Adrian Florea despre o decizie istorică îndoielnică: „Ziua în care stadionul Giuseppe Meazza a fost condamnat la moarte de robii banului”

Pe locul miticului „ Giuseppe Meazza” va fi construită o altă arenă, „pe măsura standardelor mileniului 3”.

Una cu o capacitate redusă de la peste 80.000 la 60.000 de locuri, dar care să ofere fanilor mulţimea de magazine şi de restaurante fără de care azi nu se poate supravieţui.

Că şefii Milanului şi cei ai Interului au îmbrăţişat ideea punerii la pământ a stadionului inaugurat în 1926 nu-i de mirare.

Rossonerii au patroni americani, iar finanţatorii nerazzurrilor provin din China şi Hong Kong. Oricât ar încerca să se dea iubitori ai fenomenului Il Calcio, ei rămân robii banilor. Iar banii se fac şi se înmulţesc în magazinele şi în restaurantele de care aminteam şi în care fiecare Luigi/Stefano/Antonio/Roberto trebuie să lase mulţi euro. Cât mai mulţi euro.

Poate că viitoarea arenă chiar va fi un aspirator de bani. Poate că, beneficiind de venituri suplimentare, Milanul şi Interul îşi vor recupera strălucirea de altădată.

Însă Luigi/Stefano/Antonio/Roberto vor pierde ceva imposibil de cumpărat pe lumea asta: istoria!

Când vor veni la noul stadion alături de bunici sau de taţi, Luigi/Stefano/Antonio/Roberto nu vor mai putea asculta poveşti cu Meazza şi Nordahl. Cu Facchetti şi Rivera. Cu fraţii Baresi ori Maldini.

Cu Matthaus sau Van Basten. Cu Weah ori Ronaldo. Cu Ibra şi Zanetti. Cu Herrera şi Sacchi. Cu Trappatoni şi Capello.

Pe „contrucţia ridicată conform standardelor mileniului 3” se va mânca mai bine şi mai mult. Se va putea achiziţiona orice, oricând. Dar va persista o senzaţie de rece. Şi va mirosi a plastic. American sau chinezesc, contează mai puţin.

PS: Argumentul că în 2019 nu se mai poate juca pe o arenă finalizată în urmă cu aproape un secol nu stă în picioare. Dacă "Meazza" e prea batrân şi trebuie demolat, ce ziceţi de "Scala", deschisă în 1778? Nu vi se pare că „nu corespunde standardelor mileniului 3”? Cât despre Dom, la care piatra de temelie s-a pus prin secolul 14, mă şi mir că nu s-au găsit isteţi care să facă o petiţie "Jos cu Dom(n)u'!".