PREMIUM GSP Tinerețe fără bătrânețe » La aproape 46 de ani, Daniela Goldic continuă să evolueze în Liga Națională: "Câteodată, cred că am dat prea mulți ani handbalului!"

O jucătoare care a jucat la două echipe în viața sa: Oțelul Galați, acum Danubius, și Dunărea Brăila.

"Am început handbalul în 1984. Doamne, nu credeam că după 33 de ani o să mai fiu pe teren!", își începe povestea Dana. Primul ei antrenor, Dinu Cojocaru, cel care a ajuns apoi pe banca Oltchimului și a naționalei României, a trimis-o în poartă. "Făcusem cinci ani de tenis înainte și aveam reacție la orice minge. Dânsul a văzut la mine calitate de portar. Deși niciodată nu a arătat că ar avea încredere în mine. Dar pe mine treaba asta m-a ambiționat, m-a făcut să muncesc și mai mult, să lupt. Am uitat acum lacrimile", afirmă Dana Goldic, care-l pune pe Dinu Cojocaru pe primul loc în privința antrenorilor care i-au marcat cariera.

"Portarii sunt ca vinul"

La 46 de ani apără și acum poarta prim-divizionarei Danubius. Gălăţencele sunt în subsolul clasamentului, vor lupta să se salveze de retrogradare, dar Dana Goldic iese și acum în evidență prin evoluțiile sale. "La portari, experiența face totul. De asta se spune că noi suntem ca vinul. Mai bătâni, mai buni. Tehnică are orice sportiv de performanţă, dar experiența, inteligența în joc o capeți cu timpul", spune goal-keeperul.

"Handbalul românesc e pe o pantă ascendentă. Sunt multe jucătoare care bucură privirea cu evoluția lor. Îmi plac foarte mult Laura Chiper, Andreea Pricopi dintre cele tinere" Daniela Goldic

"Antrenorii nu au încredere în tinere!"

Fără a fi modestă, Dana spune că nu ar mai trebui să joace. Dar a cedat rugăminților celor din club, de a ajuta echipa. "Așa s-a întâmplat mereu în ultimii ani. M-am și lăsat, dar m-am întors". Ea consideră că antrenorii nu au încredere în tinere și mizează pe experiență. "Nu vor să riște, le e frică. Dacă nu au rezultate sunt dați afară. Mai sunt și excepții. Uite, la Zalău, domnul Tadici e un tehnician căruia îi place să riște. El își aduce jucătoare foarte tinere. Ar putea să-și aducă și jucătoare cu experiență? Da, ar putea! An de an, când vezi Zalăul, te întrebi dacă nu retrogradează. Și an de an, cu puștoaice, Zalăul ajunge în cupele europene. Sau ce a făcut Carmen Amariei la Cluj, cu puștoaice. Un alt lucru extraordinar".

"Dumanska este senzațională. Îmi place enorm!"

Daniela Goldic e acum și profesoară, dar are și grupe de copii și juniori. Antrenează pentru că o face din plăcere. Urmărește handbalul românesc și pe cel internațional. Are preferințe și dă verdicte.

România are acum doi portari tineri în poartă, la "națională": Denisa Dedu (22 de ani) și Iulia Dumanska (20 de ani). Dana Goldic vorbește de amândouă la superlativ. "Dumanska îmi place foarte mult. Mi se pare un portar cu atitudine, deșteaptă. S-a dus la Craiova, deși avea în față doi portari experimentați. Probabil că în mintea ei, cu inocența dată de vârstă, și-a spus: «Și ce dacă? Eu sunt Iulia, eu pot!». Mi-a plăcut! Prima dată m-am întrebat și eu ce caută acolo? Uite că, după doar o lună de zile de pregătire, ea stă în poartă! Nu credeam, de asta spun că-mi place atitudinea ei, încrederea. Iulia o să ajungă mult mai sus!", este foarte încrezătoare Dana.

Și Denisa i-a sărit în ochi. A văzut-o, prima dată, când portarul Brașovului avea 16 ani. "Denisa e mai reținută în mișcări. E un pic de moral. Dacă e să-i iasă de la început, e OK, dacă nu, e mai greu. Am remarcat-o de la junioare. Și ea are acel ceva care îți sare în ochi", adaugă Goldic.

Speră să scoată și ea un portar mare, care să ajungă să apere la echipa națională. "O am pe nepoata mea, la Galați. Mădălina Moraru o cheamă și are 16 ani. Sper să o aduc acolo unde vreau eu. Depinde însă și de ea".

Trimise să lucreze în Combinat

Dana Goldic rememorează lucruri petrecute în trecut care acum o amuză. Dar atunci nu a fost așa. "Îmi aduc aminte că într-un sezon nu am jucat cum trebuie și toate fetele am fost trimise la muncă, în Combinatul Siderurgic. Mergeam dimineața și ne prezentam la lucru. «Să vedeți și voi cum se câștigă banii!», ne-a spus președintele nostru de atunci, Săndel Soare. Dana era angajată ca lăcătuș mecanic, asta avea trecut și pe cartea de muncă. "Pe asta munceam atunci. Noi jucam handbal, dar ne primeam salariul din Combinat", a explicat jucătoarea.

• Idolul ei: Cristina Dogaru

"Idolul meu, portarul care mi-a plăcut enorm, a fost Cristina Dogaru. Pentru mine, Cristina a fost wow! Mergeam la turneele de sală, cum erau înainte, și mă uitam la ea. Ce mobilitate avea, ce parade! O încântare!"

• Cea mai bună jucătoare: Cristina Neagu

"România a avut jucătoare foarte bune. Mariana Târcă a fost foarte bună, la fel Gabriela Antoneanu, Luminița Huțupan Dinu. Cristina are însă ceva în plus.Te naști cu talent, dar dacă nu muncești... Ea a muncit și acum este fenomenală"

• Cea mai bună echipă de club din România: Știința Bacău

"Dacă ne raportăm la condițiile de atunci și de acum, cred că Știința Bacău a făcut o performanță uluitoare. A jucat finala Cupei Campionilor Europeni, a câștigat Cupa EHF. Ce jucătoare avea! Acum nu mai sunt jucătoarele de altădată, în sensul de disciplină, de caracter. Acum se joacă pentru bani".

• Antrenorul care o impresionează: Ambros Martin

"E întotdeauna stăpân pe el, nu intră niciodată în panică. Îmi place și faptul că trăiește meciurile pe margine, e vulcanic. Îl urmăresc de mult și mă fascinează. A crescut și mai mult în ochii mei de când am văzut că vrea să pună bazele unei echipe tinere la naționala României!"

"Am avut un conflict cu Neagu când ea avea 16 ani, ne-am întâlnit la un turneu. Mi-a strigat «Babo», dar nu m-am supărat. Am văzut în acel conflict tupeul ei, atitudinea, faptul că avea un cuvânt de spus. Și de asta Neagu e cea mai bună din lume" Daniela Goldic

"Câteodată, cred că am dat prea mulți ani handbalului!"

Dana, care e succesul longevității tale?

Cred că disciplina, viața sportivă... La 18 ani poți să pierzi nopțile, dar eu nu le-am pierdut nici la 30! Mi-a plăcut handbalul, a fost pasiune. Pe primul loc a fost mereu handbalul până a apărut fetița mea. Atunci handbalul a trecut pe locul 2.

Ai cochetat și cu echipa națională, dar nu ai ajuns la niciun turneu final.

Am avut neșansa să am colege de generație foarte bune. Cristina Dogaru, Luminița Huțupan Dinu, Ildiko Kerekes Barbu, Miki Crăcană au fost nume mari în România. Sunt mulțumită însă cu ceea ce am realizat.

Care e cea mai frumoasă amintire a ta din handbal?

Nu aș putea numi una singură. Am trăit atâtea momente fericite, am avut atâtea satisfacții că mi-e greu să fac un top. Oricum, nu-mi pare rău de nimic.

Ai lua-o de la început dacă ai putea?

Câteodată mă gândesc că i-am dat prea mulți ani din viață handbalului. Dar rememorând clipele trăite, bucuriile, satisfacțiile, nu e mult. Mai bine te reîntorci acolo unde ți-a fost bine.

"Fetele mă strigă «Dana», nu «Doamna Dana», Doamne ferește! Suntem colege, nu contează vârsta. Și fetele de 9 ani pe care le antrenez îmi pot spune «Dana», important e să mă respecte" Daniela Goldic

Se spune despre portari că au o doză mai mare de nebunie. Ești de acord?

Poate. E vorba de nebunia de moment. De atitudine. Orice greșeală a portarului se vede. Orice echipă nu poate câștiga fără poartă. Tu ești singură, ele sunt 6 contra ta. Cred că postul de portar e cel mai greu.

Te oprește lumea pe stradă la Galați?

Mai des la Brăila. Acolo, când am ajuns, în 2004, aveam 33 de ani. La Galați mi s-a spus că vor să întinerească echipa. Am fost primită foarte bine. Am dat de oameni inimoși care au știut să-ți recunoască meritele.

Câte meciuri va mai juca Dana Goldic?

Le putem număra pe degetele de la o singură mână. Indiferent ce se va întâmpla, vă spun clar: Dana Goldic se va retrage la finalul sezonului. O spun public, să nu mai existe cale de întoarcere!

"Babo, pensionaro!"

Sunt răutăți pe care Dana le aude de multe ori la meciurile ei, mai ales cele din deplasare. Se face însă că nu le aude. "M-am întâlnit recent cu Luminița Huțupan și mi-a spus «Dana, când te văd, îmi e ciudă că m-am lăsat!». Am amintit însă de Luminița pentru că și ea a jucat până la 41 de ani. Și nu a făcut-o oricum, era cea mai bună! Ea a fost modelul meu. Mă gândesc că la 40 și ceva de ani nu poți să te prezinți oricum. Ai un palmares de apărat, un nume poate. Nu mergi pe ideea «Lasă că intru și eu în poartă, dacă pot, bine, dacă nu, ies afară!»", spune Dana.