Articol de Vlad Nedelea, Iosif Popescu (video) - Publicat duminica, 03 aprilie 2022 08:58 / Actualizat duminica, 03 aprilie 2022 15:07
Bănel Nicoliță (37 de ani) rememorează, în partea a treia a interviului acordat Gazetei Sporturilor, momentele petrecute în Ghencea, la FCSB, în special parcursul european din 2006, când roș-albaștrii au ajuns până în semifinalele Cupei UEFA.
- Citește AICI prima parte a interviului cu Bănel Nicoliță: „Mi-am pierdut banii, familia și copilașii! Am ales greșit, dar am făcut-o conștient”
- Partea a doua a interviului de colecție cu Bănel Nicoliță: „Mai am un singur prieten”
- Bănel, îți mai aduci aminte ziua în care ai semnat cu FCSB? Sau ziua dinaintea semnării?
- Bineînțeles! Pfff, ce emoții. Sunam pe toată lumea. Luam cartele de telefon public și sunam pe toată lumea. Se termina creditul, mă duceam și încărcam. Eram înnebunit. Mulți nu credeau că pot semna cu Steaua. „Cum, mă, să semneze rromul ăla, ca să nu zic altfel, cu Steaua? E nebun, a luat-o razna”.
Asta până să apară știrea la televizor. Să spună că Bănel Nicoliță va semna cu Steaua. Pentru că Steaua era atunci, acum îi zice FCSB. Iar ne luăm bătaie, treaba voastră.
- Adică?
- Păi, trec din una în alta. Am jucat la Steaua, cum să mi se spună că am jucat la FCSB? Pe bune acum! Ce s-a întâmplat după, OK, dar și acei jucători, George Ogăraru, Miu, ei n-au jucat acolo? A fost la fel! N-am nimic cu ei, e alegerea lor, dar eu aleg FCSB, pentru că acolo am jucat.
Acolo am câștigat campionatele, am jucat semifinala de Cupă UEFA, acolo am dat golul cu Galatasaray. Ce să fac acum? Să zic altceva? Să mint? Nu pot.
Bănel Nicoliță: „N-am dormit două săptămâni înainte de meciul cu Rapid”
- Care ți-e cea mai dragă amintire de la FCSB?
- Am multe! Uite, meciurile cu Rapid, Betis, Galatasaray, cu Boro. Acolo e și plăcută și neplăcută. Plăcută e cea din tur, când i-am bătut 1-0 acasă, acolo nu am jucat. Eram suspendat. Doamne ce aproape am fost de finală! Am avut penalty în minutul 90!
Dar suntem români, suntem mici! A fost penalty clar! Plângeam în hohote! Și eu, și Paraschiv. Ne luaserăm în brațe și plângeam în tribună de dracică am ratat finala. Păcat! Pentru toți cei din acel moment. A fost o perioadă chiar frumoasă. Magnifică!
- Vorbești cu patos despre acei ani.
- Gândește-te ce echipe erau: Rapid, Dinamo, Craiova, Timișoara, Bistrița, Pitești. Unde era greu să bați. Păi, ce atac avea Dinamo? Niculescu, Dănciulescu, Zicu, Bratu. Mai erau Tamaș, Moți, Pulhac, Lobonț. Păi, noi am luat campionatul în fața lor. La fel în fața Rapidului, în 2006.
Ce echipe de tradiție erau! De asta e frumos fotbalul. Fotbalul e cel mai frumos sport, dar nu e de ajuns să-ți placă. Trebuie să fii corect cu el, altfel nu ai cum să ajungi sus.
- Cu Rapid, în sfertul UEFAntastic cum a fost?
- N-am dormit două săptămâni înainte de acel meci. Ai cuvântul meu de onoare. Mă gândeam mereu ce-ar fi dacă am pierde calificarea. Sincer, n-am vrut o secundă să picăm cu ei. Suntem români, așa trebuia să gândim.
Măcar una dintre noi dacă ar fi ajuns în finală. A, OK. În campionat e altceva. Suntem noi între noi. Da, frate, acolo vreau ambiție, nebunie, să-i aruncăm pe garduri, nu am mamă, nu am tată. Dar în competițiile europene e altceva.
263 de meciuria jucat Bănel Nicoliță la FCSB
Bănel Nicoliță: „Rapidiștii mă respectă și acum, deși le-am dat acel gol”
- Dar era concurența cu ei, când jucau înainte și băteau.
- Noi aveam șansa noastră. Nu ne interesa de ei. Orice era, noi trebuia să câștigăm. Eram o forță în Europa. Ambiția oricum era intactă. Când porți acel tricou ambiția oricum e. În spatele acelui tricou stau jucători mari, cu multe trofee.
Păi, vorbim de nea Marius (n.r. - Lăcătuș), de domnul Duckadam, de Ilie Dumitrescu și așa mai departe. Când îmbraci tricoul ăla, trebuie să dai tot pentru el. Ce mai contează că te înjură Gigi sau mai știu eu cine.
Pe mine crezi că nu mă înjurau? Ba da! Dar alergam, îi înnebuneam. I-am cucerit. Așa îi cucerești pe oameni. Ai greșit o minge, o recuperezi pe a doua. Eu pierdeam 3 mingi, dar recuperam 4.
- Revenim la Rapid, golul cu ei din Cupa UEFA cum a fost?
- Fantastic! Pentru mine, ceva fantastic. Să dai gol cu ei, pe Giulești, într-un asemenea meci, cu o așa atmosferă. Uite, mă întâlnesc cu rapidiști și mă respectă. Îmi zic, „Frate, îmi pare rău că ne-ai dat gol”, dar nu mă înjură.
De ce? Pentru că la un moment dat, la un meci cu ei, aruncaseră 3-4 sticle pe teren, Le-am luat și le-am aruncat afară de pe teren. Nu le-am dus la arbitru. Oamenii mă apreciază. Ăsta e fotbalul! Ce să facem? Să ne înjurăm, să ne batem?
15 partidea strâns Bănel la FCSB în grupele Champions League, alte 14 în preliminarii
Cu Gigi am o relație bună. Nu l-am sunat niciodată pentru a-i cere ceva. Sincer! Am mai vorbit când am jucat în Liga 1. Când eram la Viitorul. Știi când îl voi suna? Când voi avea un copil bun la școala mea. Îi duc cu drag acolo și îl sun direct pe el.
- Bănel Nicoliță
Îmi plac mult Tavi Popescu, Tănase și Coman de la FCSB.. Copii buni, cu care trebuie să ai răbdare. Ca mine nu cred că mai sunt azi. Eu eram muncitor. Azi nu mai sunt jucători care să bage capul în talpă. La națională mai vezi vreunul? Nu! Nu mai avem fotbaliști, să fim sinceri.
- Bănel Nicoliță
Am rămas prieten cu toți jucătorii de la Steaua din generația mea. Cu Petrică am vorbit acum, Ghinea, cu Badea, cu Stelian Stancu. Cu Rică Neaga. Ne adunăm de fiecare dată când putem. E frumos să ne vedem, ne mai aducem aminte de una sau alta. Eram o familie, mergeam toți peste tot.
Mirel a fost liderul nostru. Prin felul lui de a fi, prin atitudinea lui. Un lider adevărat. Când ai un lider adevărat, altfel crește grupul. Așa se creează o familie. Am fost un grup unit. Alergam fiecare pentru fiecare. Nu existau reproșuri.
- Bănel Nicoliță
