De ce rîdem de Hagi? Adrian Georgescu, drept la țintă: "Ne-a bucurat destul! Acum, am vrea să fie și filolog, și deținător de Nobel, să ne reprezinte și la Eurovision?!"

Ar trebui sau nu să taxăm declarațiile stîngace ale lui Hagi? Adrian Georgescu scrie în editorialul de azi din Gazeta Sporturilor că atunci cînd îl luăm peste picior pe fostul fotbalist, ar trebui să ținem cont de cîteva lucruri: 

"(...) Cred că există mai multe feluri de a fi inteligent. La Hagi și la alți sportivi de geniu se manifestă o extraordinară inteligență a trupului care întotdeauna a contrabalansat această stîngăcie a limbajului. Mulți știu să vorbească, să dai însă o pasă la întîlnire la 50 de metri, peste mijlocașii și fundașii adverși, direct pe fuleul coechipierului din atac e mai greu. Să scoți în stradă, de cîteva ori în timpul vieții, sute de mii de oameni bucuroși care să-ți scandeze numele e aproape imposibil. Puși "să discute" cu o minge, așadar extrași din sistemul de referință convenabil, mulți distinși critici ar stîrni hohote de rîs mai abitir decît panseurile lui Hagi.

Cînd ne bucuram, parcă nu eram așa de critici. Din teren, Gheorghe Hagi ne-a făcut să rîdem de nenumărate ori. De pildă, în 1986, printr-un gol la vinclu cu Norvegia, balonul avînd o traiectorie uluitoare, ireală, pe care doar la el am văzut-o, atunci și în alte ocazii. Dar ce ne-am mai veselit, cîteva milioane de oameni, la golurile date Țării Galilor în 1993! Sau în 1994, la "bolta" peste Cordoba din meciul cu Columbia, pe care nimeni de pe planetă n-a înțeles-o, pînă cînd mingea n-a scuturat plasa. Pentru cei dornici să înțeleagă, o căutare "Best of Hagi" pe YouTube poate dezvălui o bibliografie selectivă care și acum, la 15 ani de la retragere, impresionează. Am vrea să fie însă și filolog, și deținător de Nobel, să ne reprezinte și la Eurovision. (...)"

Editorialul integral poate fi citit AICI