Articol de Oana Duşmănescu - Publicat sambata, 17 mai 2025 09:10 / Actualizat sambata, 17 mai 2025 10:12
Patru temerari vor să folosească gazul xenon, în încercarea de a reduce ascensiunea Everestului de la câteva săptămâni, cât ar dura în mod normal din cauza timpului necesar pentru adaptarea la altitudine, la câteva zile. Însă nu toți membrii comunității alpiniștilor sunt de acord cu mijloacele prin care ar fi dusă la bun sfârșit această tentativă de escaladare a celui mai înalt multe din lume.
Planul, descris de Washington Post, e unul simplu. Patru britanici au plecat pe 16 mai din Londra, zburând 7.500 de kilometri până în Kathmandu, Nepal. De acolo, urmează să ia elicopterul până la tabăra de bază de pe vârful Everest.
Din acel punct, cei patru vor urca până la peste 8,800 de metri altitudine. Sute de oameni fac asta an de an, dar cei patru, care sunt veterani militari, vor să cucerească creasta într-un timp record, de numai 7 zile.
O altă diferență dintre alte expediții și cea de față este că britanicii vor folosi xenon, gazul despre care oamenii de știință cred că sporește producția de hematii (globule roșii) din sânge și ajută la aclimatizarea la înălțime, lucru care a atras asupra lor critici din sânul comunității de alpinism și escaladă.
„Cronometrul pornește când plecăm de pe aeroportul Heathrow”, a declarat Al Carns, legislator britanic și reprezentant al Veteranilor în cadrul Ministerului Apărării din Regatul Unit, care este la prima ascensiune pe Everest. „Și se oprește când revenim acasă. Am socotit o zi pe drum, trei zile de urcare, două de coborâre și una pentru întoarcerea la Londra”.
Pe la 8.000 de metri începe „zona morții”, unde oxigenul devine din ce în ce mai puțin
De obicei, cucerirea Everestului cere câteva săptămâni de aclimatizare înainte ca alpiniștii să-și înceapă ascensiunea, care devine din ce în ce mai primejdioasă. Pe la 8.000 de metri începe așa-zisa „zonă a morții”, pentru că nu mai este suficient oxigen care să susțină vața.
Asta înseamnă că persoanele expuse la aerul rarefiat se pot sufoca (hipoxie), iar funcțiile creierului lor se pot deteriora dramatic. Ca să depășească acest punct crucial al ascensiunii, Carns și colegii săi de expediție, Garth Miller, Kevin Godlington și Anthony “Staz” Stazicker, s-au antrenat timp de câteva luni. Misiunea lor este și o acțiune de strângere de fonduri pentru alți soldați veterani.
De la începutul anului 2025, cei patru au dormit în corturi hipoxice - în interiorul cărora nivelul de oxigen scădea treptat, ca la altitudini mari. „Am strâns cam 500 de ore petrecute în aceste corturi - am dormit în ele, dar am și făcut exerciții fizice cu masca pe față”, a spus Carns.
Ceilalți trei bărbați - un pilot, un om de afaceri și un antreprenor - au spus că antrenamentele au fost extrem de dezagreabile. „Nu se poate dormi”, a declarat Carns. „Nu ai parte de somn profund, te trezești de mai multe ori cu răsuflarea întretăiată”.
Cei patru britanici au inhalat xenon, într-un experiment menit să le ușureze ascensiunea pe Everest
Lukas Furtenbach, un tip cu mai multă experiență ca montaniard, are o firmă care folosește corturile hipoxice. Tot lui i-a venit ideea cu xenonul, pe care l-a propus celor patru alpiniști.
Sub sedare ușoară și sub supraveghere medicală, cei patru au inhalat xenon într-o „concentrație subanestezică” amestecat cu oxigen. Experiența a durat mai puțin de o oră, după cum a povestit Michael Fries, medicul care a avut în grijă protocolul de administrare a gazului.
Efectul maxim este așteptat la 10-14 zile după administrare și se așteaptă să dureze încă tot pe-atât. Cei patru au inhalat mixul de xenon cu oxigen pe 5 mai, făcând din ziua de vineri, 16 mai, data ideală pentru plecarea spre Nepal.
170.000 de dolariva costa întreaga expediție a britanicilor pe Everest
Furtenbach, care nu va face parte din grupul alpiniștilor tratați cu xenon din cauza unei intervenții chirurgicale la genunchi, recunoaște că întregul plan e o provocare.
Mulți alpiniști consideră că cei patru britanici trișează sau caută o „scurtătură” până pe creastă
Adrian Ballinger, alpinist care a condus în ultimii 20 de ani mai multe ascensiuni pe Everest, consideră că experimentul acesta este „mai degrabă o cascadorie. Este vorba despre o substanță interzisă de toate organizațiile sportive profesioniste și, deși alpinismul nu se supune neapărat vreuneia dintre aceste organizații, ar fi bine să ne continuăm urcările dificile fără ajutorul dopingului. E o scurtătură și mă îngrețoșează”.
Carns s-a apărat, spunând că nu e vorba despre o scurtătură sau despre trișat: „De fapt cred că ne-am antrenat mai mult decât alți alpiniști”
Cum acționează xenonul
Xenonul este un gaz nobil, descoperit la sfârșitul anilor 1880, utilizat preț de zeci de ani pe post de anestezic. Studiile au demonstrat că sporește producția proteinei numite eritropoietină (EPO), apărută în rinichi ca reacție la nivelul scăzut de oxigen din organism. EPO este o armă care luptă împotriva hipoxiei, sporind numărul de globule roșii și a hemoglobinei, cele care poartă oxigenul în tot corpul.
Câteva studii limitate făcute de Furtenbach au arătat că xenonul poate fi benefic la altitudini mari, mai ales în „zona morții” de pe Everest. După cum Miller scria pe Instagram: „Acolo organismul începe să-și închidă funcțiile foarte rapid. Nu mai poți lua decizii și funcțiile corporale se deteriorează. Oxigenul suplimentar atenuează într-o oarecare măsură aceste riscuri, dar tot ești contracronometru”.
Lui Furtenbach i-a venit ideea de a folosi xenon de la Fries, șeful Departamentului de Anesteziologie și Terapie Intensivă al spitalului St. Vincenz din Limburg, Germania. Fries a studiat stopul cardiorespirator resuscitat și efectele neurologice ale acestuia.
Fries a descoperit că xenonul are proprietatea de a proteja organele interne, fiind însă prea scump pentru a fi folosit zi de zi ca gaz anestezic.
Oamenii de știință spun că xenonul nu are calitatea de a susține efortul și aclimatizarea la altitudine
Fries însuși este alpinist, dar nu la altitudini atât de mari și știe pe pielea sa urmele pe care le lasă sportul. I-a propus lui Furtenbach folosirea xenonului, iar acesta a prezis revolta comunității alpiniștilor.
Furtenbach a testat ideea pe el însuși, în timpul ascensiunii pe Aconcagua, în 2020. A urcat cel mai înalt vârf din America de Sud într-osăptămână, fără preaclimatizare, și s-a simțit bine. Alături de doi ghizi, a folosit xenon pe Everest în 2022 și rezultatele au fost din nou pozitive, combinate cu dormitul în corturi hipoxice înainte de escaladare.
”Până acum sunt vreo 15oameni tratați cu xenon. Le-am monitorizat saturația de oxigen și nivelul de hemoglobină, iar valorile au fost foarte bune. Nu au avut nicio problemă cu oxigenarea”, a spus Fries, adăugând că subiecții experimentului s-au simțit extrem de bine după administarea gazului, niciunul dintre ei nedând semne ale răului de altitudine extremă.
Totuși, manipularea sângelui și a componentelor acestuia e interzisă de Agenția Mondială Antidoping. Deși nu există un organism care să reglementeze și să conducă alpinismul la nivel mondial, comunitatea reunită în Federația Internațională de Alpinism și Escaladă a dat publicității un comunicat în care scria: „Potrivit cercetărilor actuale, nu există nicio dovadă că inhalarea de xenon îmbunătățește performanța pe munte, iar folosirea sa improprie poate fi periculoasă.
Deși o singură administrare poate spori eliberarea de EPO, această creștere nu se poate susține timp de patru săptămâni și nici nu este asociată cu vreo modificare la nivelul globulelor roșii. Efectele asupra îmbunătățirii rezistenței pe munte sunt neclare și, probabil, inexistente”.
Acest punct de vedere este susținut și de Peter Hackett, un expert în medicină, dar și în ascensiuni montane, care a subliniat că studiile asupra xenonului nu sunt, deocamdată, concludente. „Xenonul crește numărul globulelor roșii? Ei bine, nimeni nu a demonstrat asta cu tărie”, a spus Hackett. „Poate spori trecător nivelul de eritropoietină, dar, în cadrul unui studiu făcut pe sportivi s-a arătat că globulele roșii nu s-au înmulțit și nici performanța lor sportivă nu s-a îmbunătățit”.
Carns însuși a spus că nu se așteaptă la o transformare spectaculoase datorată xenonului, dar speră să-i protejeze creierul de edemul de altitudine, cea mai primejdioasă manifestare a stărilor rele care pot ataca organismul pe munte. „Nu va fi factorul decisiv în această expediție, dar ne va spori șansele de succes”, a adăugat alpinistul.
Alan Arnette, alpinist și blogger, care a urcat de 38 de ori pe Everest, a ținut să analizeze și el acest moment.
„A urca pe munte înseamnă să suferi. Nu văd cum poți ajunge acolo într-un suflet - urci, cobori, te duci la muncă și aia a fost! Îl respect pe Furtenbach, e un mare inovator și a făcut lucruri importante pentru dezvoltarea sportului. Nu sunt însă deloc fanul ascensiunii pe care vor s-o realizeze britanicii într-o săptămână”, a spus Arnette.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
