Cei 6 TITANI » Aşa arată echipele care promit să se bată la TITLU! Care e cea mai tare?

Postat de biancorossi pe 17 Iulie 2012, 00:38

şi dintr-o dată aş vrea să mă las în genunchi, să-mi înving mirarea asfinţitului, să mă cutremure fermecatele clipe ca-ntr-un altar regăsit, sfios să ating piedestalul supremei porunci şi să mă învăluie faldul fin al mătăsurilor căzând în dezvăluirea perfecţiunii de ieri, să absorb în sângele meu infinitul tremurului genetic programat, miracolul nestăpânirii celulei să-mi fie ofrandă de sine, parfumul acela unic să-mi pătrundă-n ţesuturi şi-n veci amalgamul sevelor din potire să-l simt biochimic… profund uimit, doar să adulmec dorinţa explodând în mine..

ştiu!, acolo există frenezia dublei chemări, tandreţea atingerii plasmatice reverberează din candelabrele suspendate în corpusculii calzi ce aşteaptă, vârtejul pasiunii trepidează nestăpânit, ca o genă nearsă destul, baricadele, ziduri în ruină să zacă prin colbul deşerturilor, fie blestemate lacătele ferecate, piară în focul satanei regretul şi amăgirea secundei ezitării fie aruncată-n dispreţ genunii din uitare…

biancorossi • 17 Iulie 2012, 00:38

Îmi place

Postat de biancorossi pe 17 Iulie 2012, 00:38

Fluturi printre frunze din întunericul simţurilor adormite neştiind de ce Invizibilul Semn mă mai cheamă la el : poete! trupul acesta-i femeia!... închină-i-te!... să ascult porunca, metamorfoza docilei nesupuneri ar preface-n ţărână mândria, orgoliul refuzului ţăndări s-ar duce-n pustii, să urmez calea, să retrăiesc povestea, să aud cântecul morţilor vii, acum vreau doar să respir nesaţul formelor lascive şerpuind în arcuiri ideale, chiar dacă mă doare perfecţiunea acestor curburi delicate, geometria unghiurilor brodate-n cascade de arabescuri mă cheamă, memoria lor mă îndeamnă să iubesc păcatul etern.

şi dintr-o dată aş vrea să mă las în genunchi, să-mi înving mirarea asfinţitului, să mă cutremure fermecatele clipe ca-ntr-un altar regăsit, sfios să ating piedestalul supremei porunci şi să mă învăluie faldul fin al mătăsurilor căzând în dezvăluirea perfecţiunii de ieri, să absorb în sângele meu infinitul tremurului genetic programat, miracolul nestăpânirii celulei să-mi fie ofrandă de sine, parfumul acela unic să-mi pătrundă-n ţesuturi şi-n veci amalgamul sevelor din potire să-l simt biochimic… profund uimit, doar să adulmec dorinţa explodând în mine..

terminatorul2 • 17 Iulie 2012, 00:38

Îmi place

Ce ”plictiseală” pe aici !!! : )))))))

biancorossi • 17 Iulie 2012, 00:38

Îmi place

Fluturi printre frunze din întunericul simţurilor adormite neştiind de ce Invizibilul Semn mă mai cheamă la el : poete! trupul acesta-i femeia!... închină-i-te!... să ascult porunca, metamorfoza docilei nesupuneri ar preface-n ţărână mândria, orgoliul refuzului ţăndări s-ar duce-n pustii, să urmez calea, să retrăiesc povestea, să aud cântecul morţilor vii, acum vreau doar să respir nesaţul formelor lascive şerpuind în arcuiri ideale, chiar dacă mă doare perfecţiunea acestor curburi delicate, geometria unghiurilor brodate-n cascade de arabescuri mă cheamă, memoria lor mă îndeamnă să iubesc păcatul etern.

newentry • 17 Iulie 2012, 00:37

Îmi place