Articol de Vlad Nedelea - Publicat luni, 14 decembrie 2020 11:59 / Actualizat luni, 14 decembrie 2020 14:26
La 40 de ani, pe care i-a împlinit sâmbătă, fostul internațional Dorin Goian și-a stabilit opțiunile în viață. A lăsat Bucureștiul de dragul familiei, însă continuă să viseze la o carieră de antrenor, după ce a cochetat deja cu două echipe de „C”, Foresta Suceava și Bucovina Rădăuți.
- Dorin, cum arată viața ta după cariera de fotbalist? Ai avut și câteva experiențe ca tehnician, nu?
- Deja merg pe al 5-lea an de când m-am lăsat de fotbal. Am avut două experiențe ca antrenor, ambele la nivel de Liga a 3-a. Mi-aș dori să fac pasul spre un nivel superior. Nu e neapărat un target. Am toate licențele, C, B, A, iar acum sunt cursant pentru Licența Pro. Am zis să mă duc până la capăt, să le fac pe toate. Nu ascund faptul că mi-aș dori să profesez mai sus. Trăim vremuri foarte ciudate în fotbal, plus această pandemie care ne-a dat peste cap.
- S-a schimbat și fotbalul...
- Așa este, parcă e alt sport. Când vezi tribunele goale, parcă și interesul oamenilor nu mai e la fel de intens. E greu! La noi oricum era greu, dispăreau cluburile mari, performanțe tot mai puține. Dar e fotbal, asta am făcut toată viața, asta îmi place, încercăm să vedem ce va fi în viitor.
„E greu cu 22 de caractere diferite"
- Ai jucat la un nivel înalt, apoi ai antrenat la Liga a 3-a, cât de greu e să-ți faci meseria în condițiile de acolo?
- N-aș vrea să spun că e foarte greu. Important e să te adaptezi la ceea ce ai. Știu realitatea fotbalului românesc, cunosc ce se întâmplă la ligile inferioare. Trebuie să acceptăm! Nu e ușor să intri într-un vestiar foarte mic, mulți jucători acolo, nu te poți desfășura, nu ai propriul birou. N-ai parte de multe lucruri, dar la urma-urmei astfel de experiențe te călesc. Poate mai târziu, când ajungi la un club cu infrastructură mult mai bine dezvoltată, îți poate fi mai ușor. E important să treci prin momentele astea, cum am făcut-o și ca jucător.
- Te-ai simți pregătit acum dacă ți s-ar da pe mână un club de Liga 1?
- Da, cum să nu? Faptul că m-am considerat un jucător disciplinat și mi-am văzut de treaba mea cred că poate fi o calitate. Meseria de antrenor e însă total diferită față de cea de jucător. Mi se pare mult mai dificil acum, în vestiar ai 22-23 de caractere diferite. E important să te faci înțeles ușor, să ai puterea de a gestiona anumite situații.
- Conștientizai asta când erai fotbalist?
- Văd că insiști pe ideea de antrenor. Iar eu n-aș mai vrea. Personal, încă nu mă consider antrenor. Am avut experiențe prea mici și puține. Poate fi un început, dar e mult până la a spune că-s antrenor. Dacă aș fi fost măcar la o echipă de Liga a 2-a sau Liga 1, era altceva. Până atunci, aceste scurte experiențe m-au ajutat doar să învăț. E devreme să vorbim de antrenorul Dorin Goian.
Dorin Goian: „E ciudat să stai în propria casă cu mască pe față"
- Dorin, ai fost infectat cu noul coronavirus, povestește-ne puțin...
- Da, și eu, și soția mea. Copiii nu au fost. Soția a fost total asimptomatică, eu am avut febră și mă durea carnea. Primele 2-3 zile, a 4-a zi n-am mai avut gust și miros. Atunci mi-am dat seama că e coronavirus, m-am și testat. Îți dă un disconfort psihic în primele zile, însă sfatul pe care l-am primit de la o cunoștință, medic pneumolog, a fost să nu dezarmez, pentru că e o gripă perfidă. Totul se poate schimba de la o oră la alta.
- Cum au trecut zilele?
- Ciudat, nu-i comod să stai 14 zile în casă, mai ales că aveam copiii negativi. A trebuit să avem o zonă „tampon". Eu și soția ne-am închis într-o cameră, am avut baie proprie, copiii în celelalte camere. Când coboram la masă, cobora prima soția, cu masca pe față. Le făcea copiilor ceva. Mâncau ei, după coboram noi să mâncăm. E ciudată senzația să stai în propria casă cu masca pe gură. Acele 14 zile n-au fost foarte ușoare. Am trecut peste, mulțumim lui Dumnezeu că suntem bine!
- Te-a revoltat situația din Suceava de la începutul pandemiei...
- Eram revoltat pentru că au fost niște greșeli de organizare. Fiind sucevean, nu era comod să vezi în fiecare zi la știri că orașul tău e închis, că situația e gravă. M-a revoltat foarte mult că erau multe cadre medicale infectate. S-a decis testarea repetată a cadrelor medicale, iar noi, ceilalți, stăteam la coadă, îngrămădiți, să ne testăm. Și atunci la noi se mai vorbea de purtarea măștii!
- Te vei vaccina? Sunt oameni care refuză categoric.
- Am mai purtat și eu câte o discuție cu prietenii la un pahar cu vin. Sunt păreri împărțite. Probabil că aș ezita la început. Aș aștepta să văd cum reacționează alții la acest vaccin și apoi aș face și eu. Dacă aș avea siguranța că e ok, fără probleme m-aș vaccina.
- Revenind la fotbal, ce simți când vezi aceste meciuri cu stadioanele goale?
- Parcă nu mai e fotbal. Mă uitam înainte la câte 2-3 meciuri bune din Europa. În fiecare weekend. Indiferent de oră. Acum, sincer spun, dacă e meci la ora 22:00 și pare a fi bun, mă uit un sfert de oră, jumătate de oră și apoi adorm. Nu mai trăiesc fotbalul ca înainte. Nu mai fac niciun efort să rezist să mă uit la o partidă. Și nu din cauza nivelului, ci fiindcă fotbalul fără suporteri e groaznic.
„Rangers nu s-a păcălit cu Ianis Hagi”
- Dorin, tu ai reușit afară, acum fotbaliștii români cu succes în străinătate sunt tot mai puțini, de ce?
- Cred că e vorba de modul de adaptare. Când pleci într-un campionat străin, e posibil ca tu să nu joci de la primele meciuri. Ai nevoie de o perioadă de adaptare. Cred că marea problemă a jucătorilor e frica de a lupta pentru un post de titular. La orice club din străinătate e concurență, mă refer la un nivel bun. Noi, din păcate, am devenit nu neapărat supărăcioși, dar imediat căutăm motive. Sun agentul, nu mă mai vrea antrenorul, vreau să plec. Ușor nu e, dar trebuie să lupți.
- Derby de România sau Celtic - Ranges?
- Ca intensitate clar, Old Firm e numărul 1. E o nebunie! Mai ales dacă-l câștigi. Și Steaua - Dinamo erau de mare intensitate. Însă nu se compară cu Old Firm. Cu Old Firm aș putea compara doar sfertul UEFAntastic. Atunci a fost o presiune mult peste media a ceea ce trăiam noi în România.
- E greu să joci la Rangers? Fac referire și la Ianis Hagi.
- Nu e ușor! Am avut și avantajul că veneam după 2 ani în Italia, la Palermo. Tactic am progresat foarte mult. Italienii pun mare accent pe tactică. Gândește-te că veneam de la Steaua, credeam că le știu pe toate. Nu era deloc așa. Tot ce am învățat în Italia m-a ajutat în Scoția. Plus că era pe placul meu, mă și avantaja. Am făcut un cuplu de fundași grozav cu Bocanegra, un alt jucător experimentat.
- Ianis?
- Fotbalul scoțian are nevoie de un jucător ca el. Jucătorii de creație, care în orice moment pot da o pasă excelentă, sunt foarte căutați. Ianis are multe calități, plus că lovește mingea cu ambele picioare, e tânăr, sunt sigur că Rangers a făcut o afacere bună. Veți vedea că va progresa mult de la an la an!
- Ai avut vreodată posibilitatea de a reveni în țară?
- Da, chiar după ce am plecat de la Rangers, când am fost retrogradați. Nu voiam să pierd naționala. M-a sunat Piți și mi-a zis: „Goe, nu te pot chema din Liga a 4-a. Îmi sare lumea în cap". Până să vină varianta Spezia, eram cu Florin Manea la Glasgow și a sunat domnul Porumboiu să vin la Vaslui. Îmi dădea foarte mulți bani pentru România, dar n-am vrut. N-am dorit să mă întorc în țară! Vaslui era pe val, evolua în cupele europene... Totuși, am refuzat.
- Nici măcar să te retragi din țară, poate de la FCSB...
- Când m-am întors din Grecia, puteam veni la Steaua. Eram pe final de carieră, m-a sunat MM să mă duc cu ei în cantonament. Indirect, mi-a zis să vin în probe. Că vrea și Mister să mă vadă. Aveam 36 de ani la acea vreme. Ei tot căutau un fundaș central, dar nu puteam să merg în probe. Totuși, eram încă om de națională, jucasem cu Asteras în grupele Europa League. Probabil că dacă veneam la Steaua, m-aș fi retras de la ei. Amintiri cu Ibra și Van Persie
- Ce amintiri mai ai de la „dubla" cu Rapid?
- Ce încărcătură! Încă de la tragerea la sorți, pentru media din România n-a mai existat altceva. În fiecare zi numai asta se discuta. Presiunea era colosală! Cine câștiga era regina, cine pierdea era blamat. Cu cât venea meciul mai repede, cu atât era mai bine. Voiam să scăpăm.
- O amintire?
- Știi că în perioada aia, în dimineața meciurilor, se mergea la IDM. Să jucăm biliard. Cele două ore în care te mai destindeai. Rapid venea și ea, ne-am întâlnit acolo cu câteva ore înainte de primul fluier. În alte zile, când jucam și noi, și ei acasă, ne vedeam și ne mai salutam. În acea dimineață, noi am intrat într-o parte, ei în cealaltă. Practic, se evita orice contact.
- După cum a fost?
- Uite, după mai mult timp, când ne mai vedeam pe la lot, ne tot reproșau că n-am meritat calificarea. Noi o țineam pe a noastră, ei pe a lor, dar a rămas calificarea. Un moment cu bucurie imensă. Am avut ocazia să stau cu domnul președinte Băsescy la un pahar cu vin. Nu oricine face asta!
- Te vezi antrenând FCSB?
- Am mai primit întrebarea. Când răspunsul a fost: e o echipă de top, care se bate la titlu, normal că mi-aș dori, titlul în ziar era: Dorin Goian e gata de FCSB! Sună diferit! Orice tânăr tehnician și-ar dori să antreneze o formație de talia FCSB-ului, să se bucure de infrastructura excelentă de acolo.
Dorin Goian: „Vomitam la pauza fiecărui meci important”
- Ce adversari n-ai să uiți?
- Pff, mulți m-au făcut să iau „garsonieră" în ziar. Știți că în ziar, la note se primeau steluțe, iar când erai slab aveai pătrățică. Iar noi îi spuneam garsonieră. „Vezi că-ai luat garsonieră”. Ibrahimovic, de exemplu, te înjură, te scuipă, te tachinează continuu. Van Persie în minutul 80 făcea triplă demarcare. Mi-a făcut vreo două d-astea în decurs de un minut, mai aveam puțin și-i făceam semn lui nea Piți să mă schimbe.
- Spune ceva ce lumea nu știe despre tine!
- În meciurile cu intensitate mare tot timpul vomitam la pauză. Probabil aveam și ceva! După un efort intens de 45 de minute, primul instinct care e? Să merg în vestiar să beau apă, dar mie nu-mi făcea deloc bine după efort. Și după ce mă hidratam, tot timpul, în maxim două minute, eram la toaletă. Apoi nu mai aveam nicio problemă. Nu știu din ce motiv, e prima dată când zic asta.
- Un gând pentru 2021?
- Ruga mea către Doamne-Doamne e să ne ajute să scăpăm și să uităm de acest virus. Să ștergem tot ce a fost în 2020, să ne reluăm viața. Trebuie să tragem câteva concluzii după această perioadă, poate a fost o palmă să ne mai trezim puțin. Prea o luaserăm razna și cred că Doamne-Doamne a vrut să ne mai trezească. E și vorba aia de e virală: „Eram fericiți și nu știam".
60 de meciuria adunat Goian în naționala României, pentru care a punctat de 5 ori
154 de partidea strâns Dorin în tricoul FCSB-ului, alături de care a luat două titluri și o Supercupă
Am vreo 5 cutii de tricouri de la jucători cu care am schimbat. Când era Suceava închisă le-am scos, apoi le-am împăturit iar. Așa îți aduci aminte de multe momente, revăd și îmi aduc aminte fiecare gol și minut prin ele
S-a schimbat mult școala de antrenori. E diferit față de ce era, din poveștile pe care le-am auzit. Învăț multe lucruri, sunt mulțumit, am rămas cu multe idei din școala pe care am terminat-o până acum
Golul și victoria cu Olanda rămân cea mai frumoasă amintire a mea. După acea perioadă am plutit multă vreme, a fost cel mai frumos și mai important gol din ofsaid. Bine că n-a existat VAR! Ofsaid era doar când fluiera arbitrul
Dorin Goian
60 de meciuria adunat Goian în naționala României, pentru care a punctat de 5 ori
154 de partidea strâns Dorin în tricoul FCSB-ului, alături de care a luat două titluri și o Supercupă
Citește mai multe știri de actualitate:
Cum se comportă Zlatan Ibrahimovic pe teren: „Te înjură și te scuipă continuu”
