Articol de GSP - Publicat joi, 27 februarie 2020 14:00
Ilie Năstase, primul număr 1 mondial din istoria tenisului masculin, a participat la emisiunea „Prietenii lui Ovidiu”, transmisă în fiecare miercuri, de la ora 20:00, pe GSP.RO.
Năstase a fost unul dintre cei mai importanți jucători de tenis ai anilor '70, numărul 1 mondial în 1973. Printre cele 58 de titluri la simplu, pe care le-a câștigat de-a lungul carierei, se numără și US Open, în 1972, respectiv Roland Garros, în 1973. A câștigat, de asemenea, de patru ori Turneul Campionilor, în anii 1971, 1972, 1973 și 1975.
- Înainte de emisiune ai răsfoit Gazeta Sporturilor. Cum ți se pare?
- Sunt unul dintre puținii sportivi care urmăresc cam toate sporturile. În general, sporturile cu mingea. Îmi place foarte mult handbalul, mă uit la toate meciurile. Chiar și la baschet, volei. Îmi place să urmăresc meciuri și din Europa, nu doar din România. La fotbal nu mai zic.
- Tu chiar ai jucat fotbal, nu?
- La CCA. În 1957 am fost legitimat și am jucat cu Tătaru II, Dumnezeu să-l ierte! Am jucat la domnul Romică Catană. La care a fost și Puiu Iordănescu, dar el a venit când ne-am mutat în Ghencea. Eu am prins aici, în spatele depoului Ilie Pintilie. Îmi plăcea Constantin, profesorul Gică Constantin. Eu eram un fel de coordonator de joc.
- Și de la fotbal cum ai ajuns la tenis?
- Antrenorul meu de la tenis, domnul Chivaru, a fost mai deștept. Eu nu eram sigur ce voiam să fac. Romică mi-a zis: "Ilie, nu te duce la Chivaru că mâine îți aduc o ciocolată mică". Și eu i-am zis: "Mie-mi plac alea mai mari". Chivaru a fost isteț și a doua zi a venit cu o ciocolată mare. Și-așa m-a făcut să trec definitiv la tenis. Mi-a mai adus și-o rachetă nouă din Anglia. Și în vremea aia aveam mai multe lovituri la genunchi, de la fotbal. La tenis nu prea avea cine să mă lovească, doar dacă-mi dădeam eu cu racheta-n cap!
- Și ți-a prezis cineva să o să ajungi mare campion?
- Nu știu, dar am avut norocul că m-am născut pe Progresul. Perioada nu era cea mai bună. Eram în '46 și era foamete mare. Țin minte că aveam 4-5 ani și mama mă trimitea cu sticla de lapte la gard, la copiii care nu aveau. Pentru mine era o perioadă bună pentru că meciurile de Cupa Davis se jucau pe un teren mai mic, cu tribune de lemn. Eu plecam de-acasă, stăteam la 50 de metri de terenuri.
- Și mama nu zicea nimic?
- Mama se speria, dar îi zicea lumea: "Lasă-l, domne, în pace! Că se joacă Cupa Davis și-l găsești în pielea goală în ultimul rând, se uită la meci". Pe la șase ani ajunsesem copil de mingi la Cupa Davis. Așa am început... Oricum nu uit că acolo era o fabrică de ciocolată și ne mai aruncau doamnele câte una.
URMĂREȘTE AICI ÎNTREAGA EMISIUNE CU ILIE NĂSTASE
Ce susține MM Stoica că face săptămânal pentru suporterul pe care l-a pocnit: „Cumva am reparat-o”
