GAMING Acest detaliu subtil din Kingdom Come: Deliverance 2 amplifică și mai mult una dintre cele mai sfâșietoare scene

Când lupta nu mai e distractivă

Sistemul de luptă din a doua parte este excelent. La început suntem slabi, prost echipați și avem șanse aproape zero împotriva bandiților sau a altor inamici.

Dar, cu fiecare oră ce trece, ne îmbunătățim abilitățile, ne echipăm mai bine și câștigăm experiență.

Progresul este vizibil, iar sentimentul de a deveni mai puternic este fantastic. Luptele care păreau imposibile la început devin gestionabile – iar în cele din urmă, este o adevărată plăcere să te lupți prin grupuri de inamici. Mai ales pentru că este și profitabil din punct de vedere financiar.

De aici încolo, urmează spoilere despre finalul KCD 2!

Dar acest sentiment nu durează la nesfârșit. În momentul în care „Mâncătorul de Broaște Francez” (mulțumim, Hans, pentru această descriere potrivită) ne trădează și îl ucide pe Buhler chiar în fața noastră, devine clar că drumul nostru nu va fi lipsit de sacrificii.

Din acel moment, fiecare luptă a devenit mai grea. În special în timpul asediului asupra Sukdol, fiecare moarte – indiferent de tabără – părea inutilă.

Prea mulți muriseră deja. Și acesta a fost un sentiment complet nou pentru mine într-un joc. Modul în care Warhorse face ca povara lui Henry să fie atât de tangibilă este cu adevărat impresionant.

Tristețe în loc de satisfacție

Acest sentiment a devenit deosebit de puternic când l-am înfruntat pe Markvart von Aulitz pentru ultima oară. Timp de peste cinci ani și mai bine de 200 de ore de joc în Kingdom Come: Deliverance 1 și 2, am așteptat acest moment – să mă confrunt într-un duel dramatic cu ucigașul părinților mei și să-i arăt că Henry nu mai este un băiat lipsit de apărare.

Dar când momentul vine, nu-l găsesc ca pe un inamic puternic și de neoprit, ci ca pe un om epuizat – pe jumătate mort, slab, lipsit de apărare. Și, cel mai important: uman.

În conversația noastră, îmi dau seama că ne asemănăm mai mult decât mi-aș dori să recunosc. Suntem doar de părți opuse ale aceleiași povești.

Și ce simt în acel moment, când mi-am imaginat ani de zile că voi obține răzbunare și satisfacție? Milă și tristețe. Nu doar pentru că Markvart nu este monstrul pe care mi l-am imaginat, ci și din cauza unui detaliu mic, dar esențial, cu care Warhorse ne-a manipulat într-un mod foarte inteligent.

Muzica face diferența

Dacă ai jucat primul Kingdom Come: Deliverance, probabil ai observat ceva foarte familiar în timpul scenei cu von Aulitz – muzica.

Melodia care se aude aici este "Losing Father's Sword". Iar dacă titlul nu îți spune nimic: este exact piesa care se cântă în cea mai tragică scenă din prima parte – când ne întoarcem în Skalitz după ce am scăpat, pentru a ne îngropa părinții.

Ascult-o aici. Și aici este scena în care îl întâlnim pe von Aulitz. Nu e de mirare că am plâns ca un copil. Bravo, Warhorse.

Apropo: Întâlnirea cu Markvart von Aulitz este opțională. Îl vei găsi în timpul misiunii principale cu numărul 30, „Reckoning”, la hanul vechi din sat. De asemenea, îl poți cruța, caz în care va muri oricum din cauza rănilor sale.