Țipam la antrenori: "Schimbați portarul! Schimbați portarul!". Erau toți lemn pe bancă. Știam că Prunea va fi afectat, dar, în presiunea aceea, selecționerul a crezut că e mai bine să-l țină pe teren." Gică Popescu, în schimb, are o altă opinie: "Nu e de condamnat Prunea. E o greșeală personală care se întâmplă. În acel meci a greșit Florin, în altele am greșit eu, în altele un altul. De ce să-l schimbe nea Puiu? Câștigaserăm acel meci fabulos cu Argentina, cel mai frumos al Mondialului, cu Prunea în poartă. Era greu să-l scoată din poartă, în ciuda acelei erori. Înfrângerea nu poate fi pusă pe umerii lui".