Articol de Vlad Nedelea, Iosif Popescu (video) - Publicat luni, 16 ianuarie 2023 14:32 / Actualizat luni, 16 ianuarie 2023 14:34
Daniel Paraschiv și Raul Opruț, cei mai „vânați” jucători din această iarnă de la Hermannstadt.
Ce doi jucători s-au lăsat descoperiți în cantonament altfel decât pe terenul de fotbal.
Raul Opruț (25 de ani)
- fundaș stânga
- 800.000 cota pe transfermarkt
- locul nașterii: Caransebeș
3 lucruri neștiute despre tine
Sunt un mare pasionat de tenis. Când am timp liber joc foarte mult tenis de câmp. În timpul campionatului mai puțin, pentru că nu e OK, mai riști o accidentare, mai riști altceva. Sunt un mare fan al tenisului, mă și uit la televizor des
Pe mine nu m-au crescut părinții. Să nu se înțeleagă greșit, au fost și părinții mei, dar mai mult m-a crescut bunica, care recent, acum 6 luni, a murit. Țineam foarte mult la ea și tristul eveniment m-a făcut să mă ambiționez și mai mult. Să dau totul pe teren ca să reușesc tot ce i-am promis. Am făcut și un tatuaj pe mână cu numele ei
Mai sunt pasionat de PlayStation, NBA și biliard. În general, în vacanță fac multe chestii dacă îmi permite timpul. Evident, lucruri fără grad de risc, să nu mă accidentez
O greșeală făcută
Eu am o vorbă aici: «Greșeala ți-o arată doar timpul». Nu pot să spun că am făcut foarte multe greșeli în viață. Poate când eram copil, atunci mai greșeam, că spărgeam geamuri la ai mei pe acasă. Dar greșeli mari nu consider că am făcut până în acest moment. Sper să nu fac nici pe viitor. Doamne ajută!
Idol
În copilărie și în timpul liceului, la Banatul, jucam mijlocaș stânga sau mijlocaș central. N-am fost de mic fundaș stânga. Atunci idolul meu era Ronaldinho. Chiar primul tricou pe care l-am avut acasă a fost cu Ronaldinho la Barcelona. Acum unul dintre preferații mei, dar nu idol, ar fi Theo Hernandez, de la AC Milan
Echipa preferată
Barcelona. Evident, Ronaldinho și Messi
Visul
Să ajung cu naționala la un turneu final și să joc un măcar un meci în Champions League
Cea mai mare calitate
Eu zic că ambiția și faptul că sunt un luptător pe teren, așa mă consider eu cel puțin. Asta mă ajută foarte mult în multe momente. Nu vreau să vorbesc de calități tehnice și să intrăm în detalii tactice, n-are rost
Defectul
Pe teren ar fi că sunt prea guraliv cu arbitrii. Din cauza asta am luat și foarte multe cartonașe galbene, chiar m-a certat Mister
Cel mai greu moment
Când m-am mutat din România în Italia, la vârsta de 13-14 ani. Eu fiind acolo fără părinți, m-am dus la un internat. Nu știam să vorbesc foarte bine limba. Mă descurcam cât de cât în engleză. Consider că, ajungând devreme fără părinți în afara țării, m-a ajutat foarte mult, și nu doar la fotbal. M-a ajutat foarte mult în viața personală fiindcă eu încă de mic îmi organizez viața, timpul, tot ceea ce ține de mine
Nu am avut niciodată nevoie de părinți în sensul acesta. Acolo am învățat să gătesc și m-am dezvoltat fotbalistic. Știu multe lucruri tactice, care mă ajută azi. Nu m-am simțit vreodată dat la o parte pe acolo. Pentru că nu sunt genul. Sunt foarte prietenos, sunt vorbăreț și simpatic. Chiar dacă pe stradă mai spune lumea una-alta. Lucruri nu chiar frumoase despre români. Dar niciodată nu m-a afectat și nu o să mă afecteze pentru că știu cine sunt eu și ce țară suntem noi, până la urmă
O prostie din copilărie
La școală nu pot să spun ce făceam, că poate citește mama prin Gazetă și după aia e problemă mare. Nu știu, dar cred că cele mai amuzante faze se petreceau când jucam fotbal pe stradă. Spărgeam geamuri pe la noi sau la alți vecini. Asta consider eu că sunt amintirile copilăriei și cred că sunt cele mai frumoase pe care le am până acum. Faptul că de mici eram de dimineața până seara în vacanță. Jucam fotbal pe stradă, alergam, aveam o energie care nu se termina niciodată. Doar când ne chemau părinții acasă
Cel mai dificil adversar
Dennis Man când era în România. Nu țin minte exact data, dar am jucat un FCSB - Hermannstadt pe Arenă și s-a terminat 3 sau 4 la zero. El a fost cel mai dificil adversar. M-a surprins că era puternic și într-o formă foarte bună pe atunci. A fost cea mai bună formă a lui în România. Era foarte rapid. Se descurca foarte bine și Olaru. Olaru, caO mândrie pe plan personal. La începutul anului, când mi-am prelungit contractul cu Hermannstadt, chiar vorbeam asta cu Dani Coman. I-am zis: «Fii atent, eu rămân aici, dar să știi că în 2-3 luni vreau să ajung la națională!». El mi-a zis: «Doamne-ajută!». Și am simțit o putere de muncă mai mare, mai multă ambiție și îmi doresc din ce în ce mai mult. Vreau mai mult pe viitor, degeaba ar rămâne doar convocarea aceea, că n-ar conta la nimic. Mi s-a făcut pielea de găină la imn! Știam că se uită și părinții mei la meci. Nu știu dacă pot să exprim în cuvinte chestiile astea. Doar cine a jucat fotbal, cine a trecut prin acele momente poate să înțeleagă cum te simți tu în interior. N-aș putea să găsesc cuvinte. Dacă ar fi să definesc într-un cuvânt, aș spune mândriere este cel mai bun mijlocaș din România în momentul de față
Convocarea la națională
O mândrie pe plan personal. La începutul anului, când mi-am prelungit contractul cu Hermannstadt, chiar vorbeam asta cu Dani Coman. I-am zis: «Fii atent, eu rămân aici, dar să știi că în 2-3 luni vreau să ajung la națională!». El mi-a zis: «Doamne-ajută!».
Și am simțit o putere de muncă mai mare, mai multă ambiție și îmi doresc din ce în ce mai mult. Vreau mai mult pe viitor, degeaba ar rămâne doar convocarea aceea, că n-ar conta la nimic. Mi s-a făcut pielea de găină la imn! Știam că se uită și părinții mei la meci. Nu știu dacă pot să exprim în cuvinte chestiile astea. Doar cine a jucat fotbal, cine a trecut prin acele momente poate să înțeleagă cum te simți tu în interior. N-aș putea să găsesc cuvinte. Dacă ar fi să definesc într-un cuvânt, aș spune mândrie
Cel mai important sfat de la părinți
Să rămân mereu cum am fost în copilărie, indiferent de situația mea financiară. Chiar dacă am bani, chiar dacă n-am. Chiar dacă sunt un fotbalist bun sau unul slab. Să reușesc să-mi aduc mereu aminte de unde vin. Consider că până acum am reușit să respect acest sfat pe care mi l-au dat de mic
Primul lucru cumpărat cu banii câștigați
Un tricou de la Balenciaga. Sincer îți zic. Când eram în Italia. Deși era foarte scump, era tot ca un fel de mândrie că făcusem primii bani și voiam să iau ceva ce îmi doream de mult
Daniel Paraschiv
- atacant
- 800.000 de euro cota pe transfermarkt
- locul nașterii: Brașov
3 lucruri neștiute despre tine
Îmi place să merg la pescuit cu prietenii. Deși eu nu prea pescuiesc, îmi place să mă aflu acolo. Să mă aflu în treabă, cum s-ar spune
Sunt o persoană destul de timidă, în ciuda faptului că în fotbal trebuie să te integrezi la cât mai multe echipe
Îmi place de multe ori să ies afară în loc să stau acasă să citesc sau să joc jocuri video
O greșeală făcută
Alegeri greșite fac mai mereu. Mai mult sau mai puțin, însă nu știu dacă am vreo greșeală pe care să o regret și la care să mă gândesc zi de zi. Pur și simplu consider că am făcut lucrurile cum am simțit de-a lungul vieții și sunt împăcat cu toate deciziile
Idol
Ronaldo Nazario. Practic am mai mulți idoli, dar odată ce am început să intru în acest fenomen și să cunosc mai bine fotbalul, să aflu despre fotbaliști mari, am urmărit foarte multe videoclipuri cu Ronaldo. Am rămas uimit de ce putea să facă pe teren.
Orice atacant ar vrea să ajungă la acest nivel sau măcar la jumătate din nivelul său. Mi-aș fi dorit să-l pot vedea chiar și live. Însă, din păcate, n-am apucat. Știu că meciul său de retragere a fost împotriva României. Am făcut și noi parte dintr-o filă de istorie
Echipa preferată
Arsenal. Tot timpul. De când juca Thierry Henry, cam pe atunci am început eu să fac fotbal. La fel, m-a uimit. Apoi mi-a plăcut și Robin Van Persie foarte mult și de atunci am rămas cu Arsenal ca echipă favorită. Acum e nesperat de bine, după ani și ani de dezamăgiri suntem pe primul loc. Iată, se pare că Mikel Arteta a găsit o formulă câștigătoare
Visul
Să ajung la Arsenal. Bineînțeles că vreau să ajung și om de bază la Arsenal, nu doar să fiu pe acolo
Cea mai mare calitate
Nu știu dacă e chiar o calitate, dar aș spune simțul golului
Defectul
Uneori sunt prea încăpățânat. Poate și pe teren, dar sigur în afara lui
Cel mai greu moment
Nu știu dacă am avut un moment atât de greu. Se leagă de dezamăgirile mele din carieră și sunt fericit că nu am alte probleme. O să spun momentul când jucam la Luceafărul Oradea și eram ofertat de echipe din Liga 1, iar patronul a retras echipa în Liga a 3-a și am făcut un pas înapoi, în loc să ajung în Liga 1. Aș fi câștigat doi ani din viață. Eram junior la L1. Pe un post destul de dificil, atacant, și cu siguranță dacă m-aș fi impus, altfel arăta viitorul meu. Cine știe? Poate așa mi-a fost dat
O prostie din copilărie
Acum când mă gândesc e amuzantă. Am un frate mai mare decât mine cu 3 ani și ne jucam fotbal prin casă. Mama ne supraveghea și vorbea la telefon în același timp. Fratele meu a căzut peste mine și mi-am rupt un deget. Bine, atunci nu mi s-a părut amuzant deloc. Și mama s-a speriat! Acum, când stăm și ne amintim, ne distrăm
Cel mai dificil adversar
Cristi Săpunaru. Și Tamaș. Pur și simplu mi s-a părut că îmi citeau fiecare mișcare încă dinainte ca eu să o gândesc. Aveau o poziționare foarte bună. Dueluri foarte tari, intră foarte hotărâți la minge, cred că asta trebuie să aibă un fundaș central foarte bun
Convocarea la națională
S-a trăit într-un mod care nu poate fi descris în cuvinte. Am crezut că e o glumă. Apoi mi-am sunat părinții, prietena. Am fost foarte fericit și mi-au dat lacrimile. Golul a fost foarte rapid și n-am apucat să realizez. Bucuria cred că a fost mai mare după meci, primind mesaje și încurajări de la prieteni
Cel mai important sfat de la părinți
Să fac tot timpul ceea ce-mi place și să fac cu toată inima
Primul lucru cumpărat cu banii câștigați
Cred că un suc. Banii veneau de la Liga a 3-a și aveam un salariu de 800 de lei. Nu puteam să-mi cumpăr ceva valoros
Citește și:
Dică NU e condamnat la Mioveni! 4 reveniri de senzație care-l obligă să spere la o minune
