Articol de Cătălin Popescu, Cristina Negrilă - Publicat marti, 23 noiembrie 2010 00:00
Într-o discuţie la Hard Rock Cafe, fotbalistul care a luat Cupa UEFA cu Mourinho a dezvăluit cîteva dintre secretele sale Vezi care este singurul lucru care l-a speriat pe Candido Costa în România! (video)
Portughezul Candido Costa (29 de ani) a acceptat să vorbească despre cariera sa, despre România, dar şi despre potenţialul jucătorilor români
- Candido, ai început să joci meci de meci. Gata, te-ai acomodat la Rapid?
- Bineînţeles! Toată lumea de la club s-a purtat foarte bine cu mine. N-am avut probleme. A fost nevoie de puţină vreme pînă am început să joc pentru că venisem după o vacanţă de trei luni. Să fim serioşi, nu eram în formă. Îi mulţumesc lui Şumudică pentru că m-a protejat şi m-a folosit doar cînd am fost pregătit.
- Cum ţi se pare viaţa în România? Mai bine sau mai rău decît te-ai fi aşteptat?
- Nu ştiam mai nimic despre ţara voastră. Am venit aproape orb aici, singurele informaţii pe care le aveam erau cele găsite pe internet. Nu aveţi o imagine atît de bună pe cît aţi merita. România e o ţară superbă, cu oameni calzi! Întrebi pe cineva să te ghideze şi-ţi răspund trei persoane. Mie îmi place totul aici!
- Chiar tot? Nu e nimic care să te enerveze?
- (se gîndeşte puţin) Aaa, ba da! Traficul! E rău de tot. Dar asta pentru că sînteţi nişte şoferi prea buni şi prea siguri pe voi. Nu semnalizaţi, nu vă asiguraţi. Mi se întîmplă des să mi se taie calea, dar e amuzant că mereu mi se mulţumeşte că l-am lăsat să se bage.
"Voi, românii, sînteţi plini de talent!"
- Dar fotbalul românesc ce impresie ţi-a făcut?
- E mult peste ce mă aşteptam eu. Sînt mulţi jucători de valoare împărţiţi la multe echipe. D-asta se şi luptă o sumedenie de echipe pentru locurile fruntaşe. Şi e ceva ce chiar m-a uimit! Românii sînt plini de talent! Mă uit la tinerii de la Rapid. Sburlea, Răduţă, Herea au foarte multe calităţi. Vor ajunge mari dacă se vor ţine de treabă.
- Şi totuşi la nivel de echipă naţională nu prea avem rezultate.
- E curios. Nu doar că sînt mulţi jucători talentaţi, dar au şi alfabetul fotbalului. Stau foarte bine şi din punct de vedere tactic. Cred că se întîmplă ceva cu ei pe parcurs şi se pierd, poate nu muncesc pe cît ar trebui, dar părerea mea este că ar trebui să aveţi o "naţională" foarte puternică.
- Cu limba română cum stai?
- Dumnezeule mare! E atît de grea pentru mine! Vorbiţi prea repede! Mi-a fost uşor să învăţ engleza, spaniola, înţeleg chiar şi italiana, dar româna e un chin. Am învăţat doar cîteva cuvinte de bază, însă nu vreau să plec de aici pînă nu o stăpînesc.
- Ai mai jucat în Portugalia şi în Anglia, ce diferenţe sînt între acele campionate şi Liga 1?
- În Anglia e cel mai bun fotbal, de departe. Eu sînt un tip cinstit şi îmi place să spun lucrurilor pe nume. Am jucat la Derby County, în Championship, a doua ligă. Din punctul de vedere al profesionalismului, englezii conduc cu 10-0 în faţa Portugaliei! Am găsit acolo 11 terenuri de antrenament, nu mi-a lipsit absolut nimic! Cînd m-am dus, singurul lucru pe care a trebuit să-l fac a fost să joc fotbal. Nu aveam nici o grijă, nimic. Banii se plăteau săptămînal. Apoi, fotbalul portughez e mai competitiv decît cel din România. La voi se vede un real progres, sînteţi pe un drum bun. În ultimii ani au început să cîştige titlul echipe considerate mai mici, se vede schimbarea, oricine poate fi campioană.
"Şumi e nebun după Rapid!"
- Cu ce formaţie din Portugalia ai compara-o pe Rapid?
- Asta e o întrebare capcană. E greu de spus. Din ce mi-am dat seama, să fii fan rapidist e ceva aparte, felul în care suporterii văd echipa e ceva incredibil. Atîta pasiune n-am văzut nicăieri. Am jucat chiar şi în faţa a 80.000 de oameni, dar una e să se cînte tot meciul şi alta e să se aplaude ca la teatru. Rapidiştii sînt incredibili, îmi aduc aminte de trecut, de cum era fotbalul pe vremuri. Sînt fani "old school", plini de pasiune!
- Cunoşti spiritul Rapidului de care se vorbeşte atît de mult în Giuleşti?
- Eu cred că da. Am primit un mesaj de la un fan rapidist pe Facebook, care-mi explica pasiunea asta pentru echipă şi mi-a dat senzaţia că Rapid îţi poate schimba ziua. Acest club e altceva. Reprezintă un stil de viaţă. Nu poţi să nu dai totul pe teren cînd ştii că poţi decide starea de spirit a unor oameni, că-i poţi face fericiţi.
- Care echipă crezi că e cel mai puternic adversar al Rapidului în acest sezon?
- Oţelul e cea mai periculoasă, e lider, trebuie să respectăm echipa asta! Dacă sînt pe primul loc, înseamnă că merită. E adevărat că n-au vedete în lot, dar cine are nevoie de aşa ceva cînd are rezultate? Bravo lor!
- Şumudică a zis că, per total, nu e mulţumit de jocul echipei.
- Omul ăsta poate să spună orice! Dacă batem cu 10-0 şi vine la noi să ne reproşeze ceva, eu bag capul în pămînt şi îi dau dreptate. Înseamnă că are motive să ne certe. E îndrăgostit de Rapid! Nu, serios, e nebun după aceste culori! Am văzut în ochii lui cu cîtă mîndrie iese pe gazon, la meciuri, cu fularul vişiniu la gît. Tot respectul pentru el!
"Arbitrii sînt buni, noi încercăm să-i păcălim"
- Ţi se pare că în România sînt prea multe erori de arbitraj?
- Greşeli sînt peste tot, dar eu niciodată în cariera mea n-am simţit că un arbitru mă avantajează sau mă dezavantajează intenţionat. Au şi ei o meserie grea! Eu, uneori, fiind pe teren, nu reuşesc să-mi dau seama ce a fost la unele faze.
- În Anglia se vorbea atît de mult de arbitraj?
- Nu, dar mai e o chestie. Noi, latinii, sîntem diferiţi, ne pricepem de minune să simulăm. Sînt momente cînd un jucător abia este atins, însă se comportă de parcă ar fi pe moarte. Le facem viaţă grea arbitrilor. (rîde)
- Ştii cine e Gigi Becali?
- Normal, cine nu ştie? Patronul Stelei!
- Dar de Traian Băsescu ai auzit?
- Îmi sună cunoscut, e tipul care a venit de curînd la Steaua?
- Nu, acela e Mihai Stoica. Băsescu e preşedintele României.
- (îşi pune mîinile pe faţă ruşinat şi apoi începe să rîdă) Să nu bagi asta în ziar, e ruşinos din partea mea. Cîştig o pîine în ţara voastră şi nu ştiu cine e preşedintele României. Dar ce să fac? La televizor e numai Becali. Ăsta e un lucru pe care nu-l înţeleg la voi. Tot respectul pentru patronii de club, însă ar trebui să lase fotbalul jucătorilor şi fanilor căci al lor este şi al lor va fi mereu. Mă bucur că George Copos nu e la fel.
- Dar cum e Copos?
- E un mare rapidist, asta e sigur. Ca om, cred că e un tip OK. N-am vorbit de multe ori cu el, dar mi-a lăsat o impresie plăcută. Şi îmi place că nu ţine să iasă în evidenţă.
"Mourinho îşi face fericite toate soţiile" :)
- La ce vîrstă ai început să joci fotbal?
- La 7 ani. Au venit nişte antrenori la şcoală să ne întrebe care vrem să fim fotbalişti. De la mine din clasă au ridicat mîna toţi băieţii. Ştiţi cîţi dintre noi mai joacă fotbal? Unul singur, eu. Şi nu eram nici pe departe cel mai talentat, dar mi-am dorit enorm să reuşesc. Erau seri în care la ora 10 mă antrenam cu tatăl meu.
- Ai jucat şi hochei pe role?
- Nu v-am zis că nu eram prea talentat la fotbal? Antrenorul meu de atunci i-a spus asta şi tatălui meu, care m-a dus la hochei la 10 ani. La primul antrenament, obişnuit ca la fotbal, am băgat o alunecare cu rolele la un băiat. L-am accidentat, săracul! Aşa mi-am încheiat cariera de hocheist. Apoi, m-am întors în iarbă.
- Şi ai ajuns să lucrezi cu Mourinho la Porto.
- Da, aşa este. Un antrenor formidabil, a fost o experienţă extraordinară să lucrez cu el. Am şi acum acasă, decupat din ziar, un interviu al său în care mă compara cu Luis Enrique de la Barcelona. Vorbele acelea nu înseamnă foarte mult pentru mine, e în trecutul meu, dar e plăcut să le arăt prietenilor ce spunea Mourinho despre mine.
- De ce toţi jucătorii îl laudă pe Jose Mourinho? Cum e el ca antrenor?
- Imaginaţi-vă un bărbat cu trei soţii, care reuşeşte să le facă pe toate la fel de fericite tot timpul. Aşa e cu Mourinho, nici un jucător nu se simte neglijat, nebăgat în seamă. Să zicem că are trei jucători ce pot evolua pe acelaşi post. Unuia îi spune: <Eşti formidabil, ai nişte calităţi fantastice, vei ajunge mare>, altuia: <Ai jucat perfect, felicitări> şi celuilalt: <Data viitoare eşti titular!>. La finalul zilei, toţi trei merg acasă bucuroşi! Îmi aduc aminte şi o întîmplare. Aveam într-o zi programate două antrenamente. După cel de dimineaţă, în care a scos untul din noi, ne-a spus: <După-amiază nu ne mai pregătim, veniţi toţi la mine acasă, cu soţiile, cu prietenele, la un grătar>. A doua zi a avut o conferinţă de presă, ştiţi ce-a zis? <Jucătorii mei sînt cei mai buni, sigur cîştigăm etapa viitoare pentru că i-am văzut ieri la antrenamente foarte motivaţi. Vom fi campioni anul ăsta!>. Ăsta e Mourinho, un fenomen!
"Ronaldo nu se distra, muncea tot timpul"
- Ai jucat alături de Cristiano Ronaldo la echipa naţională de tineret. Cum e el ca om?
- E mai mic decît mine cu 4 ani. Eu aveam 20 de ani şi el avea 16, dar cred că putea să joace cu noi de la 12 ani. Un fotbalist foarte talentat, dar şi muncitor. Eram nişte copii şi cînd aveam liber mergeam şi noi la petreceri. Ştiţi unde îl găseam cînd ne întorceam în cantonament? În sala de forţă! Sărea pe geam ca să ajungă acolo pentru că stafful tehnic o închidea noaptea. Merită să fie unde e acum, pentru că a muncit mult. Quaresma e alt fotbalist care m-a impresionat pe vremea aia. La antrenamentele noastre, jucau cîte unul în fiecare echipă. Cristiano lua mingea, dribla tot, şuta la poartă. Apoi, era rîndul lui Quaresma şi tot aşa. Puteam să ieşim pe margine să-i lăsăm doar pe ei să se joace.
(Se aude melodia "Born To USA"", a lui Bruce Springsteen, şi începe să o fredoneze cu pasiune, bătînd cu palmele pe genunchi)
- Care e treaba cu Bruce Springsteen?
- E omul meu! Nu pot spune că are cea mai bună voce, părerile sînt împărţite, dar sigur e cel mai bun textier. Am citit undeva că unele versuri ale lui sînt analizate şi comentate şi de studenţii de la Harvard. E un geniu din punctul ăsta de vedere! Am fost la 17 concerte ale lui pînă acum, chiar dacă din cauza asta m-am mai certat cu soţia. Ei nu-i place, ba chiar îl urăşte. E normal! Eu am pasiunea asta pentru Bruce de la fratele său, cumnatul meu. Imaginaţi-vă că toată viaţa a avut un nebun lîngă ea, fie frati-su, fie eu, care a bătut-o la cap cu muzica asta.
- Au fost cîteva concerte rock în toamna asta la Bucureşti, ai ajuns la vreunul?
- Din păcate, nu. Am vrut să mă duc la Guns N' Roses şi la Ozzy Osbourne, dar nu am avut cu cine să merg. Colegilor mei de la Rapid le place alt gen de muzică, în special RnB. Cu excepţia lui Cesinha, el are cam aceleaşi gusturi ca şi mine.
- Eşti un jucător care se accidentează des?
- Am avut două perioade urîte în cariera mea. Una la 16 ani, cînd mi-am rupt, practic, piciorul. M-am operat şi medicul mi-a zis că abia peste 6 luni voi putea merge. După 4 luni eu începusem deja antrenamentele. A doua accidentarea serioasă a fost în Anglia. Am primit un picior în gură, mi-am pierdut doi dinţi şi mi-am spart maxilarul. A trebuit să stau 8 luni cu proteză pînă s-a refăcut osul şi mi-am pus implant. A fost îngrozitor, dar am jucat în acea perioadă!
"Vreau să mă fac PR, ajunge cu fotbalul"
- Ce vei face cînd te vei lăsa de fotbal, rămîi în fenomen?
- Nu ştiu ce voi face exact, dar sigur nu va avea treabă cu fotbalul. E meseria mea, o respect, dar ajunge.
În timpul liber, nu-mi place să mă uti la meciuri. Fotbalul mi-a oferit multe, dar şi-a luat dreptul lui. Totul se plăteşte în viaţă. Am plecat de mic de lîngă ai mei şi am pierdut momente pe care nu le mai pot avea vreodată. Ajungi să trăieşti ca Johnny Depp, dar la un moment dat, cînd te uiţi înapoi, îţi dai seama că ai ratat momente pe care nu le vei mai trăi niciodată, legate de familie. Cînd o să-mi închei cariera nu vreau să mai lucrez în domeniul ăsta, nu vreau să fiu antrenor, impresar, vreau altceva!
- Şi totuşi, ce te vezi făcînd?
- Îmi place să vorbesc, după cum probabil aţi observat (rîde zgomotos), dar şi să ascult. D-asta cred că o funcţie de PR undeva mi-ar prinde bine, dar să nu fie la un club de fotbal. Ştiu 3-4 limbi străine, mă duce capul, cred că m-aş descurca.
- Dar pe băieţii tăi îi vei duce la fotbal?
- Şi dacă îi duc, ce? Nu cred că vor ajunge profesionişti. Sînt alte vremuri acum, lucrurile s-au schimbat. Eu, cînd am început fotbalul, eram pregătit să sufăr, fusesem educat să lupt, să muncesc, să mă antrenez, să alerg, pe ei îi duce soţia la şcoală cu maşina, îi aşteaptă cînd termină şi îi aduce acasă pentru că le e greu să se plimbe pe jos. Eu mergeam 10 kilometri zilnic pentru a ajunge la antrenamente. I-am răsfăţat prea tare şi regret. Cînd le aduc o jucărie, se joacă 10 minute cu ea apoi o lasă şi cer alta. N-am avut tot ce mi-am dorit cînd eram mic, însă cred că am avut o copilărie mai frumoasă decît a lor. Cum spuneam, s-au schimbat vremurile!
- Ai un idol, un fotbalist preferat?
- Idol e mult spus, dar mi-a plăcut enorm argentinianul Fernando Redondo
Candido Costa - CV
- s-a născut la 30 aprilie 1981
- are 1,78 metri şi 74 de kilograme
- e căsătorit cu Sonia de 9 ani şi au doi băieţi: Rafael (8 ani) şi Gabriel (4 ani)
- are 25 de selecţii la echipa naţională de tineret a Portugaliei, pentru care a înscris de 5 ori
- a fost căpitanul lui Belenenses timp de doi ani, fiind coleg acolo pentru 6 luni şi cu Marcos Antonio
- a mai jucat la: Benfica (1997-1999), Salqueiros (1999-2000), FC Porto (2000-2003), Derby County (2003-2004), Sporting Braga (2004-2006), Belenenses (2006-2010)
140.000 de euro e salariul lui Candido Costa la Rapid. A venit în august, liber de contract, şi a semnat pe un an de zile
"România e o ţară frumoasă, am fost la Sinaia şi mi-a plăcut. Păcat că nu aveţi o infrastructură mai bună, să vină lumea să vă viziteze ţara. Eu am făcut 6 ore cu trenul"
Candido Costa, mijlocaş Rapid
"Şumudică are metode de lucru foarte OK, e organizat şi antrenamentele nu-s lungi, dar tari. Ştie ce vrea şi se face înţeles de jucători, e asemănător cu Mourinho"
Candido Costa, mijlocaş Rapid
"Am rămas surprins de calitatea bună a gazoanelor din România! Cel puţin, iarba de pe Giuleşti e perfectă, dar mai sînt şi alte stadioane cu condiţii bune"
Candido Costa, mijlocaş Rapid
Într-o discuţie la Hard Rock Cafe, fotbalistul care a luat Cupa UEFA cu Mourinho a dezvăluit cîteva dintre secretele sale Vezi care este singurul lucru care l-a speriat pe Candido Costa în România! (video)
Portughezul Candido Costa (29 de ani) a acceptat să vorbească despre cariera sa, despre România, dar şi despre potenţialul jucătorilor români
- Candido, ai început să joci meci de meci. Gata, te-ai acomodat la Rapid?
- Bineînţeles! Toată lumea de la club s-a purtat foarte bine cu mine. N-am avut probleme. A fost nevoie de puţină vreme pînă am început să joc pentru că venisem după o vacanţă de trei luni. Să fim serioşi, nu eram în formă. Îi mulţumesc lui Şumudică pentru că m-a protejat şi m-a folosit doar cînd am fost pregătit.
- Cum ţi se pare viaţa în România? Mai bine sau mai rău decît te-ai fi aşteptat?
- Nu ştiam mai nimic despre ţara voastră. Am venit aproape orb aici, singurele informaţii pe care le aveam erau cele găsite pe internet. Nu aveţi o imagine atît de bună pe cît aţi merita. România e o ţară superbă, cu oameni calzi! Întrebi pe cineva să te ghideze şi-ţi răspund trei persoane. Mie îmi place totul aici!
- Chiar tot? Nu e nimic care să te enerveze?
- (se gîndeşte puţin) Aaa, ba da! Traficul! E rău de tot. Dar asta pentru că sînteţi nişte şoferi prea buni şi prea siguri pe voi. Nu semnalizaţi, nu vă asiguraţi. Mi se întîmplă des să mi se taie calea, dar e amuzant că mereu mi se mulţumeşte că l-am lăsat să se bage.
"Voi, românii, sînteţi plini de talent!"
- Dar fotbalul românesc ce impresie ţi-a făcut?
- E mult peste ce mă aşteptam eu. Sînt mulţi jucători de valoare împărţiţi la multe echipe. D-asta se şi luptă o sumedenie de echipe pentru locurile fruntaşe. Şi e ceva ce chiar m-a uimit! Românii sînt plini de talent! Mă uit la tinerii de la Rapid. Sburlea, Răduţă, Herea au foarte multe calităţi. Vor ajunge mari dacă se vor ţine de treabă.
- Şi totuşi la nivel de echipă naţională nu prea avem rezultate.
- E curios. Nu doar că sînt mulţi jucători talentaţi, dar au şi alfabetul fotbalului. Stau foarte bine şi din punct de vedere tactic. Cred că se întîmplă ceva cu ei pe parcurs şi se pierd, poate nu muncesc pe cît ar trebui, dar părerea mea este că ar trebui să aveţi o "naţională" foarte puternică.
- Cu limba română cum stai?
- Dumnezeule mare! E atît de grea pentru mine! Vorbiţi prea repede! Mi-a fost uşor să învăţ engleza, spaniola, înţeleg chiar şi italiana, dar româna e un chin. Am învăţat doar cîteva cuvinte de bază, însă nu vreau să plec de aici pînă nu o stăpînesc.
- Ai mai jucat în Portugalia şi în Anglia, ce diferenţe sînt între acele campionate şi Liga 1?
- În Anglia e cel mai bun fotbal, de departe. Eu sînt un tip cinstit şi îmi place să spun lucrurilor pe nume. Am jucat la Derby County, în Championship, a doua ligă. Din punctul de vedere al profesionalismului, englezii conduc cu 10-0 în faţa Portugaliei! Am găsit acolo 11 terenuri de antrenament, nu mi-a lipsit absolut nimic! Cînd m-am dus, singurul lucru pe care a trebuit să-l fac a fost să joc fotbal. Nu aveam nici o grijă, nimic. Banii se plăteau săptămînal. Apoi, fotbalul portughez e mai competitiv decît cel din România. La voi se vede un real progres, sînteţi pe un drum bun. În ultimii ani au început să cîştige titlul echipe considerate mai mici, se vede schimbarea, oricine poate fi campioană.
"Şumi e nebun după Rapid!"
- Cu ce formaţie din Portugalia ai compara-o pe Rapid?
- Asta e o întrebare capcană. E greu de spus. Din ce mi-am dat seama, să fii fan rapidist e ceva aparte, felul în care suporterii văd echipa e ceva incredibil. Atîta pasiune n-am văzut nicăieri. Am jucat chiar şi în faţa a 80.000 de oameni, dar una e să se cînte tot meciul şi alta e să se aplaude ca la teatru. Rapidiştii sînt incredibili, îmi aduc aminte de trecut, de cum era fotbalul pe vremuri. Sînt fani "old school", plini de pasiune!
- Cunoşti spiritul Rapidului de care se vorbeşte atît de mult în Giuleşti?
- Eu cred că da. Am primit un mesaj de la un fan rapidist pe Facebook, care-mi explica pasiunea asta pentru echipă şi mi-a dat senzaţia că Rapid îţi poate schimba ziua. Acest club e altceva. Reprezintă un stil de viaţă. Nu poţi să nu dai totul pe teren cînd ştii că poţi decide starea de spirit a unor oameni, că-i poţi face fericiţi.
- Care echipă crezi că e cel mai puternic adversar al Rapidului în acest sezon?
- Oţelul e cea mai periculoasă, e lider, trebuie să respectăm echipa asta! Dacă sînt pe primul loc, înseamnă că merită. E adevărat că n-au vedete în lot, dar cine are nevoie de aşa ceva cînd are rezultate? Bravo lor!
- Şumudică a zis că, per total, nu e mulţumit de jocul echipei.
- Omul ăsta poate să spună orice! Dacă batem cu 10-0 şi vine la noi să ne reproşeze ceva, eu bag capul în pămînt şi îi dau dreptate. Înseamnă că are motive să ne certe. E îndrăgostit de Rapid! Nu, serios, e nebun după aceste culori! Am văzut în ochii lui cu cîtă mîndrie iese pe gazon, la meciuri, cu fularul vişiniu la gît. Tot respectul pentru el!
"Arbitrii sînt buni, noi încercăm să-i păcălim"
- Ţi se pare că în România sînt prea multe erori de arbitraj?
- Greşeli sînt peste tot, dar eu niciodată în cariera mea n-am simţit că un arbitru mă avantajează sau mă dezavantajează intenţionat. Au şi ei o meserie grea! Eu, uneori, fiind pe teren, nu reuşesc să-mi dau seama ce a fost la unele faze.
- În Anglia se vorbea atît de mult de arbitraj?
- Nu, dar mai e o chestie. Noi, latinii, sîntem diferiţi, ne pricepem de minune să simulăm. Sînt momente cînd un jucător abia este atins, însă se comportă de parcă ar fi pe moarte. Le facem viaţă grea arbitrilor. (rîde)
- Ştii cine e Gigi Becali?
- Normal, cine nu ştie? Patronul Stelei!
- Dar de Traian Băsescu ai auzit?
- Îmi sună cunoscut, e tipul care a venit de curînd la Steaua?
- Nu, acela e Mihai Stoica. Băsescu e preşedintele României.
- (îşi pune mîinile pe faţă ruşinat şi apoi începe să rîdă) Să nu bagi asta în ziar, e ruşinos din partea mea. Cîştig o pîine în ţara voastră şi nu ştiu cine e preşedintele României. Dar ce să fac? La televizor e numai Becali. Ăsta e un lucru pe care nu-l înţeleg la voi. Tot respectul pentru patronii de club, însă ar trebui să lase fotbalul jucătorilor şi fanilor căci al lor este şi al lor va fi mereu. Mă bucur că George Copos nu e la fel.
- Dar cum e Copos?
- E un mare rapidist, asta e sigur. Ca om, cred că e un tip OK. N-am vorbit de multe ori cu el, dar mi-a lăsat o impresie plăcută. Şi îmi place că nu ţine să iasă în evidenţă.
"Mourinho îşi face fericite toate soţiile" :)
- La ce vîrstă ai început să joci fotbal?
- La 7 ani. Au venit nişte antrenori la şcoală să ne întrebe care vrem să fim fotbalişti. De la mine din clasă au ridicat mîna toţi băieţii. Ştiţi cîţi dintre noi mai joacă fotbal? Unul singur, eu. Şi nu eram nici pe departe cel mai talentat, dar mi-am dorit enorm să reuşesc. Erau seri în care la ora 10 mă antrenam cu tatăl meu.
- Ai jucat şi hochei pe role?
- Nu v-am zis că nu eram prea talentat la fotbal? Antrenorul meu de atunci i-a spus asta şi tatălui meu, care m-a dus la hochei la 10 ani. La primul antrenament, obişnuit ca la fotbal, am băgat o alunecare cu rolele la un băiat. L-am accidentat, săracul! Aşa mi-am încheiat cariera de hocheist. Apoi, m-am întors în iarbă.
- Şi ai ajuns să lucrezi cu Mourinho la Porto.
- Da, aşa este. Un antrenor formidabil, a fost o experienţă extraordinară să lucrez cu el. Am şi acum acasă, decupat din ziar, un interviu al său în care mă compara cu Luis Enrique de la Barcelona. Vorbele acelea nu înseamnă foarte mult pentru mine, e în trecutul meu, dar e plăcut să le arăt prietenilor ce spunea Mourinho despre mine.
- De ce toţi jucătorii îl laudă pe Jose Mourinho? Cum e el ca antrenor?
- Imaginaţi-vă un bărbat cu trei soţii, care reuşeşte să le facă pe toate la fel de fericite tot timpul. Aşa e cu Mourinho, nici un jucător nu se simte neglijat, nebăgat în seamă. Să zicem că are trei jucători ce pot evolua pe acelaşi post. Unuia îi spune: <Eşti formidabil, ai nişte calităţi fantastice, vei ajunge mare>, altuia: <Ai jucat perfect, felicitări> şi celuilalt: <Data viitoare eşti titular!>. La finalul zilei, toţi trei merg acasă bucuroşi! Îmi aduc aminte şi o întîmplare. Aveam într-o zi programate două antrenamente. După cel de dimineaţă, în care a scos untul din noi, ne-a spus: <După-amiază nu ne mai pregătim, veniţi toţi la mine acasă, cu soţiile, cu prietenele, la un grătar>. A doua zi a avut o conferinţă de presă, ştiţi ce-a zis? <Jucătorii mei sînt cei mai buni, sigur cîştigăm etapa viitoare pentru că i-am văzut ieri la antrenamente foarte motivaţi. Vom fi campioni anul ăsta!>. Ăsta e Mourinho, un fenomen!
"Ronaldo nu se distra, muncea tot timpul"
- Ai jucat alături de Cristiano Ronaldo la echipa naţională de tineret. Cum e el ca om?
- E mai mic decît mine cu 4 ani. Eu aveam 20 de ani şi el avea 16, dar cred că putea să joace cu noi de la 12 ani. Un fotbalist foarte talentat, dar şi muncitor. Eram nişte copii şi cînd aveam liber mergeam şi noi la petreceri. Ştiţi unde îl găseam cînd ne întorceam în cantonament? În sala de forţă! Sărea pe geam ca să ajungă acolo pentru că stafful tehnic o închidea noaptea. Merită să fie unde e acum, pentru că a muncit mult. Quaresma e alt fotbalist care m-a impresionat pe vremea aia. La antrenamentele noastre, jucau cîte unul în fiecare echipă. Cristiano lua mingea, dribla tot, şuta la poartă. Apoi, era rîndul lui Quaresma şi tot aşa. Puteam să ieşim pe margine să-i lăsăm doar pe ei să se joace.
(Se aude melodia "Born To USA"", a lui Bruce Springsteen, şi începe să o fredoneze cu pasiune, bătînd cu palmele pe genunchi)
- Care e treaba cu Bruce Springsteen?
- E omul meu! Nu pot spune că are cea mai bună voce, părerile sînt împărţite, dar sigur e cel mai bun textier. Am citit undeva că unele versuri ale lui sînt analizate şi comentate şi de studenţii de la Harvard. E un geniu din punctul ăsta de vedere! Am fost la 17 concerte ale lui pînă acum, chiar dacă din cauza asta m-am mai certat cu soţia. Ei nu-i place, ba chiar îl urăşte. E normal! Eu am pasiunea asta pentru Bruce de la fratele său, cumnatul meu. Imaginaţi-vă că toată viaţa a avut un nebun lîngă ea, fie frati-su, fie eu, care a bătut-o la cap cu muzica asta.
- Au fost cîteva concerte rock în toamna asta la Bucureşti, ai ajuns la vreunul?
- Din păcate, nu. Am vrut să mă duc la Guns N' Roses şi la Ozzy Osbourne, dar nu am avut cu cine să merg. Colegilor mei de la Rapid le place alt gen de muzică, în special RnB. Cu excepţia lui Cesinha, el are cam aceleaşi gusturi ca şi mine.
- Eşti un jucător care se accidentează des?
- Am avut două perioade urîte în cariera mea. Una la 16 ani, cînd mi-am rupt, practic, piciorul. M-am operat şi medicul mi-a zis că abia peste 6 luni voi putea merge. După 4 luni eu începusem deja antrenamentele. A doua accidentarea serioasă a fost în Anglia. Am primit un picior în gură, mi-am pierdut doi dinţi şi mi-am spart maxilarul. A trebuit să stau 8 luni cu proteză pînă s-a refăcut osul şi mi-am pus implant. A fost îngrozitor, dar am jucat în acea perioadă!
"Vreau să mă fac PR, ajunge cu fotbalul"
- Ce vei face cînd te vei lăsa de fotbal, rămîi în fenomen?
- Nu ştiu ce voi face exact, dar sigur nu va avea treabă cu fotbalul. E meseria mea, o respect, dar ajunge.
În timpul liber, nu-mi place să mă uti la meciuri. Fotbalul mi-a oferit multe, dar şi-a luat dreptul lui. Totul se plăteşte în viaţă. Am plecat de mic de lîngă ai mei şi am pierdut momente pe care nu le mai pot avea vreodată. Ajungi să trăieşti ca Johnny Depp, dar la un moment dat, cînd te uiţi înapoi, îţi dai seama că ai ratat momente pe care nu le vei mai trăi niciodată, legate de familie. Cînd o să-mi închei cariera nu vreau să mai lucrez în domeniul ăsta, nu vreau să fiu antrenor, impresar, vreau altceva!
- Şi totuşi, ce te vezi făcînd?
- Îmi place să vorbesc, după cum probabil aţi observat (rîde zgomotos), dar şi să ascult. D-asta cred că o funcţie de PR undeva mi-ar prinde bine, dar să nu fie la un club de fotbal. Ştiu 3-4 limbi străine, mă duce capul, cred că m-aş descurca.
- Dar pe băieţii tăi îi vei duce la fotbal?
- Şi dacă îi duc, ce? Nu cred că vor ajunge profesionişti. Sînt alte vremuri acum, lucrurile s-au schimbat. Eu, cînd am început fotbalul, eram pregătit să sufăr, fusesem educat să lupt, să muncesc, să mă antrenez, să alerg, pe ei îi duce soţia la şcoală cu maşina, îi aşteaptă cînd termină şi îi aduce acasă pentru că le e greu să se plimbe pe jos. Eu mergeam 10 kilometri zilnic pentru a ajunge la antrenamente. I-am răsfăţat prea tare şi regret. Cînd le aduc o jucărie, se joacă 10 minute cu ea apoi o lasă şi cer alta. N-am avut tot ce mi-am dorit cînd eram mic, însă cred că am avut o copilărie mai frumoasă decît a lor. Cum spuneam, s-au schimbat vremurile!
- Ai un idol, un fotbalist preferat?
- Idol e mult spus, dar mi-a plăcut enorm argentinianul Fernando Redondo
Candido Costa - CV
- s-a născut la 30 aprilie 1981
- are 1,78 metri şi 74 de kilograme
- e căsătorit cu Sonia de 9 ani şi au doi băieţi: Rafael (8 ani) şi Gabriel (4 ani)
- are 25 de selecţii la echipa naţională de tineret a Portugaliei, pentru care a înscris de 5 ori
- a fost căpitanul lui Belenenses timp de doi ani, fiind coleg acolo pentru 6 luni şi cu Marcos Antonio
- a mai jucat la: Benfica (1997-1999), Salqueiros (1999-2000), FC Porto (2000-2003), Derby County (2003-2004), Sporting Braga (2004-2006), Belenenses (2006-2010)
140.000 de euro e salariul lui Candido Costa la Rapid. A venit în august, liber de contract, şi a semnat pe un an de zile
"România e o ţară frumoasă, am fost la Sinaia şi mi-a plăcut. Păcat că nu aveţi o infrastructură mai bună, să vină lumea să vă viziteze ţara. Eu am făcut 6 ore cu trenul"
Candido Costa, mijlocaş Rapid
"Şumudică are metode de lucru foarte OK, e organizat şi antrenamentele nu-s lungi, dar tari. Ştie ce vrea şi se face înţeles de jucători, e asemănător cu Mourinho"
Candido Costa, mijlocaş Rapid
"Am rămas surprins de calitatea bună a gazoanelor din România! Cel puţin, iarba de pe Giuleşti e perfectă, dar mai sînt şi alte stadioane cu condiţii bune"
Candido Costa, mijlocaş Rapid
