Sârbul Dane Sijan, portarul care a dat peste cap toate previziunile şi a dus-o pe HC Dobrogea Sud la un pas de finala campionatului: "Trăiesc în prezent şi pentru viitor!"
În vara anului trecut, HC Dobrogea Sud Constanţa, proaspăt promovată în Liga Naţională, făcea un transfer surpriză
Articol de Ionuţ Coman
joi, 18 mai 00:00
| DIN CUPRINS |
| Motivele pentru care fostul portar al naționalei Serbiei a ales să semneze cu o nou-promovată din România |
| A fost nevoit să slăbească 20 de kilograme după ce a ajuns la Constanța |
| Cum vede handbalul românesc în comparație cu marile campionate din Europa |
| Cum a trecut peste momentul în care era tentat să se retragă |
Un portar de 39 de ani, cu experienţă la nivel înalt, în campionate tari ale Europei, mai ales în Danemarca.
Surpriza a fost şi mai mare când suporterii au făcut cunoştinţă cu Dane Sijan. Revenit după o operaţie la umăr, sârbul luase mult în greutate şi părea un jucător deja ieşit la pensie. Prestaţiile sale au dat însă peste cap toate previziunile. Fostul portar al naţionalei Serbiei a încheiat sezonul regulat cu cel mai bun procentaj între buturi, iar intervenţiile sale i-au făcut pe suporteri să-i scandeze numele în timpul meciurilor.
Încântat de HCM
Obişnuit să se lupte pentru titlul de campion în Danemarca, Sijan a acceptat să vină la o nou promovată, mizând pe renumele fostului "gigant" din handbalul românesc, HCM Constanţa. "Nu a contat că echipa doar ce promovase, ştiam că era construită pe bazele fostului HCM, care a avut succese strălucitoare atât pe plan intern, cât şi în Europa. Cunoşteam foarte bine echipa din anii trecuţi, mai ales că sunt prieten de mulţi ani cu Cutura şi Adzic, dar şi cu antrenorii sârbi care au fost aici. Am vorbit de multe ori cu secundul Marko Sesum, m-a sunat şi cineva de la club şi am căutat să văd ce jucători au mai rămas", a spus el.
"Sigur, ştiam despre cei din fosta Iugoslavie, dar şi de românii din generaţia mea, Toma, Stănescu şi Buricea. Am aflat că nu era un lot prea mare, dar au început să transfere jucători şi atunci am acceptat şi eu. Nu jucasem de vreo 4 luni, pentru că mă operasem la umăr. Am făcut o recuperare bună şi am avut un plan clar pentru revenire. Normal, am luat mult în greutate după operaţie, dar nu aş fi acceptat contractul dacă nu aş fi fost sigur că pot juca din nou la acelaşi nivel", a explicat sârbul, care a slăbit 20 de kilograme de la sosirea la Constanţa.
"Rival" cu preşedintele
Singurul semn de întrebare privind oferta de la Constanţa a fost faptul că celălalt portar experimentat din lot, Ionuţ Rudi Stănescu, era şi preşedintele clubului. "Nu m-am mai întâlnit niciodată cu o asemenea situaţie. Înainte de a veni, chiar am vorbit cu antrenorul Djordje Cirkovici despre acest lucru. Ne ştiam bine, pentru că am jucat împreună în urmă cu 15 ani, în Serbia. L-am întrebat cum este posibil şi dacă funcţionează acest aranjament. Şi el, şi ceilalţi jucători sârbi mi-au zis să nu-mi fac probleme. Mi s-a părut un pic ciudat, dar nu ne-a afectat în niciun fel", spune râzând Sijan.
El face şi o scurtă analiză a handbalului românesc: "Aş spune că sunt multe cluburi care au un nivel înalt, ca şi celelalte ţări din handbalul european, exceptând Germania şi Franţa. Dar este un handbal diferit, mai ales că şi antrenorii au un alt stil. Este un handbal mai tare, cu jucători foarte puternici, care aruncă la poartă cu multă putere. Spre exemplu, în Danemarca, nu sunt mulţi jucători masivi. Totul se bazează pe viteză. Aici se joacă mai încet, dar mai în forţă".
La fel ca-n Serbia
Acomodarea cu stilul de viaţă nu a fost o problemă, asemănându-se mult cu cel din Serbia. "Nu văd nicio diferenţă. Aceeaşi mâncare, aceeaşi mentalitate, acelaşi stil de distracţie. Românilor le place să-şi bea cafea dimineaţă, noi suntem la fel. În Danemarca, în timpul săptămânii, nu o să vezi oameni la cafea în oraş. Ies din birou doar pentru pauza de masă. Prietena mea vine destul de des în vizită, ieşim să ne plimbăm în oraş sau în Mamaia şi mi-a spus că se simte exact ca acasă, doar că diferă limba. Mi-e uşor, trăiesc la fel ca în Serbia", mărturiseşte sârbul.
Sijan îşi aduce aminte şi de prima întâlnire cu România: "În 1996, am stat două săptămâni în Oradea, la Campionatul European de juniori. Nu a fost prea bine, nici cu hotelul, nici cu mâncarea. Am mai fost de multe ori aici, cu echipa naţională, dar şi cu echipele de club, pe vremea când jucam în Serbia, dar doar pentru câteva zile. Acum, după 21 de ani, pot să spun că s-au făcut progrese mari şi se vede că este o ţară din Uniunea Europeană. Noi, sârbii, încă mai avem probleme, dar sper să se rezolve. Nu vorbesc niciodată de politică, dar văd diferenţa".
"Când am ajuns în Suedia, pentru mine a fost ca şi cum m-aş fi mutat într-o altă lume. Am avut probleme de acomodare, mai întâi cu vremea, apoi cu stilul de handbal, dar mai ales cu viaţa de acolo. Deodată, m-am văzut nevoit să respect o grămadă de noi reguli" Dane Sijan
Play-off în Danemarca
Chiar dacă handbalul este diferit în Danemarca, Sijan este convins că formaţia de pe litoral ar face faţă cu brio. "Dacă ar juca în Danemarca, HCD ar fi cu siguranţă în play-off. Este greu de spus până unde ar ajunge, semifinale sau finală. Ştiu că sunt mulţi jucători experimentaţi în echipă, dar nu-i vorba de vârstă, ci de ceea ce faci în teren. Nu mă întreabă nimeni câţi ani am dacă adun 20 de intervenţii salvatoare într-un meci. Dacă joc prost, mi se va spune să plec. Dar dacă luăm statisticile, vedem că toţi am jucat bine în acest sezon. Dacă eşti slab, poţi să ai şi 20 de ani, vei sta pe bancă. Nu există jucători bătrâni sau tineri, ci buni sau slabi", spune portarul în vârstă de 39 de ani.
"Sălile din România seamană cu cele din Serbia. În Danemarca, nu sunt atât de mari, dar sunt funcţionale şi mult mai noi. Aici, sălile sunt făcute din materiale solide, dar pe stilul vechi, al fostului regim comunist, aşa cum sunt, de altfel, şi majoritatea clădirilor din oraşe. În schimb, fanii sunt mult mai calzi. Acolo sunt mulţi spectatori, dar vin ca la teatru. Nu este multă gălăgie, nu se strigă la arbitri", crede Dane.
39%este procentajul lui Sijan în sezonul regulat, cel mai bun din Liga Naţională
Mai vrea un sezon la Constanţa
Aflat la final de contract, sârbul îşi doreşte să continue cu HCS, chiar dacă are oricând varianta de a reveni în Danemarca. "Nu am vorbit cu Rudi despre un nou contract. Probabil se va întâmpla în zilele următoare, când mi se va da un răspuns clar. Dacă sunt interesaţi să continuăm, nu cred că va fi o problemă să ne înţelegem. Nu m-am gândit la retragere. Am luat-o în calcul după operaţie şi mi-am spus că, dacă nu va merge bine, ţinând cont de vârstă, voi renunţa. Nu doream să-mi forţez limitele, pentru că există viaţă şi după handbal. N-am simţit însă niciun fel de durere în timpul jocului, am evoluat în toate meciurile, chiar şi cele amicale, şi au fost puţine în care nu am făcut-o bine. Sută la sută voi juca şi în sezonul viitor, dar nu ştiu încă unde o voi face!".
Dane Sijan
- 40 de ani
- 1,95m, 120kg
- A jucat pentru: RK Metaloplastika (Serbia, 1991-1998), Proleter Zrenjanin (Serbia, 1998-1999), Rudar Pljevlja (Serbia, 1999-2000), Eporsid (Serbia, 2000-2001), Partizan Belgrad (Serbia, 2001-2003), IF Guif (Suedia, 2003-2005), Viborg HK (Danemarca, 2005-2007, 2008-2012), SG Flensburg-Handewitt (Germania, 2007-2008), Bjerringbro-Silkeborg (Danemarca, 2012-2014), Mors-Thy Håndbold (Danemarca, 2014-2016), HC Dobrogea Sud Constanţa (2016-prezent).
- Desemnat cel mai bun portar din Suedia, în 2003, şi din Danemarca, 2005 şi 2009
- De două ori campion al Serbiei cu Partizan Belgrad, în 2002 şi 2003
"Zoran Kurtes a fost antrenorul meu la Parizan şi cu el am debutat la naţională. Am trăit un mare şoc când am auzit că a murit, mai ales că era tânăr. Aşa este viaţa, sunt lucrurile pe care trebuie să accepţi!"
Dane Sijan" Dinamo joacă acasă, este cea mai bună echipă din România şi, dacă vrem să câştigăm, trebuie să jucăm aşa cum am făcut-o în prima repriză din finala cupei. Să prindem o zi excelentă şi să-i surprindem!"
Dane Sijan
"Trăiesc în prezent şi pentru viitor!"
Am trecut pe la nume mari, cu bugete impresionante, ca Proleter Zrenjanin, echipă care în 1991 a pierdut la un singur gol şansa de a câştiga Liga Campionilor, în faţa Barcelonei. Ultimele două sezoane le-am petrecut la Partizan şi am rămas un fan înfocat. Şi aici, la HCD, suntem mai mulţi care ţinem cu Partizan. Eu, Rakcevic, Crnoglavac şi Vujadinovic. Doar Nikolic susţine Steaua Roşie, iar Cutura şi Angelovski sunt neutri.
Când am ajuns în Suedia, pentru mine a fost ca şi cum m-aş fi mutat într-o altă lume. Am avut probleme de acomodare, mai întâi cu vremea, apoi cu stilul de handbal, dar mai ales cu viaţa de acolo. Deodată, m-am văzut nevoit să respect o grămadă de noi reguli. Dar mi-a mers bine!
Am primit o ofertă bună, se investea mult şi am hotărât să plec. A fost o decizie bună. Am stat 10 ani în Danemarca şi mă simt ca acasă. Am locuit în Viborg pe toată perioada, nu m-am mutat nici când am schimbat echipa, pentru că distanţele dintre oraşe nu erau aşa de mari. N-am însă cetăţenie daneză, pentru că nu am vrut.
Înainte să vină criza, erau mulţi bani în handbal, ca în toată societatea, şi era uşor pentru cluburi să-şi facă un buget consistent. Acolo banii vin de la sponsori, nu de la autorităţile locale. Comunitatea locală susţine echipele, dar contribuţia la bugetul clubului nu este niciodată mai mare de 10 la sută. Când a venit criza, sponsorii nu au mai putut asigura suma mari, dar chiar şi aşa erau salarii bune. În România, nivelul este puţin mai jos, dar nu mi se pare corect să facem o astfel de comparaţie.
A fost un contract pe doi ani cu SG Flensburg-Handewitt, dar am plecat după primul sezon. Viborg m-a dorit mult înapoi şi avea un buget impresionant. De altfel, a devenit atunci primul club din istorie care a fost reprezentat în Liga Campionilor atât la feminin, cât şi la masculin. În Germania, la început, nu prea am jucat, pentru că aveau un portar experimentat, care era acolo de vreo trei sezoane. Luptam însă pe mai multe fronturi, campionat, cupă, Liga Campionilor, şi era nevoie de mine. Aşa că eu jucam mai mult în Ligă, iar el în campionat. După ce am părăsit Europa, ne-am cam împărţit minutele în întrecerea internă.
Sunt multe momente frumoase, sunt şi mai puţin fericite, dar eu trăiesc în prezent şi pentru viitor. De exemplu, am jucat foarte bine în finala cupei, cu Dinamo, dar asta nu înseamnă automat că se va întâmpla la fel şi în meciul din campionat. Astfel de momente îţi aduc reputaţie, imagine, dar ce ai făcut ieri, nu mai contează atât de mult azi. Trebuie să rămâi la acelaşi nivel!
Mizează pe România şi Serbia
Chiar dacă a jucat ultimul meci în naţionala Serbiei în urmă cu 8 ani, adunând peste 100 de selecţii, Sijan urmăreşte cu atenţia meciurile reprezentativei ţării sale natale. Portarul lui HCD a analizat "dubla" cu România din preliminariile Campionatului European din 2018 şi speră ca ambele echipe să meargă la turneul final: "Am crezut că fiecare îşi va câştiga meciurile de pe teren propriu. Românii au început foarte bine partida de la Baia Mare, dar, după problema cu luminile, jocul s-a transformat în rău. Au coborât mult nivelul, şi ca execuţii, şi ca atitudine, nu înţeleg ce s-a întâmplat. Este un nou antrenor, cu un nou stil şi cred că România se poate califica fără problemele la turneul final. Mai sunt două jocuri, în deplasare, cu Polonia, care nu mai are nicio şansă de calificare, şi acasă, cu Belarus, o echipă de învins. Cea mai fericită situaţie, pentru mine, ar fi să meargă mai departe România şi Serbia".
Plan pentru retragere
Sârbul şi-a făcut deja planul pentru momentul în care se va retrage din activitate. "Mă gândesc să fiu antrenor de portari. Am experienţă, am jucat în ţări cu stiluri diferite, am văzut multe în cariera mea. Am testat deja acest lucru pe vremea când jucam în Danemarca, iar în urmă cu doi ani am fost într-un stagiu în China, pentru a pregăti portarii echipei naţionale feminine, şi totul a mers bine", mărturiseşte Sijan, care şi-a exprimat părerea şi despre goalkeeperi din România: "Stănescu, la vremea sa, au demonstrat de atâtea ori că sunt la cel mai înalt nivel. Acum a apărut şi Iancu, un tânăr cu mare potenţial, dar fără experienţă internaţională. Şi Irimuş este alături de Popescu şi Iancu, iar cei trei sunt cei mai buni în acest moment. Popescu are un plus, pentru că joacă foarte bine în Franţa, un campionat foarte puternic. Dacă şi ceilalţi doi vor juca peste hotare, vor ajunge la acelaşi la nivel".