Articol de Cristian Geambașu - Publicat joi, 12 mai 2011 00:00 / Actualizat joi, 12 mai 2011 10:35
Nicolae Dică a salvat-o pe Steaua, care a jucat la fel de rău ca şi pînă la venirea lui Olăroiu
Olăroiu este elegant. Atît de elegant, atît de pus la trei ace, încît nu s-a aşezat pe banca Stelei, ci doar la oficială, lîngă patron. Nu-i lipseşte hands-free-ul, accesoriu absolut necesar comunicării cu Caramarin, omul plantat pe bancă. Filmarea PRO TV-ului e de 4 stele, stadionul de două. Lumea a venit la stadion cu mic, cu mare, iar dintr-un uriaş panou publicitar selecţionerul continuă să îndemne la cumpărarea unor apartamente. Tot de 4 stele pretinde reclama. Braşovenii vor finala şi, spre deosebire de bucureşteni, nu au nimic de salvat. Asta presupunînd că Steaua ar salva sezonul cu o finală de Cupă. Pocnesc petarde şi ard fumigene, dar nimeni nu se întreabă cine şi în ce fulare le-a adus, ca la derbyul Steaua- Dinamo.
Chipciu, primul avertisment
Steaua începe cu o posesie superioară, lucru care în cazul roş-albaştrilor nu a însemnat mare lucru, cel puţin în meciurile de campionat. Dică şi Compania atacă metodic, ştiind că pe linia de fund Geraldo şi Gardoş flancaţi de Emeghara şi Latovlevici asigură liniştea porţii lui Tătăruşanu. Monitorizat sau nu de Fiorentina, Tănase e foarte activ şi încearcă să-l ajute pe Bilaşco. Dincolo, Chipciu în dreapta şi Viveiros în stînga vor să exploateze lipsa de viteză a stoperilor echipei pregătite totuşi de Olăroiu. La mijloc, greul cade tot pe Ilyeş, omul care demonstrează că alde Giggs sau Inzaghi pot face prozeliţi şi pe plaiurile noastre. Conceicao e şi el la costum, dar asta nu-l împiedică să iasă nervos la marginea terenului, pentru a cere concentrare băieţilor lui. Steaua se apără sigur, patent Oli, dar cei care creează pericol real sînt braşovenii. Întîi prin Chipciu (26), apoi prin Cristescu (28).
Brandan, mîna Diavolului?
A trecut prima jumătate de oră a meciului şi Bilaşco rămîne la fel de periculos pentru poarta lui Marc ca stîlpii nocturnei. Braşovul simte că Steaua cu Oli e de fapt prelungirea Stelei lui Cîrţu şi începe să plece pe contre către poarta lui Tătăruşanu. Mingea galbenilor circulă mai repede decît mingea roş-albaştrilor, traseele sînt mai simple, preluările mai scurte. Securea cade peste capul Stelei în minutul 40, atunci cînd Brandan preia cu ajutorul mîinii o minge la marginea careului. Balaj indică discret punctul de la 11 metri, iar steliştii nu au clasă nici măcar la proteste, care sînt timide şi lipsite de substanţă. Ilyeş bate sigur, pe mijlocul porţii, Tătăruşanu plonjează disperat în dreapta porţii şi se face 1-0. E pauză şi sînt multe subiecte de discuţie în vestiarul Stelei.
Dică, Dică, bară Dică
Startul reprizei secunde este mai mult epic şi mai puţin tactic. Desigur, nu pe gustul lui Olăroiu. Tănase şutează din interiorul careului, dar lateral, însă Marc reacţionează. Se întîmplă chiar în al doilea minut de la reluare, cu Bănel care încearcă centrări şi cu Dică înfipt pe postul de dispecer, acolo unde îl lăsase antrenorul de azi. Sud-americanii Braşovului par mai tehnici decît ai Stelei, e un adevăr care iese la iveală atunci cînd galben-negrii le ascund mingea rivalilor din Ghencea. Iese Marinescu (53), intră Răduţ, schimbare dictată la telefon de antrenorul la costum către antrenorul în trening. Nu se schimbă nimic, doar că Oli e dator să încerce. Gigi bate cruci, iar Dică (58) nimereşte bara dintr-o lovitură liberă. Mai trebuie cruci, mai trebuie şi nişte fotbalişti care să bage mingea în poartă fără sprijinul necondiţionat al Divinităţii.
Dică, Dică, gol Dică!
Cardoso îl înlocuieşte pe Viveiros accidentat serios. Cardoso intră tare la Gardoş, banca Stelei ia foc, Cardoso arată că are calorii de ars şi atacă mingea kamikadze. Tănase şi ceilalţi rămîn sus, aproape de poarta lui Marc, iar braşovenii încearcă să intre în finală mizînd totul pe apărare şi pe contraatac. E o apărare sigură, fără scrupulele unei echipe mari, care ţine la impresia artistică. Tănase se accidentează, intră Szekely, intră şi DiStefano la Braşov, nu vă speriaţi, acela era Di Stefano şi nu îi lua locul niciodată lui Chipciu. Ca şi în meciurile anterioare, steliştii îşi pierd suflul pe final de meci, dar sînt salvaţi de şutul inventat de Dică din marginea careului cu numai patru minute înainte de ultimul fluier. Este 1-1, renegatul se transformă în erou, iar disperarea se mută în tabăra braşoveană. Totuşi, norocul Stelei e proverbial şi providenţial şi poartă cîteodată numele Dică.
