Articol de George Nistor - Publicat luni, 27 ianuarie 2025 19:22 / Actualizat luni, 27 ianuarie 2025 20:49
Sub regimul lui Hitler, un sportiv de etnie rromă interzis să concureze a reușit să se opună barbariei rasiste a vremurilor devenind campion. De Ziua Internațională a Comemorării Victimelor Holocaustului, celebrată în fiecare an pe data de 27 ianuarie, Gazeta Sporturilor vă prezintă povestea lui Johann Trollmann, boxerul-simbol care a sfidat convingerile sociale ale căror efecte încă sunt prezente.
Pe 27 decembrie 1907, la Wilsche, în Saxonia Inferioară, se năștea Johann, cel de-al optulea copil al familiei Trollmann, nevoit să accepte timpurile greșite ale unei istorii aflate la răscruce.
Johann Trollmann și-a cusut insulta pe șort
De etnie rromă, la 8 ani, a intrat pentru prima dată în sală, unde a descoperit boxul, o disciplină care avea să îl educe și să îl transforme într-un sportiv complet care, pe lângă eficiența talentului și loviturile grele cu care impresiona, era și predestinat esteticii, prin mișcări impresionante în ring, desprinse parcă din pașii de dans.
Încadrat la categoria mijlocie și la cea grea, încânta doamnele și domnișoarele care veneau la meciurile sale: bucle negre, privire hipnotizantă, piele măslinie și mușchi definiți.
Poreclit „Rukeli” („Copacul”), datorită părului des, și „Gipsy”, tradus „Rromul”, de către germanii rasiști care îl apostrofau, nu după mult timp avea să fie judecat doar din perspectiva apartenenței. Cea de-a doua poreclă și-a cusut-o pe șort.

Dansatorul din ring, respins la Jocurile Olimpice
Conservatorii boxului aveau critici legate de tehnica de a lupta, ultramotivat, care la început părea o prostie ce s-a transformat cu timpul în pretext: se mișca exagerat în ring, precum un dansator relativ efeminat, potrivit unora.
Un stil nu departe de cel al lui Robinson, Ali și Leonard care din fericire nu erau germani născuți la începutul secolului XX. După o lungă perioadă în care a dominat selecțiile pentru Jocurile Olimpice de la Amsterdam din 1928, a fost anunțat că nu va putea participa din cauza stilului său prea puțin viril, „prea puțin german”. Și mult „prea rrom”.
Veniți recent la putere, naziștii au considerat străin termenul de „box”. Au inventat astfel expresia „Deutscher Faustkampf" - box german. O revendicare naționalistă pentru o disciplină pe care Adolf Hitler o aprecia foarte mult, aproape mai mult decât orice altă disciplină, pentru că trebuia să devină principala artă pentru afirmarea rasei ariene. Evident, evreii nu aveau voie să urce în ring.
S-a vopsit blond și s-a acoperit cu făină pentru a sfida regimul
Noul campion l-a înfruntat pe Adolf Witt, prototipul de arian și portdrapel al celui de-Al Treilea Reich (Germania Nazistă), Trollmann a devenit campion.
Pe ringul amenajat la berăria Bock din Berlin, Witt primește lovituri din prima secundă și până la final, verdictul fiind evident încă din primele două runde, însă arbitrii au dictat egalitate.
Oamenii din jurul ringului s-au revoltat, chiar în prezența lui George Radamm, președintele Asociației Boxerilor Arieni, accesorizat cu o broșă cu svastică la rever.
Văzând că mulțimea îl susține, Trollmann nu a reușit să își stăpânească lacrimile, iar decizia s-a întors. O reacție umană, mult prea umană pentru o Germanie deja inumană, doar că, o săptămână mai târziu, sportivul a primit o scrisoare prin care a fost anunțat că titlul i-a fost luat din cauza atitudinii „de clovn" și a lacrimilor sale, mai ales.
Două acțiuni în contrast cu virilitatea spartană a boxului german din perioada nazistă. În mod normal, Trollmann era favorit să recâștige titlul național la categorie mijlocie contra masivului Gustav Eder, dar i se pune condiția să lupte fără joc de picioare, fără niciun dans.
Stă în mijlocul ringului, acceptând confruntarea. Cum totul devenise o farsă, decide să meargă până la capăt: când urcă în ring, este acoperit de făină și cu părul vopsit într-un blond aproape grotesc.
Se lasă bătut, apoi învins în cinci runde. Trollmann nu a fost Trollmann în acea seară. Totuși, a intrat în istorie.
Războiul și lagărul. Ucis de un kapo
Prejudecățile i-au făcut probleme și în viața privată. Căsătorit cu Olga Frieda Bilda timp de trei ani, Trollmann este nevoit să divorțeze în 1938, deoarece rromii sunt tot mai mult considerați la fel ca evreii, o rasă ce „contaminează" puritatea ariană.
Este lăsat să mai lupte doar la circurile din târgurile de la țară, pentru foarte puțini bani. În 1939, a fost trimis pe frontul rus și s-a întors în 1942, din cauza rănilor de război. La acel moment, Wehrmachtul nu mai tolera rromii în trupele sale, așa că boxerul a ajuns în lagărul de muncă de la Neuengamme, nu departe de Hamburg, cu stea maro pe piept, semnul rezervat etniei sale.
Sportivul este pus să lupte pentru a-i amuza pe gardienii SS și pe kapo (n.r. - prizonier în lagăr desemnat să supravegheze munca forțată sau să îndeplinească sarcini administrative). La schimb, primea mâncare și un pahar de rachiu. Atât valorau insultele celor care îl numeau „maimuță" în timpul rundelor.
În 1944, Trollmann este ucis conform unui plan pus la punct de „oamenii de știință” ai Reich-ului. A plătit fiind victima reversului medaliei cucerite și a celebrei sale notorietăți.


