Articol de Cristian Coman - Publicat luni, 24 iunie 2019 11:17
La Palatul Eysee, reședința oficială a președintelui Franței, a intrat Regele, „Le Roi” Michel Platini, cum era și este numit de francezi. În salonul unde era servită masa se aflau mai mulți oaspeți din Qatar, printre care și prințul moștenitor Sheikh Tamim Bin Hamad Al Thani.
Nouă zile mai târziu, Qatarul primea dreptul de a găzdui Cupa Mondială din 2022.
Așa începe relatarea despre momentul din 2010 care i-a adus „Regelui” căderea în infernul din această săptămână. La acea vreme, evenimentul - desfășurat în țara unde temperatura depășește vara 40 de grade - era prezentat drept „a 8-a minune a lumii”!
Ce vreau eu să spun este legat de prietenul „Majestății sale”, Nașul Mircea Sandu, care a sărit la cap, în dulcele stil „dacă nici noi nu ne apărăm între noi, atunci cine?”.
Ce zice Mircea Sandu?
„… toți am avut de suferit din cauza că mulți președinți de stat și miniștri te roagă diverse chestii. Poți să cazi în păcat dacă invocă binele țării. Cunosc presiunile de genul ăsta”.
Cum, domnule, așa pățesc oamenii care preiau greutatea binelui omenirii asupra lor, cad în păcat? Să nu ne spuneți că expresia folosită de dumneavoastra foarte des, domnule Sandu „Sunt nevinovat” nu are acoperire, că eu nu cred.
În ultimii ani, Mircea Sandu este când achitat, când i se deschide un dosar, când este trimis în judecată.
După ce a scăpat de curând cu achitare în dosarul dezafilierii Universității Craiova, a fost trimis în judecată pentru luare de mită de la o casă de avocatură, care ar fi prins un contract gras de la FRF.
O fi un păcat?
Dar când fiscul și Mititelu au pierdut milioane de euro la dezafiliere, iar abuzul constatat în rechizitoriu a fost inclus la „legislație secundară”, deci mai nou ne-penal, o fi alt păcat? Sau legea l-a făcut virtute?
Iar în urmă cu 3 luni, când Nașul a pierdut definitiv celebra rentă viageră pe care el însuși o obținuse de la FRF – 50.000 de euro pe an, limuzină, personal angajat, deplasări cu business class, deconturi – tot păcat?
Evident, nu mă pronunț asupra „păcatelor” fostului șef al FRF. În sensul de a da verdicte. Are cine să le dea.
Constat însă că oftatul colectiv aproape că se auzea de la micul la marele Paris, la regele Platini însuși și suna cam așa: „Păi nu vezi că ultimele performanțe la fotbal ale României tot de Nașul au fost obținute?”
Până mai ieri. Cand Gică Hagi, Mirel Rădoi și puștii lor ne-au arătat că este posibilă și altă lume care generează performanță.
Avea Ion Țiriac o vorbă: ce preferați, hoții sau proștii? Îi vrem ca modele pe cei care trag păcatele ca o bilă mare de picior? Poate că nu. Nu îi vrem ca modele nici pe cei care au făcut pactul cu diavolul, ca apoi să ceară o Românie ca afară.
Imaginea celor care au legătură cu presiunile politice cărăra le-au cedat, care împart lumea între păcat și prostie, nu mai este de ceva timp singura variantă. Nu mai convinge pe nimeni. Un alt român, Octavian Ursu, care a câștigat postul de primar într-un orășel din Germania vorbește despre lumea nouă care se bazează pe noul politician, corect și harnic. A „omis” să vorbească despre compromisul moral în numele binelui universal.
Corect, domnule Mircea Sandu. Nu păcătos!
