Unai Emery și cadoul pentru Premier League

Cu victoria sa contra prietenului basc Arteta, Unai a readus în dezbatere o luptă pentru titlu ce părea a avea în Arsenal un unic competitor.

Ba chiar i-a făcut un cadou și lui Pep Guardiola, cu care nu e așa prieten, dar pe care l-a implicat brusc în dezbaterea de care vorbeam, căci City e acum la doar două puncte în spatele ”tunarilor”.

Sentimentul de ușoară satisfacție, hai să zicem de eliberare, se poate sesiza parcurgând ziarele de duminică din Regat. „At least we have a title rice”, a scris „Times”.

Pentru mass-media, înțelegând aici presa tipărită, ce reprezintă în continuare o forță acolo, ori televiziunile care plătesc miliarde de lire pentru drepturile tv, un campionat câștigat „en-fanfare” nu e neapărat un mare beneficiu.

Așa că, dacă e să privim lucrurile din acest punct de vedere, s-ar putea spune că a fost o zi bună, că tot a fost Buendia cel care a dat golul victoriei în al 5-lea minut suplimentar al partidei de pe ”Villa Park”. Un gol pe care Unai și ai lui l-au sărbătorit ca pe o finală de Champions League câștigată și pe care Arteta și ai lui l-au recepționat ca pe o finală de Champions League pierdută.

Rezultatul ăsta ne arată, încă o dată, că a vorbi despre câștigătoare de trofeu în noiembrie ori decembrie e greșit. Nu neapărat de a vorbi, ci de a oferi certitudini. Întotdeauna e bine să ai dubii, iar în fotbal cu atât mai mult.

Căci, iată, înaintea week-end-ului trecut, Arsenal avea 7 puncte avans și tocmai bătuse pe Bayern, astfel că Premier League părea deja o formalitate. 3 meciuri mai târziu, cu două deplasări cu Chelsea și Aston Villa, cam cele mai grele de la eșecul de pe ”Anfield” încoace, ”tunarii” au mai rămas cu două puncte avans și simt în ceafă răsuflarea lui Haaland și compania.

Ceva ce au mai simțit și încă în două rânduri. Și au pierdut. Poate de-aici și sentimentul, destul de ciudat, de ușoară depresie, remarcat la modul în care s-au prăbușit pe gazon băieții lui Arteta după golul lui Buendia. Care, totuși, nu înseamnă mai mult decât 3 puncte.

Tocmai pentru că are experiența unor situații anterioare, ideea de criză n-ar trebui încă rostită cu voce tare. „Tunarii” au trăit astfel de momente împreună și se presupune că au învățat din ele. Un pic nouă ar putea fi pentru Arteta capacitatea de a gestiona un lot infinit mai bun și cu mai multe resurse decât în cele două campanii amintite.

Căci, da, și asta e o știință și mulți antrenori se pierd pentru că nu știu cum să abordeze astfel de situații. La Birmingham, de exemplu, a revenit Odegaard, dar din acest motiv Eze a fost mutat din zona în care dăduse randament maxim (vezi tripla cu Spurs) și a fost schimbat la pauză.

Dar tocmai pentru că are experiența unor situații anterioare, ideea de criză ar trebui rostită, eventual, în gând. Căci ar putea să apară, dacă reacțiile ulterioare nu vor fi în regulă. Deocamdată criza doar bate la ușă. Abia dacă e lăsată să intre-n casă pot apărea probleme.

Unai și polițele de la Arsenal

Ar fi nedrept ca acest text, pe care l-am început cu Unai Emery, să nu aibă ceva și despre antrenorul lui Aston Villa. Și fostul antrenor al lui Arsenal, asta dacă ați uitat.

N-a fost deloc bine primit Unai pe „Emirates” și nici foarte bine tratat. Nemeritat cred eu, pentru că întotdeauna a fost un tehnician onest, mult subestimat dacă e să facem o analiză a parcursului său în această meserie.

Nu merg neapărat pe ideea polițelor plătite, chit că Arteta a venit în locul lui Emery la Arsenal, atunci, în noiembrie 2019, dar trebuie spus că Unai a pierdut doar două din 10 meciuri contra lui Arsenal, iar în sezonul 2023-2024, cel în care ”tunarii” s-au luptat umăr la umăr cu City, Unai i-a luat lui Arteta 6 puncte din 6. Iar City a avut doar două puncte mai mult la final.

Un alt lucru trebuie spus însă. Apropo de crize și de momentul lor. Aston Villa a început catastrofal acest sezon. În primele 5 etape adunase doar două puncte, timp în care venise și eliminarea din Cupa Ligii, iar la final de septembrie era pe locul 19.

Acum, Aston Villa are 9 victorii în ultimele 10 meciuri și un singur eșec, cu Liverpool, surprinzător dacă e să privim în ce situație e campioana acum. Și e pe locul 3 în clasament, cu un punct sub City și la doar 3 de Arsenal. Cu care, ce să vezi, va juca din nou pe 30 decembrie!

Salah și gazul turnat peste focul din Liverpool

Despre situația de la Liverpool cred că e inutil să mai povestesc. Și despre situația lui Arne Slot în particular. E o criză în toată regula acolo, un incendiu care n-avea în niciun caz nevoie de și mai mult gaz turnat peste foc.

A făcut-o Mo Salah, după remiza cu Leeds de sâmbătă, un 3-3 venit după ce ”cormoranii” au avut 2-0 și 3-2 și au luat gol în al 6-lea minut suplimentar.

Musai trebuie reamintit și contextul, egipteanul fiind la al treilea meci consecutiv pe bancă, de data asta rămânând rezervă neutilizată.

Prima dată în cariera lui, a ținut el să adauge, înainte să deșurubeze capacul bidonului cu gaz: „Am avut o relație bună cu antrenorul, acum nu mai avem niciun fel de relație”.

Și apoi a aruncat gazul peste foc: ”Mi-am chemat familia la meciul următor, deși nu știu sigur dacă voi juca. Îmi voi lua la revedere de la fani, căci voi pleca la Cupa Africii și nu știu ce se poate întâmpla în această perioadă”.

Mai apoi, observând că mai are ceva picături de gaz în bidon, le-a aruncat și pe ele: „Simt că cineva nu mă mai dorește la acest club”!

Subiectul e sensibil, căci Salah nu e un oarecare nici pentru Premier League și nici pentru fanii lui Liverpool. El a mai avut însă astfel de ieșiri și contra lui Klopp, dar și contra clubului, anul trecut pe vremea asta când situația sa contractuală era incertă. Nu atât de vehemente, însă.

Am fost dintre cei care au considerat că Liverpool trebuie să-i ofere egipteanului prelungirea de contract dorită și nu cred că am greșit gândind așa. Și nici nu cred că Liverpool a greșit făcând acest pas. Acum se arată mulți viteji care spun că era mai bine să fi fost lăsat să plece astă-vară.

Posibilitatea asta încă există, căci Arabia Saudită abia îl așteaptă, ba chiar Liverpool ar putea pretinde și ceva bani, dacă tot există un contract prelungit la mijloc. Sau, nu cumva tocmai asta e cheia acestei neașteptate ieșiri în decor? Să fie lăsat să plece gratis.

P.S.

Despre tragerea la sorți a grupelor Mondialului de la vară prefer să nu comentez. Nici despre show-ul uneori grotesc pus în scenă de Infantino și-ai lui.

Mi-a plăcut însă, din zecile pe care le-am citit în aceste zile, un comenatariu apropo de posibilitatea ca România să meargă în America și chiar să aibă țara gazdă ca adversar: „E o grupă din care e mai ușor să ieși decât să intri”. Cam așa e, nu? Căci până să trecem oceanul, trebuie să ieșim cu bine din Bosfor.