Articol de GSP - Publicat luni, 09 martie 2009 00:00
Pagina cu o tenta usor galbena, pozele intre alb-negru si sepia, pixelate, facute de la marginea terenului unor fotbalisti in sorturi scurte si tricouri stramte pe trupurile majoritar costelive, cronicile intinse pe toata lungimea paginii, scrise cu font mic si cele doua clasamente realizate la sfarsit de etapa - astea sunt primele amintiri care imi vin in minte despre ziarele care tratau fotbalul in paginile lor.
Nu ma voi opri decat asupra celor doua clasamente, cel oficial si cel... al adevarului. Doar titulatura insasi ma facea sa zambesc si sa imi pun nenumarate intrebari, cea mai la indemana fiind "dar celalalt clasament este al minciunii?" sau "cum se poate sa se ofere trofee si titluri avand ca instrument de delimitator un alt clasament decat cel al adevarului?", iar semantic vorbind, nu cred ca adevarul se poate clasa.
Trecand peste glume infantile dar justificate, acel clasament "sincer" iti arata ca situatia echipelor care nu pierdeau puncte pe teren propriu si le castigau pe cele din deplasare, era mult mai roza decat cea afisata in ierarhia oficiala.
Nu am inteles nici pana in ziua de azi cui i se adresa si in ce proportie isi multumea publicul acest calcul. Tind sa cred ca era unul destinat scaderii gradului de frustrare a fruntasilor "adevarati" si nedreptatiti de un amanunt precum cel al numarului de puncte adunat. Nu am auzit niciodata ca doua echipe aflate la egalitate de puncte sa fie departajate de rangul ocupat in clasamentul adevarului.
In fine, poate ca enervez cand ridic astfel de false contradictii, dar ar trebui sa ne gandim cum ar arata un clasament al adevarului in aceste timpuri. Interesant ar fi ca fiecare ziar sa publice cate un clasament personalizat in functie de sursele si investigatiile proprii, dar mai ales de sferele de influenta si finantare in care se afla. Banuiesc ca o publicatie din Urziceni i-ar pozitiona pe elevii Bursucului pe prima pozitie, convinsi fiind de supliciul la care au fost supusi de arbitri.
Ar fi indicat, asa ca o palma morala, inca una dupa cate au primit si dupa bumbaceala pe care o incaseaza in serile de Champions league, sa se alcatuiasca la finalul fiecarei etape un clasament al fotbalului jucat cu adevarat, fara nicio aluzie la blaturi, ci strict la modul in care se prezinta jucaretii din campionatul autohton de "folbal".
De aceea va propun realizarea unui clasament al bunului simt fotbalistic, al echipelor care joaca, al celor ce se respecta atunci cand calca iarba. Macar primele 5 si ultimele 3. E mai mult decat de ajuns.
Pagina cu o tenta usor galbena, pozele intre alb-negru si sepia, pixelate, facute de la marginea terenului unor fotbalisti in sorturi scurte si tricouri stramte pe trupurile majoritar costelive, cronicile intinse pe toata lungimea paginii, scrise cu font mic si cele doua clasamente realizate la sfarsit de etapa - astea sunt primele amintiri care imi vin in minte despre ziarele care tratau fotbalul in paginile lor.
Nu ma voi opri decat asupra celor doua clasamente, cel oficial si cel... al adevarului. Doar titulatura insasi ma facea sa zambesc si sa imi pun nenumarate intrebari, cea mai la indemana fiind "dar celalalt clasament este al minciunii?" sau "cum se poate sa se ofere trofee si titluri avand ca instrument de delimitator un alt clasament decat cel al adevarului?", iar semantic vorbind, nu cred ca adevarul se poate clasa.
Trecand peste glume infantile dar justificate, acel clasament "sincer" iti arata ca situatia echipelor care nu pierdeau puncte pe teren propriu si le castigau pe cele din deplasare, era mult mai roza decat cea afisata in ierarhia oficiala.
Nu am inteles nici pana in ziua de azi cui i se adresa si in ce proportie isi multumea publicul acest calcul. Tind sa cred ca era unul destinat scaderii gradului de frustrare a fruntasilor "adevarati" si nedreptatiti de un amanunt precum cel al numarului de puncte adunat. Nu am auzit niciodata ca doua echipe aflate la egalitate de puncte sa fie departajate de rangul ocupat in clasamentul adevarului.
In fine, poate ca enervez cand ridic astfel de false contradictii, dar ar trebui sa ne gandim cum ar arata un clasament al adevarului in aceste timpuri. Interesant ar fi ca fiecare ziar sa publice cate un clasament personalizat in functie de sursele si investigatiile proprii, dar mai ales de sferele de influenta si finantare in care se afla. Banuiesc ca o publicatie din Urziceni i-ar pozitiona pe elevii Bursucului pe prima pozitie, convinsi fiind de supliciul la care au fost supusi de arbitri.
Ar fi indicat, asa ca o palma morala, inca una dupa cate au primit si dupa bumbaceala pe care o incaseaza in serile de Champions league, sa se alcatuiasca la finalul fiecarei etape un clasament al fotbalului jucat cu adevarat, fara nicio aluzie la blaturi, ci strict la modul in care se prezinta jucaretii din campionatul autohton de "folbal".
De aceea va propun realizarea unui clasament al bunului simt fotbalistic, al echipelor care joaca, al celor ce se respecta atunci cand calca iarba. Macar primele 5 si ultimele 3. E mai mult decat de ajuns.
Thierry Henry, apariție rară alături de misterioasa lui iubită!
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
