INTERNATIONAL  »  CAMPIONATE  »  DEZBATERE

OPINIE GSP. Caravaggio și Maradona. O dezbatere necesară: trebuie separat omul de operă?

Caravaggio (stânga), Maradona (dreapta)
Caravaggio (stânga), Maradona (dreapta)

Articol de - Publicat sambata, 28 noiembrie 2020 15:16 / Actualizat sambata, 28 noiembrie 2020 20:07

Într-un omagiu adus lui Maradona, președintele clubului Napoli l-a comparat pe starul argentinian cu „un Caravaggio neliniştit, ale cărui neîmblânzire şi nesăbuire sunt iertate pentru imensa lui măreţie”.

Am văzut pentru prima dată un Caravaggio la Roma. O scenă biblică de un dramatism feroce: Iudita decapitându-l pe Olofern. O tânără femeie ce trage de capul unui bărbat în timp ce îi taie jugulara și sângele țâșnește ca-n filmele lui Tarantino. Extrem de veridic. Și poate cu inspirație reală, având în vedere că autorul, Michelangelo Merisi da Caravaggio, a fost în viața de zi cu zi un criminal, care a sfârșit desfigurat după o bătaie încasată în Napoli.

OPINIE GSP. Caravaggio și Maradona. O dezbatere necesară: trebuie separat omul de operă?

Omul Caravaggio, ca zeci de alți artiști din istoria omenirii, nu a fost perfect. Dar a lăsat în urma sa o operă impunătoare, în care luminile și umbrele au ajutat la definirea unor capodopere. Nu aș fi băut o bere cu Caravaggio, dar m-aș fi holbat ore în șir la picturile lui. Iată o separație pe care cultura europeană a făcut-o de secole, cea dintre autor și operă. În prezent, exact ca în tablourile lui Caravaggio, această separație se pierde în clarobscur. 

Din Renaștere, la firul ierbii

Politica anilor de față propune un alt mod de judecată. Se cere consecvență, chiar conformism. Artiștii trebuie să adere la un anumit set de valori și să se păzească de la a le încălca. Sportivii trebuie să fie modele sociale, respectați cetățeni care zâmbesc când e de zâmbit și sunt mâhniți când li se spune că situația o cere. Până și companiile private care vând apă îndulcită trebuie să fie angajate în campanii sociale, să ia precise poziții în mari teme politice.

Moartea lui Maradona, cu marile spărturi din biografie, a devenit ținta perfectă. Jurnalistul Cristian Tudor Popescu a preferat să-l privească global. Sigur, un fotbalist extraordinar, dar nu cineva care să genereze un sistem de idei, precum Johan Cruyff. Nu un tip care construiește, ci din contră, cineva care și-a propagat prieteniile cu dictatori, care a călcat strâmb frecvent și care merită marginalizat pentru asta. S-a dus până la cămările fotbalistului. Iată „un om care a băut în neştire, care a mâncat în neştire, care a fumat trabuc în neştire până când i-au crăpat inima şi creierul la 60 de ani! Vreţi să-l plâng pentru asta?!”. De cealaltă parte, au venit militanții. Oamenii care spun că zecile de mii de oameni veniți să-l celebreze pe Maradona au aplaudat fotbalistul, și-au adus aminte doar „opera”, nu i-a interesat autorul. Fani care au ales amnezia sau ignoranța în favoarea geniului. 

Riscurile și un apel la cumpătare

Care sunt riscurile ambelor abordări? 

  • În cazul CTP, există pericolul lipsei de autenticitate. Unii ar spune chiar al epurării. În SUA, celebrul NY Times susține izolarea tablourilor de Gauguin, care „a făcut sex cu minore și i-a numit pe cei din Polinezia «sălbatici»”. În unele universități, autori fundamentali sunt scoși din programă pentru diferite probleme personale. Totuși, dacă fiecare sportiv ar fi judecat după excese și nu după evoluții, am putea ajunge cu terenurile goale. Cine știe, poate se ajunge la un detaliat raport de conduită morală pe care fotbaliștii ar trebui să-l semneze odată cu contractele! Se invită la tăcere, la abținere, la anulare. O formă de tăcere cumpărată există deja cu marii sponsori. Majoritatea vedetelor din fotbal par fără minimum de personalitate, înregimentate în clauze comerciale care le verifică ce spun, ce poartă, cum se raportează la lucruri;
  • În cazul oamenilor care aleg să vadă doar opera, ne putem pierde iarăși limitele. Un sportiv care se folosește în viața privată de faima acumulată pentru a dezbina sau denigra merită apostrofat. Nu ar fi OK ca Alexander Zverev să scape nepedepsit din punct de vedere sportiv, dacă se dovedește că și-a bătut iubita, la fel cum nu ar fi OK ca sportul să-l pedepsească mai greu ca un tribunal civil.

Ca în toate, moderația pare cheia, o combinație de nuanțare și de compasiune. În cazul lui Maradona, cu luminile și (puternicele) sale umbre, starul argentinian nu trebuie anulat de parcă ar fi fost doar un mingicar oarecare, în ciuda gusturilor politice atroce. Dar nici nu trebuie venerat amnezic și blasfemiator, de parcă fotbalul se oprește odată cu el. 

32 de ani de la moartea tragică a fotbalistului român „mai talentat decât Hagi” » Cum l-a „vânat” Securitatea și de ce nu s-a înțeles nici cu Dobrin, nici cu Hagi: „Gică îl înjura, îl scuipa”

SPECIAL GSP | Povestea-thriller a lui Claudiu Bozeșan, fotbalist ce a învins-o pe Dinamo într-un blat stricat de Poli Timișoara: „Nu mi-a fost frică de ordinele primite!” + Dramă imensă după ce fratele i-a murit într-un misterios accident de camion


Comentarii (9)
remarque
remarque  •  29 Noiembrie 2020, 09:17

cred ca se exagereaza. Maradona a fost probabil cel mai mare jucator de fotbal al lumii. Sau intre primii oricum. S-a ridicat din saracie si a jucat cu pasiune fotbal. Dar oricat de mare jucator a fost, fotbalul e doar un joc. Trofeele din fotbal, din tenis, din basket sau din orice alt sport, nu pot fi echivalate cu operele de arta. Arta este altceva. Apoi fotbalul inventat si definit de englezi, are la baza regula fair play-ului. Azi e regula trofeelor si a banilor. Maradona nu a fost fair play. De fapt foarte putini jucatori de fotbal mai sunt azi fair play. Cred ca doar campionatul Angliei mai pastreaza o parte din acel spirit. O comparatie Caravaggio - Maradona insa e cel putin nepotrivita. Facuta de unii care au etaloane valorice complet date peste cap.

betaalfa
betaalfa  •  28 Noiembrie 2020, 20:54
Postat de betaalfa pe 28 Noiembrie 2020, 20:52

Confundati ca si altii ( ei o fac voit, nu stiu daca si Dumneavoastra ) nationalismul in sensul de a uri alte popoare pentru simplu fapt ca exista pur si simplu cu nationalismul ca mijoc de APARARE fata de militara, politica, culturala etc. venita din exterior.

... fata de agresiunea venita din exterior... scuze ptr omisiunea initiala

betaalfa
betaalfa  •  28 Noiembrie 2020, 20:52
Postat de maddad pe 28 Noiembrie 2020, 20:30

Evident ca omul trebuie separat de opera dacă omul nu interferează cu opera. Eminescu-omul a fost tot ce poate fi mai detestabil. A fost naționalist, antisemit, misogin, depravat. Un caracter execrabil. Din pacate, aceste tare de caracter răzbat și în opera și de aceea Eminescu nu este cunoscut și studiat la nivel internațional. Ma, nu doar de asta, ci și fiindcă a fost un scriitor mediocru, la nivelul poporului său. Oscar Wilde a fost homosexual și condamnat pentru relatii homosexuale. Asta îi diminuează valoarea operei? Nicolae Iorga a fost un caracter de nimic, un om mărunt, invidios și răzbunător. Asta îl face mai puțin valoros ca savant de renume mondial în domeniul istoriografiei? Omul și opera pot fi judecați separat, dacă nu interferează, și împreună dacă se suprapun. Main Kampf a lui Hitler este judecata nu prin prisma valorii literare, ci prin prisma vieții și acțiunilor autorului, deși este una dintre cele mai vândute cărți din istorie.

Confundati ca si altii ( ei o fac voit, nu stiu daca si Dumneavoastra ) nationalismul in sensul de a uri alte popoare pentru simplu fapt ca exista pur si simplu cu nationalismul ca mijoc de APARARE fata de militara, politica, culturala etc. venita din exterior.

Vezi toate comentariile (9)
Comentează