EXCLUSIV „Am corupt casiera!” » Cum făcea bani Giovanni Becali în comunism: „Da, e adevărat! Am mai luat și câteva bastoane de la Miliție”

- Giovanni, povestea că vindeai bilete la Patria e adevărată?
- Da, eu mergeam la școală, jucam la Dinamo la juniori, mergeam la școală, la „Caragiale”, și mai vedeam câte un film. Când vedeam un film, aveam 15 ani, 16 ani. Vedeam un film frumos. Mi-aduc aminte de „Cartagina în flăcări”, mi-a aduc aminte de filmele cu Rafael, cu Adriano Celentano, cu Gianni Morandi.

- Așa.
- Filme unde, la Patria, de la 9 la 11, nu mai găseai bilete. Pentru că mergea lumea. Erau anii ăia frumoși în România atunci. Tu știi că în România, până să plecăm...

- Și nici n-aveai altceva de făcut.
- Și mama nu mă vedea, că mă trezeam la 5 ca să iau bilete. Trebuia să le iei la 7 dimineața, când se deschidea casa. Și îți dădea doar patru și era patru lei un bilet. Eu am corupt casiera și îi dădeam patru lei jumate. Și îmi dădea 20 prima dată, 40, 50! Asta am făcut.

- Și tu cu cât le dădeai, cu 10?
- Cu 8 lei. Dar nu puteam să le vând acolo, că era câte o Volgă de-asta, de Miliție, de la circa întâi. Patria era ceva lux! Era cinematograful de lux în România atunci. Și îi duceam până la Dionisie Lupu, până la casa poetului!

- Adrian Păunescu.
- După o luau prin spate, pe jos, și se duceau la cinema. Inclusiv mie mi-era frică. Mi-au spus: „Du-te, mă, la școală, nu mai sta p-aici!”. Am mai luat câteva bastoane.

- Și barul Melody...
- Barul Melody a fost 5-6 ani al nostru. L-am luat de la Păunescu în '96 și l-am avut până în 2001-2002. L-am renovat, l-am refăcut. Și acolo unde ăsta mi-a dat mie două bastoane... Mi-aduc aminte că în vitrină erau puse fotografiile cu balerinele, cu cântăreții...

- Da, da.
- Cântau Aurelian Andreescu, Dan Spătaru, Gil Dobrică... După care mi-a dat două bastoane, zice: „Du-te, mă, la școală!”. Și i-am zis în glumă, când eram copil de 16 ani, zic: „Băi, într-o zi am să cumpăr eu barul ăsta!”. Și uite că în ‘96 l-am cumpărat, dar nu mai trăia el, ca să-i spun eu că m-am ținut de promisiune.

„Toate restaurantele noastre erau pe pierdere... Nu sunt om de prăvălii d-astea”

- La un moment dat ați avut și „Doi cosoși”?
- L-am avut până acum 10-12 ani, când frati-miu i-a dat partea lui Borcea ca să intre cu Nețoiu. Toate restaurantele erau pe pierdere! Erau public relation. Ai înțeles sau nu?

- Da, da.
- Veneau fotbaliștii... „Nea Giovanni, a venit Mutu”. „Gata, bă, nu mai luați bani”. Eu nu sunt om de prăvălii d-astea.

GIOVANNI BECALI, invitat la Prietenii lui Ovidiu » EDIȚIA INTEGRALĂ