Articol de GSP - Publicat luni, 02 octombrie 2017 16:27
de Ovidiu Vanghele
- Cu cele mai multe globuri de cristal în vitrină - da, așa sunt premiați câștigătorii sezoanelor de Cupă Mondială la schi alpin - și cu șanse reale să-l depășească pe Ingemar Stenmark, omul cu cele mai multe curse câștigate în istoria schiului mondial, americanca Lindsey Vonn este, indiscutabil, un fenomen.
- Accidentele horror și come-back-urile spectaculoase, în spatele cărora au stat luni de muncă și litri de transpirație, o fac să pară a fi, de vreo zece ani, într-o ligă a ei față de adversarele din circuitul feminin.
- Chiar dacă este una dintre cele doar șase sportive care au câștigat curse în toate cele cinci probe din schiul alpin modern, este, fără îndoială, o specialistă a coborârii. Mai mult de jumătate din cele 77 de curse de Cupă Mondială pe care le-a câștigat, 39, au fost la coborâre.
- Ai zice că, în aceste condiții, la 32 de ani, e normal să vrea să concureze cu băieții. Nu e însă deloc așa
Ovidiu Vanghele este jurnalist. Scrie pentru Centrul de Investigații Media si coordonează proiectul Factual. Este schior amator și a fost, în ultimii ani, căpitanul echipei de schi a jurnaliștilor români (SCIJ România). Urmărește sporturile de iarnă de peste 15 ani. În ultimii ani, a relatat pentru Gazeta Sporturilor de la câteva ediții ale etapei de Cupă Mondială de la Kitzbühel.
Săptămâna trecută, Lindsey Vonn a readus în discuție o idee mai veche de-ale ei: aceea de a concura cu băieții la coborâre. ”Vreau să bat vreo câțiva băieți înainte să mă retrag”, a spus Vonn, citată de The Guardian. Federația Americană de Schi va reveni formal cu o cerere în acest sens către Federația Internațională, după ce precedenta, făcută în 2012, a fost respinsă, mai scriu jurnaliștii britanici.
Intenția ei a împărțit în două lumea schiului, fie că vorbim despre profesioniștii implicați direct în fenomen, fie că vorbim despre pasionați. Unii susțin că Vonn face circ, bazându-se pe diferența evidentă de forță, de putere între atleți și atlete, alții consideră că performanțele ei în liga fetelor i-ar permite să încerce o cursă contra băieților, fie și numai pentru show.
Ce vrea, de fapt, Lindsey Vonn? Americanca își dorește ca în 2018, în ultimul ei sezon pe schiuri în competițiile de top, să aibă dreptul să concureze cu băieții în coborârea de la Lake Louise, în Canada.
Ce este coborârea?
Coborârea este disciplina din schiul alpin în care sportivii ating cele mai mari viteze.
Traseul curselor de coborâre nu este niciodată același, deși etapele Cupei Mondiale se țin an de an pe același pârtii din aceleași stațiuni. Traseul propriu-zis este dat de așezarea porților pe care racerii trebuie să le parcurgă. Așezarea porților e decisă de antrenorii echipelor naționale (după un algoritm complicat care stabilește când îi vine rândul fiecăruia).
Evident că profilul terenului este decisiv în a spune dacă un traseu de coborâre este doar dificil sau de-a dreptul imposibil, nebunesc. Este însă importantă și așezarea porților (și, implicit, numărul lor), căci „din porți” se controlează, esențial!, viteza schiorilor. Cu alte cuvinte, un traseu mai virajat devine mai tehnic și va fi făcut cu viteze mai mici decât unul cu porți mai puține și, deci, mai rare.
În acest fel, chiar dacă ar merge pe aceeași pârtie și fetele, și băieții, traseul poate fi - și este, factual - de dificultăți complet diferite.
De ce ar vrea Vonn să se bată cu băieții taman la coborâre, unde, fiind vorba de viteză, puterea fizică e cel puțin la fel de importantă ca tehnica?
Pentru că, de fapt, nu vrea să facă orice coborâre din circuit, ci vrea la Lake Louise.
Aici a câștigat Lindsey Vonn cele mai multe coborâri din carieră: 14.
Și pentru că stațiunea canadiană pitită în Munții Stâncoși, în Parcul Național Banff și la vreo două ore de condus de Calgary, este singura din Cupa Mondială în care traseul fetelor și cel al băieților este aproape același. Aproape același, pe aceeași pârtie, dar, cum spuneam mai sus, diferit, totuși, în câteva aspecte esențiale.
Să vedem:
În 2015, Vonn a câștigat aici coborârea fetelor. La băieți a bătut Svindal.
Traseul băieților a avut 39 de porți și 3103 metri, aflăm din caseta tehnică oficială a cursei. Al fetelor a fost mai scurt cu 61 de metri și mult mai virajat: a avut 43 de porți. Timpul lui Svindal a fost de 1.47.29 (minute/secunde/sutimi). Vonn le-a bătut pe fete cu un timp de 1.50.50.
Vedem așadar o diferență de trei secunde și 21 de sutimi. O eternitate în schiul alpin modern. Dacă mai adăugăm încă jumătate de secundă, pentru diferența de lungime a traseului, am ajunge la aproape patru secunde diferență între timpii câștigătorilor.
Cu acest timp, în clasamentul cursei băieților, Vonn ar fi venit undeva după locul 50, din cei 60 care s-au dat.
O altă situație extrem de rară în care coborâtorii, fete și băieți, au mers pe (oarecum) același traseu s-a petrecut la „finalele” de la Lenzerheide (Elveția) din 2014.
Un traseu de 2.300 de metri, cu 37 de porți și pentru ei, și pentru ele. La băieți a câștigat Matthias Mayer, pe fete le-a bătut Lara Gut.
Diferența dintre timpii celor doi, vedem în capturile de mai jos, a fost de două secunde și 32 de sutimi.
Cu acest timp, în clasamentul băieților Lara Gut ar fi venit a 18-a din cei 20 de raceri care au terminat cursa.
Lungimea traseului în sine contează evident în tot acest peisaj, dar ecuația este mult mai complicată. Să mai aducem în ea două necunoscute.
Suprafața și săriturile
Cursele de coborâre nu seamănă cu nimic din ce am schiat noi, amatorii.
Zăpada de pe pârtiile de Cupa Mondială e „injectată” cu apă, pentru ca suprafața să înghețe și astfel traseul să reziste mai bine la zecile de raceri care trec de multe ori, în special în dreptul porților, fix prin același loc. Ideea e ca și ultimii concurenți să aibă condiții cât mai apropiate de cei care merg primii.
Însăși Lindsey Vonn se plângea, în 2010, când practica „injectării” pârtiilor abia apăruse și în lumea fetelor, că „asta nu mai e cursă de schi”. Ratase într-un slalom la Vail, în fața fanilor ei de-acasă.
„De când cu injectarea traseului a crescut numărul accidentărilor la fete. Știi, chiar nu e ok pentru cursele fetelor. Eu, personal, chiar cred că nu ar trebui să facă acest lucru”, spunea Vonn atunci.
La acel moment, în cursele băieților injectarea devenise ceva obișnuit. Kathrin Hoelzl, fostă mare schioare din Germania, spune, în același text al ESPN, că pentru băieți e mai ușor pe traseele înghețate prin injectare.
O pârtie „injectată” alunecă mult mai tare decât una înghețată natural, iar asta în sine este game-changer pentru fete.
Viteza mai mare necesită mai multă „putere” pentru a putea controla schiurile și implică direct zboruri mai lungi la săriturile care pentru mulți reprezintă farmecul probelor de viteză, în special al coborârii.
Viteză mai mare implică sărituri mai lungi, care necesită genunchi mai puternici pentru a ateriza, cu atât mai mult cu cât zăpada pe care schiorii ajung după ce zboară e tare ca gheața de pe un patinoar. Deci, din nou, mai multă forță, iar antrenorii care setează traseele adaptează toate aceste variabile la puterea băieților și, respectiv, a fetelor.
Pentru că așa apar majoritatea accidentărilor la coborâre: la sărituri.
Chiar Vonn și-a rupt genunchiul într-un accident șocant la un super-g (sora mai mică a coborârii) la Schladming, în 2013, la aterizarea de după o săritură nu mai lungă de zece metri.
Pare greu ce și-a propus Lindsey Vonn, așa-i? Cam greu să bată „niște băieți” în condițiile astea, ne-o spune bunul simț.
Însă, revenind, Lindsey Vonn vrea să îi concureze pe băieți la Lake Louise. Unde e cam cel mai „ușor” traseu din circuit, unul mai degrabă de super-g, în special cel pentru fete. Cel pentru băieți este sensibil mai greu, cu mai multe sărituri, cu mai multe zone injectate și cu o viteză medie mult mai mare.
Căzătură urâtă a americancei la Cortina D'Ampezzo, 2017. Foto: Gulliver/GettyImages
Ladies Downhill (Lake Louise, Canada)
Am coborât, prin ianuarie 2010, la liber, pe „Ladies Downhill”. Am făcut vreo două minute și jumătate - maxium trei, încercând să urmez pe cât posibil marcajele încă rămase de la cursă. Și frânând violent în fața singurei „săritori” de pe traseu, o rupere de pantă artificială, mult tocată în cele două luni în care sutele, miile de schiori s-au dat pe-acolo după ce cursa a trecut.
Amator fiind, cu schiuri de amator, fără antrenament, fără să fac o recunoaștere cum trebuie și atent să-i evit pe ceilalți oameni de pe pârtie, am scos dublul timpului câștigătoarei. Se poate. Dac-am putut eu pot mulți. Ba chiar mi s-a părut un traseu ușor.
Așa l-am perceput atunci. Însăși Vonn confirmă, aveam să aflu în timp ce mă documentam pentru acest text.
„Un avantaj pe care în mod sigur îl am este că știu să alunec, știu să ating zăpada. Băieții au forța, eu am stilul, ăsta e un motiv pentru care chiar cred că m-aș descurca la Lake Louise”, a spus Vonn, citată de Denver Post.
Așadar chiar ea admite că băieții sunt, fizic, superiori fetelor, dar crede că-i poate bate pentru că Lake Louise nu seamănă cu, să zicem, Iadul de la Kitzbuhel, unde băieții au sărituri lungi de 80 de metri pe pante cu înclinație de până la 85%, ci este mai degrabă o cursă deloc dificilă, în care esențial e să-ți găsești resursele pentru a sta în poziție de coborâre cât mai mult timp și a găsi trasa ideală pentru alunecare, cu cât mai puține momente de frânare. Iar o schioare de Cupă Mondială are, evident, forța necesară pentru asta.
Mens Downhill, însă este sensibil altceva. În partea superioară sunt două „big jumps” de care nu am îndrăznit să mă apropii, le-am ocolit elegant. La o viteză de 80 de kilometri/oră, zborurile ar fi fost de minimum zece metri, imposibile așadar pentru un schior amator. Iar în cursă, viteza acolo este mult peste asta.
În plus, traseul, atât cât îți mai puteai da seama de el după două luni de la cursă, era sensibil mai rapid, solicitant chiar și dacă n-aveai pretenția să mergi ca-n concurs.
Iată aici cum a arătat coborârea băieților în 2015, filmată de Hans Knauss, un fost mare coborâtor, chiar fost câștigător pe Streif, la Kitzbuhel, retras de câțiva ani dar încă evident „în putere”.
FIS = siguranța sportivilor
Fără dubii, Vonn e cel mai mare star al schiului mondial din zilele noastre. E frumoasă-foc, e un super-sportiv și are șanse reale să bată recordul istoric de victorii în curse de Cupa Mondială.
La fel de clar este că știe că Federația Internațională este extrem de preocupată de siguranța sportivilor și că, cel mai probabil, n-ar accepta nimeni niciodată ca de la startul unei curse masculine, setată pentru băieți - cu zăpadă pregătită și injectată pentru băieți, cu traseu cu viteză și sărituri compatibile cu nivelul băieților - să plece o femeie. Indiferent câtă lume ar veni s-o vadă, oricât interes ar exista pentru o astfel de cursă.
De ce cred că e doar show (mă rog, PR personal, mai degrabă)? Pentru că în 2012, atunci când a venit prima oară cu găselnița asta cu datul cu băieții, a zis că, după ce se retrage, ar vrea să concureze la Kitzbuhel, pe Streif.
Imposibil.
Cursa asta, pe care nicio femeie nu a făcut-o în epoca modernă, a băgat sportivi mari în spital cu zecile. Câțiva și-au văzut acolo moartea cu ochii.
Dani Albrecht a căzut în cap și și-a despicat pur și simplu casca. Lui Hansi Grugger i-a fost tăiat, la operație, un sfert din craniu, după care i-a fost reconstruit. Zece minute dacă mai întârzia murea.
Nimeni nu glumește cu Streif-ul, și, totuși, ea a zis că vrea să facă o cursă acolo. După ce se retrage, că atunci n-o să-i mai pese de accidentări.
Aici a exagerat - ca să nu spun că a delirat - Lindsey Vonn.
Ea însăși admite că băieții îi sunt superiori fizic, iar coborârea nu e șah: contează mult mușchii, forța, statura, oasele, ligamentele, puterea.
Au spus-o de-a lungul timpului zeci de mari sportive, rugate să comenteze intenția ei.
Și ea știe asta, evident. Doar e sportul ei.
Cel mai probabil, invocând chestiuni de regulament, Federația Internațională de Schi nu va aproba niciodată așa ceva. E totuși, vremea corectitudinii politice duse la demență și nimeni nu va avea vreodată curajul să-i spună oficial lui Lindsey Vonn adevărul: nu, nu ar avea nicio șansă într-o cursă cu băieții.
Și nu ar fi exclus ca acest PR stunt, odată acceptat și pus în operă de dragul ei, să se termine dramatic.
În liga fetelor, e-adevărat, Vonn și-a făcut o ligă a ei. Dar chiar și-așa, obiectiv vorbind, la nivelul Cupei Mondiale, nici măcar liga ei nu se apropie de cea a băieților.
C-așa e sportul ăsta: greu și extrem de fizic.
