Articol de Andrei Crăiţoiu, Dan Udrea, Remus Răureanu - Publicat sambata, 10 octombrie 2020 09:00
Cine ne-a împiedicat să ajungem la Euro: Islanda, o țară cu o populație de numai 350.000 de locuitori, cu un campionat în care niciun jucător nu este profesionist și salariul mediu e de numai 2.000 de euro lunar, o sumă cu care nu poți să trăiești în Reykjavik.
România nu va participa la Campionatul European de anul viitor, din care o să organizeze o parte. Eșecul din Islanda, 1-2, a clarificat absența "tricolorilor" de la Euro și a ilustrat inferioritatea românilor față de un adversar crescut artificial, "în seră", o națională care sfidează toate criteriile obișnuite din fotbal: aria de selecție, tradiția, condițiile geografice.
Fotbal indoor în toată țara
Islanda are numai 350.000 de locuitori. Porțiuni mari din teritoriul acestei țări nu sunt locuite, din cauza climei și a reliefului care fac imposibilă acomodarea oamenilor. Nici zonele locuite nu sunt potrivite pentru jucat fotbal, într-o jumătate de an, clima nu permite practicarea acestui sport în aer liber.
Cum a alcătuit o țară mică, în frig și în vânt puternic, o echipă capabilă să ne bată?
În ciuda istoricului care nu-i plasează printre națiunile experte în fotbal, islandezii sunt foarte pasionați de sportul acesta. Investiția statului le-a permis să-l și practice de-a lungul unui an întreg. În felul acesta au putut fi formați fotbaliști normali, care nu necesitau pauze de luni de zile cauzate de ninsoare, de ger.Statul a investit într-o mulțime de terenuri acoperite cu baloane și încălzite. Cele mai multe sunt în capitala Raykjavik, în care trăiesc cei mai mulți islandezi. Aproape toți copiii joacă fotbal, inclusiv fetele. Există cluburi peste tot și Guvernul decontează 350 de euro anual pentru fiecare copil legitimat. Dacă antrenarea unui copil implică un cost mai mare, părinții achită restul banilor, pe care îi pot plăti și în rate fără dobândă.
Cei mai buni pleacă de mici
Antrenorii care îi pregătesc pe tineri sunt toți calificați, au minimum licența B aceia care lucrează cu copiii cei mai mici. Tehnicienii islandezi sunt școliți și local, și în Danemarca, unde tradiția și infrastructura pentru fotbal sunt cu mult mai bune.
Investiția e convenabilă pentru stat, fiindcă îi motivează astfel pe copii să practice un sport. Federația de fotbal are și ea de câștigat. Din moment ce mai toți islandezii joacă fotbal, cei mai talentați sunt ușor de depistat. Progresul pe care l-au înregistrat în anii recenți le-a atras atenția cluburilor din țări cu fotbal foarte bun, care îi recrutează pe islandezi de mici și îi cresc într-un mediu pentru profesionism. Sigurdsson, mijlocașul care ne-a învins joi, are 31 de ani și se află în Anglia de la 18 ani.
Dacă rămâi doar fotbalist mori de foame
Cine nu se remarcă drept un mare talent, așa cum a fost considerat de mic Sigurdsson, rămâne și joacă în campionatul Islandei. Liga e una de amatori, nu există niciun fotbalist profesionist! Nici măcar la campioana Knattspyrnufelag nu e nimeni profesionist. Knattspyrnufelag Reykjavik, prescurtat KR, a produs primul semn că fotbalul islandez se afla într-un progres: a eliminat-o pe Dinamo din Cupa UEFA în 1997 cu o dublă victorie, 2-0 și 2-1. Dinamo de atunci conținea fotbaliști importanți: Prunea, Contra, Bătrânu, Tararache, Florentin Petre, Hîldan, Mihalcea.
Campionatul islandez a rămas unul amator, așa cum era și atunci. Salariul mediu e de 2.000 de euro. Cu suma aceasta nu ai cum să supraviețuiești în Reykjavik, unde chiria unui apartament apropiat de centru costă 1.200 de euro. Cine joacă fotbal nu trăiește însă din activitatea aceasta, are altă meserie și își completează venitul practicând, din pasiune, un sport.
Dinamo plătește de 16 ori mai bine
Un fotbalist normal din Islanda câștigă 2.000 de euro lunar și suma e ridicolă în comparație cu salariul lui Borja Valle, de exemplu, de la Dinamo. Mijlocașul spaniol e plătit la București cu 32.000 de euro lunar. La campioana CFR, salariul maxim e de 20.000 de euro, dar mai sunt și bonusuri uriașe, spre suta de mii de euro, condiționate de rezultate. La FCSB e o situație asemănătoare, Man, Coman, Tănase câștigă și ei sume care se apropie de 20.000 de euro lunar.
"Profesioniști nu vrem să fim!"
Gazeta a avut o echipă de reporteri trimisă la Reykjavik spre sfârșitul lunii februarie, în apropierea barajului care fusese programat inițial pe 26 martie. Ei au discutat atunci și cu președintele federației, Gudni Bergsson, fost fundaș central la Tottenham și la Bolton, și cu Vidar Halldorsson, un doctor în sociologie care a creat modelul după care e ghidat fotbalul din Islanda. Halldorsson a explicat de ce Islanda nici nu își propune să aibă un fotbal profesionist: "Secretul acestei echipe naționale este că jucătorii se știu de mici, cei mai mulți dintre ei au crescut împreună. Omogenitatea e perfectă, în condițiile acestea. Profesioniștii ajung să își cumpere mașini foarte scumpe, să câștige sume foarte mari și devin aroganți, greu de organizat. Sigurdsson a crescut și el în același mediu, chiar dacă a ajuns acum să joace la un nivel foarte bun, cu un salariu mare". Gylfi Sigurdsson e plătit de Everton cu 2,86 milioane de lire sterline pe sezon.
Cantonamente pe banii lor
FCSB, CFR, Craiova plătesc zeci de mii de euro în fiecare vară și în fiecare iarnă ca să rezerve cele mai bune hoteluri și cele mai bune terenuri disponibile pentru pregătire. Fotbaliștii nu au altceva de făcut decât să se deplaseze și să se antreneze. În Islanda, campioana Knattspyrnufelag s-a antrenat la începutul acestui an, când era foarte frig în Reykjavik, în Statele Unite ale Americii. Stagiul de pregătire și destinația sună luxos, dar au plătit jucătorii pentru deplasare. Fiecare fotbalist a achitat 2.200 de euro.
Noi depindem de Hagi, de Becali
În Islanda, statul a construit terenuri, inclusiv unele bune de folosit iarna, când fotbalul poate fi practicat numai indoor, și achită 350 de euro către fiecare club care legitimează un copil, băiat sau fată. În România, Hagi și-a construit baza din Ovidiu doar din banii lui și din sponsorizări. Becali a procedat la fel în Berceni, a creat condiții pentru un centru de tineret foarte bun numai din sursele proprii. "Nu mă ajută nici măcar să mă racordeze la curent, la gaz, la utilități!", s-a plâns Hagi la un moment dat. Viitorul a anulat taxa pe care i-o percepea fiecărui copil, din vara aceasta e totul gratuit: antrenament, echipament. Toți copiii de peste șase ani au "kit" Nike, de la echipamentul de antrenament până la geacă de iarnă, rucsac. Doar ghetele și le cumpără fiecare.
"Nu pleca mingea din careul nostru!"
Condițiile în care islandezii și-au construit o națională bună au fost simțite și de către Bogdan Andone. Fostul antrenor al Astrei făcea parte din naționala de juniori mari, U 19, la începutul anilor '90, când România a învins în Islanda cu 1-0. El își amintește că vremea i s-a părut total nepotrivită pentru fotbal: "Am dat chiar eu un gol în prima repriză și ni se părea ușor meciul. În a doua repriză nu am mai ieșit din careu. Era portar Cristi Munteanu și se chinuia "Babicu" să degajeze cu toată forța lui, dar vântul aducea mingea înapoi în careu. Am ținut de 1-0 până la sfârșit".
473.114 locuitoriare Sectorul 3 din București, cu peste o sută de mii de oameni mai mulți decât trăiesc în Islanda
Match Preview. Norvegia - România
Citește și alte știri din fotbalul internațional:
Ce susține MM Stoica că face săptămânal pentru suporterul pe care l-a pocnit: „Cumva am reparat-o”
