“E dur”

Argentinianul Jose Luis Garcia spune că antrenamentele cehului Uhrin, la Debrecen, sînt mai tari decît cele cu care e obişnuit din America de Sud.

Sosit în urmă cu cîteva zile la Ti­mi­şoara, argentinianul Jose Luis Gar­cia (23 de ani, ultima dată la Li­be­ria, Costa Rica) spune că e sătul să schimbe echipele la fiecare şase luni şi vrea să-l convingă pe Uhrin că locul său e la Poli, pentru următorii 5 ani. La Debrecen, sud-americanul în­cear­că să se adapteze, mai întîi, la me­todele de lucru ale cehului.

- Jose Luis, care au fost primele impresii la Poli?
- Foarte bune. M-a primit bine toa­tă lumea, colegii, antrenorii. Mo­mentan am probleme cu limba, de-aia m-am ataşat mai mult de por­tughezii din lot, cu care mă în­ţe­leg în spaniolă. Carlos mă ajută mult şi Aldana, care e spaniol.

- Antrenamentele cum sînt?
- Sînt mai dure ca în Ame­rica La­­tină, dar cred că ne prind bine, pen­tru a nu avea probleme fi­zice mai tîrziu. Avînd în vedere că ju­căm în trei competiţii, avem nevoie de prospeţime.

- Ai acceptat repede oferta Timişoarei?
- În Argentina se vorbeşte din ce în ce mai mult de fotbalul ro­mâ­nesc, ca de unul care a crescut mult şi în care se doreşte performanţă. Fabbiani mi-a spus iarăşi multe despre campionatul de aici şi m-a sfătuit să nu stau pe gînduri, că Poli e o echipă mare. Singura care i-a bătut în tur, din ce îmi spunea el. Nu cu­noş­team prea multe despre jucătorii de aici, ştiam doar de Fabbiani şi Mi­ran­da, apoi am mai auzit de Du­bar­bier, Culio, Peralta şi Sanchez Prette, nume ce îmi sînt cunoscute din Argentina.

- Ai jucat pentru naţionala U20 a Argentinei.
- Da. I-am avut colegi pe Messi, Gago şi Aguerro. Ştiu că de ei aţi auzit, pentru că joacă la echipe mari din Europa.

- E un progres pentru tine sosirea în România?
- Clar! E un pas înainte pentru mine în carieră, vreau să îmi re­ca­păt încrederea în mine şi apoi, evi­dent, ca orice jucător care ţinteşte cît mai sus, mi-ar plăcea ca odată să ajung să evoluez în Spania.

- Ai schimbat mai multe echipe pînă acum. De ce stăteai aşa puţin la un club?
- Atîta aveam angajament. Mi se ofereau mereu contracte pe pe­rioa­de scurte, de cîte 6 luni, cu tot felul de clauze. Sper ca la Poli să stau cît mai mult, măcar cei 5 ani din contract, unul pînă la anul şi încă 4 de prelungire, dacă voi confirma.

- Limba română în cît timp o vei învăţa?
- Nu ştiu, cred că repede, am vă­zut că se aseamănă mult cu spa­niola. Oricum, la Timişoara voi avea o profesoară de limba română. Sau pro­fesor. Să vedem. Eu aş vrea profesoară.

- E un clişeu cu jucătorul ar­gen­tinian, cu copilărie nefericită, sărac. E şi cazul tău?
- Da. La fel ca majoritatea fot­ba­liştilor din America de Sud, am avut o copilărie săracă, părinţii mei erau oameni simpli. Nu mi-a lipsit niciodată mîncarea de pe masă, dar nici nu am avut parte de prea multe. Eram şi trei copii: eu şi încă două surori.

Patru pe zi

Dacă pînă acum alb-violeţii efec­tuau 3 antrenamente pe zi în stagiul de la De­bre­cen, ieri, Uhrin a mărit doza la 4 şe­dinţe de pregătire. Ast­fel, de di­mi­nea­ţă, de la 10.30, ora locală, bă­nă­­ţe­nii au avut parte de un antre­na­ment bazat pe lucrul cu mingea şi un joc şcoa­lă pe jumătate de teren. După-amiaza, la 16.30, după somnul de a­mia­ză, cehul şi-a scos elevii la aler­ga­re în pădurea de lîngă hotel, iar seara au avut loc şi ulti­me­le antre­na­mente: o şedinţă de înot şi una de fitness.

A venit Magera

Poli a reuşit să-l transfere ieri pe cehul Lukas Magera (25 de ani, Ba­nik Ostrava, foto) care a costat 1,1 mi­lioa­ne de euro. Jucătorul, care a mar­cat anul trecut 9 goluri în 27 de me­ciuri, a sosit ieri la Timişoara, iar sea­ra a fost redirecţionat spre canto­na­men­tul echipei de la Debrecen.