Articol de Luminiţa Paul - Publicat joi, 04 iunie 2009 00:00
Învinsă ieri în "sferturi", românca a reuşit cea mai bună performanţă a carierei în turneele de Mare Şlem şi într-un sport individual, crud şi solicitant
Tenisul nu e ca fotbalul! Într-un turneu, se joacă o dată la două zile. În cea de pauză dintre faci antrenament. Măcar unul de joc. Şi, probabil, ceva forţă. În fiecare săptămînă eşti în alt oraş, poate pe alt continent.
Se călătoreşte mai mult decît în orice alt sport, cu treceri de la o climă la alta, de la un fus orar la altul.
Se schimbă suprafeţele. Acum e zgura, de săptămîna viitoare va fi iarba, apoi se trece la sezonul de hard, spre finalul anului se intră în sală, pe covoare rapide. E un sport individual prin excelenţă.
Pe teren, fiecare greşeală se transformă în punct pierdut, nu există alibiul colegului de echipă care te poate dubla. Nu ai voie să primeşti sfaturi de la antrenor pentru că eşti penalizat. Eşti singur şi trebuie să judeci totul uneori în fracţiuni de secundă.
Presiunea apasă imens. Pornind chiar de la sistemul de scor, în care un punct în plus al adversarului îl poate duce la un pas de victorie. Şi nu poţi trage de timp. Nu te poţi ascunde ca să-ţi tragi sufletul.
E un sport teribil de solicitant din punct de vedere fizic. Absolut orice parte a corpului e predispusă la accidentări, de la umăr pînă la călcîi.
Asta e, pe scurt.
FAPTELE. De aceea, să n-o judecăm prea aspru pe Sorana. Cel puţin deocamdată. Are 19 ani şi o marjă mare de progres în faţă. O vom face dacă în lunile şi anii următori îşi va nivela ascensiunea.
A pierdut ieri, în sferturile de finală de la Roland Garros, în faţa unei jucătoare pe care o întîlnea pentru prima dată, australianca Samantha Stosur. 1-6, 3-6 e scorul cu care traseul parizian foarte valoros al româncei s-a încheiat.
DILEMA. De ce a pierdut tocmai acum, după ce, în tururile anterioare învinsese adversare mult mai bine cotate - Alizé Cornet, numărul 21 WTA, Caroline Wozniacki, 10 WTA, şi, mai ales, Jelena Jankovici, a cincea jucătoare a lumii, fost lider mondial? Sorana e pe 41 în clasament, însă în acele meciuri a jucat precum s-ar fi găsit în Top 10. Agresiv, inteligent, cu un moral de fier, cu voinţă, concentrată.
Privirea temătoare
Ieri nu s-a mai întîmplat aşa. A trădat-o, întîi şi întîi, privirea. Nesigură, temătoare, căutînd parcă în tribună, la antrenor, răspunsul pentru greşelile din teren. Puţine au fost momentele în care ochii s-au oţelit, pumnul s-a strîns, alergarea pe teren a redevenit fermă. De partea cealaltă, Stosur nu a strălucit. A jucat solid, fără fluctuaţii, fără emoţie. A profitat de erorile Soranei, care n-a avut ieri capacitatea de a o deranja cu ceva.
EXPLICAŢIA. De ce a jucat românca neinspirat? E foarte posibil să fi realizat cît de aproape e de un rezultat foarte mare, semifinale într-un turneu de Mare Şlem. Să fi simţit presiunea de a evolua pe Terenul Central "Philippe Chatrier", în faţa a 14.000 de spectatori. Da, contează şi asta, în special atunci cînd nu eşti obişnuit. Pur şi simplu, s-a speriat.
De la capăt
Cu siguranţă, în primul rînd ea nu a fost mulţumită cu ceea ce a arătat ieri. Ştia că ar fi putut mult mai mult. Că, dacă ar fi jucat precum în meciurile precedente, ar fi învins sau, măcar, ar fi obţinut un meci mai strîns. În esenţă, asta este ceea ce contează. Să nu te opreşti din învăţat, din perfecţionat, din îmbunătăţit.
EXPLOZIA. Asta este ceea ce Sorana a făcut sistematic în ultimul an şi, mai ales, în ultimele luni. N-a început bine sezonul, nu şi-a găsit ritmul, explicînd chiar ea de ce s-a întîmplat aşa: a vrut totul dintr-o dată. Apoi, lucrurile s-au aşezat. Şi au apărut rezultatele. Exact cînd a trebuit, într-un turneu mare. Cel mai mare pe zgură, Roland Garros-ul.
Rezultatul rămîne
A ajuns în "sferturi". E mult, e puţin? E mult pentru că e cea mai importantă performanţă a ei de pînă acum şi a tenisului românesc feminin într-un turneu de Mare Şlem din ultimii 12 ani. E bine pentru că Sorana e pe un trend ascendent. Va urca în Top 30. Va juca tot mai multe concursuri importante, de pe o poziţie bună. Va întîlni tot mai des adversare tari. Va aduna experienţă de vîrf. Şi, la un moment dat, va exploda cu adevărat.
CONCLUZIA. Ştiţi care e diferenţa şi de ce acest sfert de finală înseamnă atît de mult? Anul trecut, românca pierdea în turul 2 la Paris 0-6, 0-6 în faţa Viktoriei Azarenka. Anul acesta a ajuns în "sferturi". Asta e măsura reală a progresului.
12 lovituri cîştigătoare a reuşit ieri Sorana Cîrstea, în comparaţie cu cele 23 ale adversarei
19 erori neforţate a comis românca, Samantha Stosur avînd mai multe, 23
1 minge de break din 9 a convertit Sorana, în timp ce australianca a fructificat 5 tot din 9
181 km/h a avut cel mai rapid serviciu al româncei, al oponentei 196 km/h
Învinsă ieri în "sferturi", românca a reuşit cea mai bună performanţă a carierei în turneele de Mare Şlem şi într-un sport individual, crud şi solicitant
Tenisul nu e ca fotbalul! Într-un turneu, se joacă o dată la două zile. În cea de pauză dintre faci antrenament. Măcar unul de joc. Şi, probabil, ceva forţă. În fiecare săptămînă eşti în alt oraş, poate pe alt continent.
Se călătoreşte mai mult decît în orice alt sport, cu treceri de la o climă la alta, de la un fus orar la altul.
Se schimbă suprafeţele. Acum e zgura, de săptămîna viitoare va fi iarba, apoi se trece la sezonul de hard, spre finalul anului se intră în sală, pe covoare rapide. E un sport individual prin excelenţă.
Pe teren, fiecare greşeală se transformă în punct pierdut, nu există alibiul colegului de echipă care te poate dubla. Nu ai voie să primeşti sfaturi de la antrenor pentru că eşti penalizat. Eşti singur şi trebuie să judeci totul uneori în fracţiuni de secundă.
Presiunea apasă imens. Pornind chiar de la sistemul de scor, în care un punct în plus al adversarului îl poate duce la un pas de victorie. Şi nu poţi trage de timp. Nu te poţi ascunde ca să-ţi tragi sufletul.
E un sport teribil de solicitant din punct de vedere fizic. Absolut orice parte a corpului e predispusă la accidentări, de la umăr pînă la călcîi.
Asta e, pe scurt.
FAPTELE. De aceea, să n-o judecăm prea aspru pe Sorana. Cel puţin deocamdată. Are 19 ani şi o marjă mare de progres în faţă. O vom face dacă în lunile şi anii următori îşi va nivela ascensiunea.
A pierdut ieri, în sferturile de finală de la Roland Garros, în faţa unei jucătoare pe care o întîlnea pentru prima dată, australianca Samantha Stosur. 1-6, 3-6 e scorul cu care traseul parizian foarte valoros al româncei s-a încheiat.
DILEMA. De ce a pierdut tocmai acum, după ce, în tururile anterioare învinsese adversare mult mai bine cotate - Alizé Cornet, numărul 21 WTA, Caroline Wozniacki, 10 WTA, şi, mai ales, Jelena Jankovici, a cincea jucătoare a lumii, fost lider mondial? Sorana e pe 41 în clasament, însă în acele meciuri a jucat precum s-ar fi găsit în Top 10. Agresiv, inteligent, cu un moral de fier, cu voinţă, concentrată.
Privirea temătoare
Ieri nu s-a mai întîmplat aşa. A trădat-o, întîi şi întîi, privirea. Nesigură, temătoare, căutînd parcă în tribună, la antrenor, răspunsul pentru greşelile din teren. Puţine au fost momentele în care ochii s-au oţelit, pumnul s-a strîns, alergarea pe teren a redevenit fermă. De partea cealaltă, Stosur nu a strălucit. A jucat solid, fără fluctuaţii, fără emoţie. A profitat de erorile Soranei, care n-a avut ieri capacitatea de a o deranja cu ceva.
EXPLICAŢIA. De ce a jucat românca neinspirat? E foarte posibil să fi realizat cît de aproape e de un rezultat foarte mare, semifinale într-un turneu de Mare Şlem. Să fi simţit presiunea de a evolua pe Terenul Central "Philippe Chatrier", în faţa a 14.000 de spectatori. Da, contează şi asta, în special atunci cînd nu eşti obişnuit. Pur şi simplu, s-a speriat.
De la capăt
Cu siguranţă, în primul rînd ea nu a fost mulţumită cu ceea ce a arătat ieri. Ştia că ar fi putut mult mai mult. Că, dacă ar fi jucat precum în meciurile precedente, ar fi învins sau, măcar, ar fi obţinut un meci mai strîns. În esenţă, asta este ceea ce contează. Să nu te opreşti din învăţat, din perfecţionat, din îmbunătăţit.
EXPLOZIA. Asta este ceea ce Sorana a făcut sistematic în ultimul an şi, mai ales, în ultimele luni. N-a început bine sezonul, nu şi-a găsit ritmul, explicînd chiar ea de ce s-a întîmplat aşa: a vrut totul dintr-o dată. Apoi, lucrurile s-au aşezat. Şi au apărut rezultatele. Exact cînd a trebuit, într-un turneu mare. Cel mai mare pe zgură, Roland Garros-ul.
Rezultatul rămîne
A ajuns în "sferturi". E mult, e puţin? E mult pentru că e cea mai importantă performanţă a ei de pînă acum şi a tenisului românesc feminin într-un turneu de Mare Şlem din ultimii 12 ani. E bine pentru că Sorana e pe un trend ascendent. Va urca în Top 30. Va juca tot mai multe concursuri importante, de pe o poziţie bună. Va întîlni tot mai des adversare tari. Va aduna experienţă de vîrf. Şi, la un moment dat, va exploda cu adevărat.
CONCLUZIA. Ştiţi care e diferenţa şi de ce acest sfert de finală înseamnă atît de mult? Anul trecut, românca pierdea în turul 2 la Paris 0-6, 0-6 în faţa Viktoriei Azarenka. Anul acesta a ajuns în "sferturi". Asta e măsura reală a progresului.
12 lovituri cîştigătoare a reuşit ieri Sorana Cîrstea, în comparaţie cu cele 23 ale adversarei
19 erori neforţate a comis românca, Samantha Stosur avînd mai multe, 23
1 minge de break din 9 a convertit Sorana, în timp ce australianca a fructificat 5 tot din 9
181 km/h a avut cel mai rapid serviciu al româncei, al oponentei 196 km/h
