Opinie Răzvan Prepeliţă » Cetăţeanul de Onoare

Minifotbalul sau, altfel zis, fotbalul la balon practicat după serviciul coorporatist e fostul maidan de pe vremuri, iar jucătorii lui sînt puştii cartierelor de demult, cei care s-au oprit cu performanţa în alte priorităţi.
Unii însă s-au ambiţionat să joace ca la profesionişti în orice condiţii, chiar şi după ce ecluzele norocului către oceanul fotbalului mare li s-au închis şi au făcut ca imnul României să sune într-un pahar de apă.

La Braşov, pe o bancă, în faţa unui campionat judeţean de minifotbal unde arbitrii au echipamentul celor care bat covoare, unde masa comisiei e un fel de Procesul Etapei fără camere de luat vederi,  fostul internaţional Aurel Ţicleanu priveşte cum se joacă cu patos. "Cîţi ani are puştiul ăla blond?"."27, mister, joacă futsal de o viaţă", răsuna audienţa. Talentul văzut prea tîrziu e ca un divorţ privit dintr-o nouă căsnicie. Nu se mai poate face nimic.

Mai trec cîţiva ani, şi Radu Burciu, căci despre el e vorba, cîştigă de două ori la rînd campionatul european de minifotbal cu echipa naţională a României. După ce e declarat şi cel mai bun jucător, prin turnee, primăria îi dă tîrcoale fluturîndu-i diploma de Cetăţean de Onoare. "Zici ceva de bine şi de noi, dacă soseşte presa!", vin sugestiile.

Dar după ele, vine doar un stop curat. Nici o distincţie. Un şut de pe picioare care transfomă mingea în şoim şi un control al mingii care aminteşte cum se juca, pe vremuri, Luţu cu portocalele. De la Săftica, unde se antrenează pentru Campionatul Mondial din America, Radu priveşte avioanele care dau tîrcoale Otopeniului.

Polonezii au jucat la europene, pe prime de de echipă, cu cinci zerouri. Nu au cîştigat niciodată. La noi, cu cinci titluri europene consecutive, există şanse ca minifotbalul să devină disciplină recunoscută, actele sînt pe masa MTS-ului. Pînă atunci, Radu nu mulţumeşte nici unei primării, doar  unui prieten, care l-a angajat la închirieri de sănii, pentru a obţine viza. De el a povestit frumos, dar sper să nu se supere pe mine, i-am uitat numele. Primăriei Braşov, nu.