REMEMBER „Eram convins că produc miracolul, dar mă rodea stomacul” » Cine este Ion Alexe, singurul român care l-a înfruntat pe marele George Foreman: „Mi-a spart arcada, și eu pe-a lui. Mi-am spus: e momentul!”

Ion Alexe, acum ajuns la 78 de ani, este cel mai medaliat „greu" din istoria boxului românesc. Vicecampion olimpic în '72 (Munchen) şi un titlu european în '69 (Bucureşti) au fost momentele de glorie ale carierei unui colos care a rezistat timp de un deceniu în lotul naţional.

A luptat la categoria cea mai de sus a vremii, +81 kg, la care un pumn dat sau încasat cântăreşte cât o piatră de moară.

LEGENDĂ

George Foreman, „artistul knock-out-urilor”, a murit: „O forță a binelui” » A boxat în celebrul „Rumble in the jungle”, primul meci organizat de Don King, cu 5 milioane de dolari pe masă

„Nici nu ştiţi cât e de complicat să rezişti în vârf atâta vreme în sportul ăsta!", spunea bărbatul pentru Gazeta Sporturilor, în 2010, din localitatea de baştină, Cornu, pe Valea Prahovei.

Acolo a povestit pentru reporteri despre două înfruntări senzaționale: cu George Foreman (SUA), marele sportiv american care a trecut astăzi la cele veșnice, şi cu Teofilo Stevenson (Cuba). Redăm povestea integrală, cum a fost scrisă atunci, mai jos:

Ion Alexe, despre lupta cu George Foreman: „Eram convins că produc miracolul”

Cu americanul şi-a încrucişat mănuşile la Olimpiada de la Mexico City ('68), prima competiţie majoră pentru ambii boxeri. „Big George" abia trecuse de vîrsta majoratului şi avea deja o aură de invincibil, iar românul împlinise 22 de ani. S-au intersectat în „sferturi". Alexe povesteşte meciul de parcă tocmai a coborât din ring.

„Recunosc că mă cam rodea stomacul la gândul că mă voi bate cu Foreman. Iar asta a început să mi se întâmple încă de la tragerea la sorţi, când am picat pe partea lui de tablou", spune acum bărbatul, cu sinceritate.

Explică însă că în timpul meciului s-a zbătut ca un leu: „Primele două reprize am boxat foarte bine. Am punctat mult. Eram chiar convins în sinea mea că voi produce miracolul! Mi-a spart arcada, dar şi eu pe a lui, iar când l-am văzut cu gheaţă pe frunte în colţul ringului mi-am zis că pot să-l bat. Se deplasa foarte uşor, era agil, avea o viteză de execuţie fantastică şi lovea năpraznic".

Când m-am bătut cu el la Mexico City, Foreman n-avea încă pe el fibra aia ieşită în relief, ca la profesionişti. Ceva mai târziu a devenit colosul acela sculptat din ring
- Ion Alexe

+21 FOTO

„Mi s-a terminat benzina, dar am terminat în picioare”

Filmul s-a rupt însă pentru Alexe în runda a treia:

„Pur şi simplu, mi s-a terminat benzina! Aş fi putut să mai apelez la nişte trucuri, să mă mişc mai mult, să-l prind în clinciuri, dar n-am reuşit. Ultima repriză m-a dominat net, însă am terminat în picioare. Nu mi-a părut însă niciodată rău de acea înfrângere, fiindcă nu m-a bătut vreun fraier. Rusul pe care l-a prins în finală a ajuns la spital, săracul! L-a tocat!".

Ghips şi finală ratată: „Aveam pumnul oblojit, dar am dat în el ca într-o stâncă!”

Povestea cu Stevenson are două episoade. Întîi, momentul Jocurilor Olimpice de la Munchen ('72). Acolo, Alexe ajunge eroic în finală, după ce, în "sferturi", în faţa unui sportiv din RDG, a plătit victoria cu o ruptură de ligamente la degetul mare al mâinii drepte! Aşa l-a învins apoi în semifinale pe suedezul Thomsen, „aveam pumnul oblojit, dar am dat în el ca într-o stâncă!", după care a picat însă ghilotina înaintea confruntării pentru titlul olimpic.

„Am fost oprit la vizita medicală. Braţul se umflase, se învineţise, iar doctorii m-au trimis direct la sala de operaţie, pentru ghips", spune Alexe cu regret despre finala nejucată în faţa lui Stevenson.

„Stevenson stăpânea perfect o singură lovitură: directa de dreapta. Dacă te pălea, erai terminat!"

Viața îi va pune însă din nou faţă-n faţă pe cei doi după numai un an, la "Centura de Aur" de la Bucureşti ('73). Alexe:

„Ca şi cu Foreman, am făcut iarăşi primele două reprize bune, dar în ultima rundă, când Stevenson a prins câteva lovituri foarte tari, antrenorul s-a grăbit şi a aruncat prosopul, abandonând disputa. Mă lăsasem pe vine în colţul ringului, dar aş fi putut continua până la urmă.

Celor din staff le-a fost însă frică de un KO, care mi-ar fi blocat participarea la Europenele care urmau în câteva luni. Ţin minte că, la un moment dat, ne-am lovit cap în cap realmente şi a început să ne curgă sângele la amândoi. Arbitrul m-a trimis însă numai pe mine la colţ, pentru îngrijiri, fiindcă la Stevenson, din cauza culorii pielii şi a transpiraţiei abundente, nu prea se vedea cum şiroieşte sângele!".

Paradoxal, trei înfrângeri fac parte din panoplia specială a unui mare campion. Dar omul acesta cât un munte, simplu şi modest, ia şi acum în piept eşecurile lui de legendă cu o frază senină: "Domne, aş fi fost supărat dacă mă băteau nişte fraieri. Dar aşa, sunt mândru că m-am luptat cu toate forţele cu nişte uriaşi ai boxului mondial".

Foreman era mai complet decât Stevenson. Nu întîmplător americanul a făcut carieră la profesionism, în timp ce cubanezul a rămas doar cu rezultatele de la amatori

„Mi-am auzit vorbe că mi-a fost teamă să boxez cu Stevenson în finala olimpică de la Munchen şi că m-am dat accidentat. Răutăţi, fiindcă o şansă ca asta o ai o dată-n viaţă şi nu-ţi permiţi să o ratezi. Lupţi până la capăt!"

8.000 de euroa fost recompensa lui Ion Alexe pentru argintul olimpic din '72: "I-am spart cu familia într-o vacanţă boierească la mare"

Bătaie cu o șatră la Săftica

Poveste spectaculoasă de la începutul anilor '70. Lotul naţional de box plecase spre cantonamentul de la Snagov, dar, pe drum, la Săftica, s-au trezit cu o bicicletă aruncată de un ţigan în autocar!

Alexe: „Când a văzut omul cu cine are de-a face, a rupt-o la fugă, dar a uitat-o pe nevastă-sa! Am luat-o prizonieră! S-a întors cu toată şatra, cu furci, şi a ieşit o bătaie ca-n filme. Era o ceaţă deasă şi unul, Kovaci, mai solid, l-a altoit o dată din greşeală pe Stanef de la «pană», că l-a cocoşat! Pe ţigani i-a adus apoi la anchetă la Snagov, iar şoferul nostru, cu acceptul plutonierului, a vrut să-l altoiască pe unul dintre ei. A lovit însă cu pumnul în zid, că ţiganul a eschivat, şi s-a ales cu un ghips de toată frumuseţea!".

GEORGE FOREMAN

• campion olimpic: '68
• desemnat în topul celor mai buni 25 de boxeri din istorie
• deţinător al titlului suprem la profesionişti: '73-'74, '94-'97
• palmares la profesionişti: 76 victorii (68 prin KO)/5 înfrîngeri

TEOFILO STEVENSON

• campion olimpic: '72, '76, '80
• campion mondial amatori: '74, '78, '86