Un orădean în curtea marelui Ajax: "Sper să nu-mi dezamăgesc niciodată ţara! Sunt mândru că sunt român"

Amsterdam! Oraşul tuturor posibilităţilor pentru un adolescent care pătrunde într-una dintre cele mai colorate capitale din lume. Kilometrul zero în ceea ce priveşte viaţa de noapte, petrecerile care țin de la prima oră a dimineţii până târziu, foarte târziu în noapte.

Celebrele vitrine din Red District, mirosul puternic de marijuana, care se vinde la orice colţ de stradă, legal, şi bere, foarte multă bere.
Pe lângă toate acestea, multe muzee şi clădiri impresionante. La o scurtă căutare pe Instagram sau pe Facebook a cuvântului "Amsterdam" apar instant milioane de rezultate.

Acesta este oraşul în care unul dintre cei mai apreciaţi tineri jucători români trăieşte. Povestea fundaşului central Ricardo Farcaş o descoperiţi într-un material realizat în exclusivitate pentru cititorii Gazetei Sporturilor, din "bârlogul" proaspătului campion al Olandei la Under 17.

Puştiul fără semnal la telefon

La 20 de kilometri de centrul gălăgios şi plin de poliţie al Amsterdamului, într-un cartier micuţ cu toate casele identice pe stânga și pe dreapta, locuieşte un român. Singurul român de la una dintre cele mai importante Academii de fotbal din lume.

Puştiul abia a împlinit 17 ani pe 24 iunie şi a primit două zile libere de la Academia lui Ajax! Nu are timp să iasă în oraş şi nu se duce să cheltuiască sute de euro pe distracţie.

"Mă odihnesc după o săptămână foarte grea. Vă aştept la mine acasă şi mergem împreună să dăm o tură prin centrul Amsterdamului", ne spune puştiul într-un mesaj pe Facebook. Apoi explică de ce nu poate fi găsit pe telefon.

"Nu-mi mai merge telefonul... Îmi apare de vreo două săptămâni că nu-mi găseşte semnal la reţea... Nici n-am avut timp să-mi iau o cartelă de Olanda, am numărul din România. Cine vrea să mă găsească mă caută pe Facebook, aşa cum aţi făcut-o şi voi!", spune râzând Ricardo, prezentându-ne "părinţii adoptivi" din Olanda, puși la dipoziție de club. Vorbesc doar olandeză, dar mai schimbă din când în când şi câte-un cuvânt în engleză.

"Am plâns şi-am vrut să renunţ...."

Ricardo a plecat de-acasă de la 12 ani şi ştie cu ce se mănâncă greutăţile vieţii. "Am vrut să renunţ când mi-am dat seama că nu pot să trăiesc departe de familia mea, de părinţii mei, care erau în Oradea. Am suferit mult, am plâns, au fost cele mai grele momente din viaţa mea, dar mi-am dat seama că fără sacrificiu nu se poate realiza nimic.

Chiar dacă am trecut prin momente extrem, extrem de grele, de care n-aş vrea să vorbesc prea mult, sunt fericit că România, ţara pe care o iubesc atât de mult, este reprezentată aici de un tânăr care iubeşte fotbalul, care visează fotbal şi care trăieşte pentru fotbal.

Eu sunt: Ricardo Farcaş! Sper să nu-mi dezamăgesc niciodată ţara, pe care o iubesc, şi vreau să vă fac mândri că sunteți români", îşi începe povestea puştiul care are deja în CV trei trofee câştigate în tricoul lui Ajax.

În 2017, internaţionalul de juniori a câştigat titlul de campion al Olandei, "Futures Cup", un puternic turneu juvenil, dar şi turneul "Ten Brinke Bouw", rezervat juniorilor Under 17, desfăşurat la Varsseveld.

"Mi-am dorit foarte mult ca tradiţia jucătorilor români la Ajax să continue şi mă bucur nespus că Ricardo Farcaş este cel ce duce mai departe istoria noastră aici, în Olanda! Este o premieră faptul că un junior român este cumpărat de Academia Ajax", spune George Ogăraru, fost antrenor secund la Under 21 Ajax.

Cum arată programul lui Ricardo într-o zi a săptămânii

• 10:00 - 11:30    antrenament
• 11:45 - 12:15    masă
• 12:15 - 15:00    şcoală
• 15:00 - 16:30    antrenament
• 16:45 - 17:30    masă
• 17:30 - 20:00    şcoală

* miercuri şi duminică sunt zile libere, iar sâmbătă zi de meci

"Chiar dacă în Olanda sunt mii de poliţişti la tot pasul, pe toate străduţele posibile, acum câteva săptămâni, «părinţii» mei de aici au rămas fără un Range Rover! A fost furat peste noapte, nimeni nu ştie nimic de el, nu l-au mai găsit. Fusese cumpărat acum câteva luni" Ricardo Farcaş, fundaş Ajax Amsterdam Under 19

Farcas: "Secretul vieţii nu este să ai tot ceea ce-ţi doreşti, ci să-ţi doreşti tot ceea ce ai!"

Fundaşul central de 17 ani vorbeşte despre cum l-au şocat olandezii, de ce jucătorii români nu reuşesc în străinătate şi dezvăluie că şi-ar dori să discute cu idolul copilăriei sale, Cristian Chivu.

Ricardo, eşti deja de un an la Amsterdam, cum e viaţa în Olanda?

A trecut repede timpul. Am o viaţă frumoasă, m-am obişnuit din punctul de vedere al climei, pentru că am avut ceva probleme la început. Nu-mi venea să cred că e aşa de frig câteodată, iar soarele apărea pe cer aşa de rar. Acum sunt bine, mai am câteva zile din actualul sezon şi începe şi pentru mine o vacanţă de trei săptămâni. Fug cu ai mei la mare!

Ai plecat de mic de-acasă, a fost grea acomodarea aici?

Ştiam cum e viaţa în străinătate, pentru că am venit în Olanda după doi ani pe care i-am petrecut în Grecia, la academia lui Arsenal. Dar, da, a fost destul de greu, pentru că a trebuit să mă obişnuiesc cu un oraş nou, cu o echipă nouă, cu alte cerinţe de pregătire, dar şi cu noii mei "părinţi", cei care au grijă de mine

Sună ciudat "noii mei «părinţi»". Cum e asta, ne poţi explica?

E foarte interesant întregul proces pe care cei de la academie l-au pus la punct. Fiecare jucător de afară, care nu are legătura cu Olanda, pe care Ajax îl cumpără sau îl împrumută, stă într-o familie plătită de club. Ei fac asta pentru ca noi, cei care venim aici, să ne acomodăm cât mai repede cu limba, cu tot ce se întâmplă aici.

Plăteşti ceva pentru că stai la această familie sau cei din club se ocupă de absolut tot?

Totul e asigurat de Ajax! Ei plătesc familia respectivă lunar, există un contract făcut între club şi ei. Mai mult, Ajax mi-a pus la dispoziţie şi-un sofer de taxi, care vine, mă ia de acasă şi mă aduce la academie în fiecare zi. Tu trebuie doar să-i spui ora la care trebuie să ajungi la antrenament şi el vine şi te ia de acasă.

"Am tremurat tot când am fost anunţat că mă cumpără Ajax!"

Cum a fost momentul în care ai aflat că urmează să te transferi la Ajax?

Nu mi-a venit să cred, mă gândeam să nu fie vreo glumă. La început am zis: "Wooow! Pe mine mă vrea Ajax!". Nu  mi-am imaginat niciodată că voi putea ajunge să semnez un contract cu ei. Mi-au spus că ei au văzut ceva în mine şi că şi-au dorit mult ca eu să ajung aici! Mi-au propus un contract pe trei ani. Am tremurat tot, a fost un moment incredibil.

Eşti singurul român de la Ajax, când vom mai vedea un alt conaţional alături de tine?

M-aş bucura din tot sufletul să mai vină aici un român, să fim doi, să facem treabă bună. Eu unul sunt mândru că sunt primul român din academia lui Ajax, sper să nu-mi fac ţara de râs! Vreau să duc România cât mai sus posibil, pentru că merită.

Ce calităţi trebuie să aibă un jucător ca să spere că într-o zi poate ajunge aici?

Trebuie în special să fie serios! Asta e principala calitate! La fiecare antrenament trebuie să-şi dorească mai mult şi să realizeze că ce a făcut ieri nu mai este valabil a doua zi. În fiecare antrenament trebuie să fie el, doar el, şi să dea sută la sută.

"Am fost şocat să văd câte teste mi s-au făcut la început"

Ai venit într-un oraş mare, dar şi la un club cu o tradiţie incredibilă. Ţi-a fost frică la început de ce o să găseşti aici?

Mi-a fost frică doar să nu mă accidentez! În primele zile am fost puțin speriat pentru că nu ştiam ce mă va aştepta. Prima săptămână a fost exclusiv pentru teste și tot felul de controale, am rămas şocat cât de multă atenţie acordă unui puşti de 16 ani care intră pentru prima dată pe uşa academiei.

Ce fel de teste? Chiar au fost aşa de spectaculoase?

Da! Am făcut cele mai multe teste din cariera mea. De la teste fizice, de măsurare a forţei picioarelor, a braţelor până la teste psihice! Am făcut un control cap-coadă ca pentru accesul într-o bază militară supermodernă a americanilor. Au fost teste să vadă inclusiv cât de puternic eşti pe un anumit genunchi, cu tot felul de aparate moderne. A fost ceva incredibil!

Cât de mult a contat prezenţa lui George Ogăraru în cadrul academiei? Practic el era omul tău de legătura cel mai bun.

Pe George îl consider ca pe un tată! A fost un om foarte important pentru mine, el era aici când eu am venit la Ajax şi m-a ajutat foarte mult. Mă bucur că a avut grijă de mine şi m-a susținut. Acum, din păcate, ştim cu toţii care este situaţia lui George şi decizia pe care el a luat-o. A decis să plece de la Ajax...

Care e cel mai important sfat pe care ţi l-a dat?

Mi-aduc foarte bine aminte momentul când l-am văzut în prima mea zi la Ajax şi când am vorbit cu el. Mi-a spus: "Aici trebuie să faci totul pentru tine, să nu ţii cont de ceilalţi, fiindcă tu trebuie să ajungi în prima echipă a lui Ajax, nu ceilalţi!". Sfatul lui a contat foarte mult pentru mine şi de fiecare dată când intru pe teren îmi aduc aminte de cuvintele lui şi-mi spun că eu sunt cel mai bun, eu voi reuşi, eu voi ajunge fotbalist.

"Simt puţină răutate din partea colegilor de echipă"

Cu Cristi Chivu ai apucat să vorbeşti din momentul în care ai ajuns aici?

Din păcate, nu. Pentru mine a fost un model şi-mi doresc să-l copiez cât de mult pot! Tot ce-a făcut el în carieră vreau să fac şi eu. Mi-aş fi dorit să am o discuţie cu el, dar într-o bună zi poate voi avea şansa să vorbim, pentru că a fost idolul copilăriei mele!

După un an petrecut la Ajax, care ar fi plusurile pe care le-ai scrie într-un raport de activitate?

M-am dezvoltat în primul rând ca om, din punct de vedere al caracterului! M-au pus pe picioare după ce-am venit de la academia lui Arsenal, pentru că am avut vacanţă multă vreme după ce s-a închis. Aici am învăţat foarte multe lucruri, dar mai am încă multe de învăţat. La anul o să fiu la Under 19 şi o să fie din ce în ce mai bine.

Ajax transferă ce e mai bun din lume. E o presiune în plus pe umerii tăi fiindcă trebuie să demonstrezi că eşti cel mai bun?

Sunt jucători foarte buni în academie, dar aici am un mare avantaj. Toate antrenamentele de la grupele de juniori sunt filmate, absolut tot este monitorizat. Practic, nu ai cum să te minţi singur, nu poţi să păcăleşti antrenorul. El după fiecare antrenament studiază, se uită atent, te cheamă la individualizare şi-ţi explică absolut totul. E o monitorizare ca la carte, se analizează inclusiv numărul de pase, de recuperări, absolut tot.

Au fost cazuri când jucători români care evoluează în străinătate spuneau că sunt priviţi altfel de colegii lor. La Ajax, tu cum eşti privit?

Ei văd în mine un jucător serios, ambiţios şi asta îmi face plăcere. Vreau să dovesc că şi românii pot face faţă într-un astfel de campionat. E adevărat că simţi la colegii din echipă puţină răutate şi se uită ciudat la tine la început. Trebuie să fii tare psihic, pentru că altfel nu ai cum să rezişti. Aici fiecare e doar pentru el şi atât.

"Duminica e zi de mers la biserică!"

Dezvăluie-ne care e principala ta calitate?

Că văd foarte bine jocul, mă poziţionez foarte bine în teren şi joc tot timpul în faţă. Cred că sunt un jucător bun, chiar dacă am şi defecte. Trebuie să mai pun pe mine masă musculară şi trebuie să mai lucrez un pic la agresivitate, fiindcă în fotbalul mare asta chiar contează. În rest, sunt mulţumit de tot ce am şi chiar nu aş schimba nimic la mine.

Ai vreo poreclă printre colegi, cum te strigă?

Colegii îmi spun "Rica", dar prietenii mei din România îmi spun "Ricky". Cei de la Academie îmi mai spun "Rico". Depinde cum le vine.

Se fac și multe ore de școală zilnic.

Este foarte important, pentru că ei spun că "Fără şcoală, nu poţi să faci nimic!". Rişti să te accidentezi şi nu poţi face altceva pentru că nu ai şcoală. Așa că fiecare jucător din academie e obligat să facă ceva. Sunt şi jucători care nu merg la şcoală, iar clubul le-a pus la dispoziţie personal didactic pentru ce vor ei să facă. Eu am vrut să mă înscriu în Olanda la şcoală, dar am avut ceva probleme. Mi-au zis: "Păi, dacă nu ştii limba olandeză, nu te putem primi aici". Așa că Ajax mi-a dat profesor şi-acum vorbesc perfect olandeză. Făceam câte 3 ore pe zi din engleză în olandeză.

Cum l-ai descrie pe fotbalistul Ricardo Farcaş?

Muncitor, serios, ambiţios şi credincios! Chiar dacă am un program foarte încărcat, în fiecare duminică merg la biserică.

"Românii nu au concentrare şi nici responsabilitate!"

Sunt foarte mulţi jucători români care au plecat în străinătate, dar care n-au rezistat prea mult... E vreun secret pentru performanţă?

Secretul e odihna! Este foarte important să te odihneşti şi să fii proaspăt pentru a doua zi. Aici antrenamentele nu se compară cu nimic în lumea asta, sunt foarte, foarte grele. Dacă nu te odihneşti, n-ai nicio şansă să rezişti.

De ce crezi că n-avem succes la echipele naţionale de tineret ale României?

Nu ştiu... Cred că problema este în primul rând la jucători, pentru că nu există concentrare! Nu au responsabilitate atunci când intră pe teren. Poate avem o problemă  şi la mentalitate, chiar dacă mulţi dintre jucători vin din străinătate.

Ne poţi spune un jucător de la Academie pe care lumea nu-l ştie, dar care crezi că va ajunge mare?

Ajax a cumpărat de curând un jucător din Danemarca pe care a plătit 3 milioane de euro! E de la mine din echipă, are 17 ani şi îl cheamă Victor Jensen. A fost transferat de la FC Copenhaga. Eu l-am văzut, e un super-talent şi cred că va ajunge mare dacă va fi serios.

Care e motto-ul după care te ghidezi?

Secretul vieţii nu este să ai tot ceea ce-ţi doreşti, ci să-ţi doreşti tot ceea ce ai!

 "La Academie avem 13 terenuri de antrenament cu iarbă naturală, dar şi sintetice. România nu are cum să se compare niciodată cu se întâmplă aici! Şi-o spun cu părere de rău, pentru că mi-aş dori din tot sufletul ca România să fie o ţară importantă în Europa"
Ricardo Farcaș

""Cel mai scump lucru pe care mi l-am cumpărat din Olanda a fost un tricou. Mi-a plăcut foarte mult, dar nu m-am uitat la preţ. Când am ajuns la casă cu el mi-a fost ruşine să zic că nu mai vreau să-l cumpăr. A costat 100 de euro! Acum îmi pare rău că am dat atâţia bani pe el""