Articol de Ionuţ Iordache, Andrei Petrescu, Valentin David (video) - Publicat sambata, 30 martie 2024 09:00 / Actualizat sambata, 30 martie 2024 09:43
Elias Charalambous (43 de ani) aniversează astăzi, 30 martie 2024, un an de când a fost prezentat oficial ca antrenor principal la FCSB. Cu această ocazie, tehnicianul cipriot a oferit un interviu exclusiv pentru GSP.ro în care a vorbit despre viața sa din România, de modul în care vede fotbalul, apropierea de Biserică, dar și peripețiile copilăriei.
Acum exact un an, Gigi Becali surprindea și aducea la FCSB primul antrenor străin din ultimii 12 ani, Elias Charalambous. Ultima dată când pe banca roș-albaștrilor s-a aflat un tehnician care nu era român se întâmpla în 2011, atunci când principal era Rony Levy.
Chiar dacă a ratat titlul „la mustață” sezonul trecut, Elias a rămas, iar acum este mai aproape ca niciodată de primul său trofeu din cariera de antrenor, cel de campion al României cu FCSB.
Elias Charalambous aniversează un an pe banca celor de la FCSB: „Mă simt ca acasă aici!”
- Domnule Charalambous, aniversați astăzi un an ca antrenor la FCSB. Cum vă simțiți?
- Mă simt foarte fericit. Toate momentele care au trecut până acum au fost foarte frumoase. Nu m-am așteptat să mă adaptez așa repede la echipă. Am mai spus-o, m-au ajutat foarte mult cei de aici. Mă simt ca acasă, mă bucur de fiecare zi petrecută aici și sunt bucuros că am deja un an la FCSB
- V-ați așteptat să stați un an la FCSB atunci când ați semnat?
- Ca să fiu sincer, când am venit nu m-am gândit prea mult la cât voi sta. Când am venit am încercat doar să dau ce e mai bun ca să îmi ajut echipa. Apoi a fost voia Domnului.
- Știți că nu mulți antrenori rezistă un an întreg la FCSB?
- Da, am fost informat de asta. Știți cum e, în fotbal nu depinzi numai de tine, depinzi și de rezultate. Rezultatele m-au ajutat să fiu aici mai mult timp, așa e viața antrenorilor, depinde mereu de rezultate. Avem rezultate bune de când am venit eu, în principal în acest sezon.
- Știți că în ultimii 13 ani sunteți singurul antrenor străin de la FCSB?
- Nu știam asta, este un lucru bun pentru mine. Eu consider că nu contează naționalitatea. Limbajul fotbalului este la fel. Am venit aici să muncesc, să dau ce e mai bun fără să mă gândesc la naționalitate. Depinde mult de grup, iar noi avem un grup foarte bun aici. Staff-ul, jucătorii, oamenii din jurul echipei, cu toții facem echipă bună.
- Ați vorbit de rezultate. Sunteți cel mai prolific antrenor de când ați venit în România. Aveți 83 de puncte în 40 de meciuri la FCSB, cu 17 mai multe decât următoarea echipă, Rapid.
- O altă veste bună. Dar v-am zis că totul depinde de modul în care joacă echipa. Nu este despre mine, este despre jucători. Noi, antrenorii, depindem de jucători. Dacă ai jucători buni, de calitate, care au rezultate la sfârșitul zilei, primești credite ca antrenor. Dar cele mai multe credite le au jucătorii.
- Cum este pentru dumneavoastră să locuiți în România?
- Este foarte interesant aici. Știți că familia mea nu este aici cu mine, așa că am decis să locuiesc la baza noastră. Locuiesc aici, în spațiul ăsta foarte calm, cu o viață foarte calmă. Mă duc la antrenamente, am biserica aici. Câteodată mă duc să văd copii pe la meciuri.
Viața mea este în general la bază, așa că sunt foarte liniștit. Încep să înțeleg că trebuie să apreciem mai mult în viață lucrurile mici. Din păcate, în anii ăștia pe care îi trăim, câteodată uităm de lucrurile mici și frumoase ale vieții, iar acest an aici m-a făcut să le apreciez. Îmi lipsesc doar soția și copiii, dar încercăm să ne vedem cât mai des posibil.
- Elias Charalambous, antrenor FCSB
- Cât de greu este să locuiți departe de ei?
- V-am spus, doar asta îmi lipsește. Mereu am suportul soției și al copiilor, în toate deciziile mele, ca jucător și ca antrenor, iar asta este foarte important pentru mine
- A fost vreun moment când v-ați gândit să renunțați și să mergeți să fiți alături de ei?
- Nu, niciodată. Sunt aici, știu de ce sunt aici. Mă simt foarte fericit să fiu aici. Dumnezeu mă ghidează, simt că El m-a trimis aici. Este un loc pe care îl ador, niciodată nu am simțit acest sentiment.
VIDEO Elias Charalambous dezvăluie antrenorii de la care se inspiră: „Îmi place filozofia lui Arteta”
- Ce faceți când aveți o zi liberă?
- Ca să fiu sincer, singurul lucru pe care îl fac e fotbalul. Vorbesc cu familia și fotbalul. Dacă e un meci, încerc să îl văd. Îmi place să studiez, să analizez alte echipe din străinătate. Am niște antrenori pe care îi urmăresc. Mă mai duc la biserică, urmăresc copii cum joacă, totul este legat de fotbal.
Filmele nu-mi plac, poate când sunt în Cipru mai merg la un restaurant să mănânc. Dar, repet, acest an a fost o experiență foarte bună pentru mine.
- Ce antrenori urmăriți?
- Îmi place Arteta. De asemenea, Arsenal era echipa cu care țineam când eram mic. Îmi place cum joacă, îmi place filozofia lui. Și Guardiola îmi place, am mai avut un antrenor care a lucrat cu Sarri și am luat multe lucruri de la el. Am 3-4 jucători pe care îi urmăresc, nu vreau să-i copiez, doar să iau câteva idei de la fiecare.
- În acest an oamenii l-au cunoscut pe antrenorul Elias Charalambous, mai puțin pe omul Elias Charalambous.
- Nu preau au ce să afle despre mine. Mă văd în fiecare săptămână la conferințe, sunt foarte simplu. Îmi place să fiu înconjurat de oameni pozitivi, îmi plac lucrurile mărunte, nu sunt genul de om căruia să-i placă să se dea în spectacol. Nu e nimic special de spus despre mine.
VIDEO Cum s-a apropiat Elias Charalambous de Biserică: „Atunci am început să cred...”
- Știm că sunteți un om foarte religios. Când și cum a început totul?
- Nu există să fie cineva mai puțin religios și cineva mai mult. Suntem toți egali. Eu cred că totul se întâmplă din voia lui Dumnezeu. Nu cred că sunt mai bun decât cineva care nu merge la biserică. Eu încerc să fiu aproape de biserică pentru că asta e îndrumarea mea în viață. Când am venit aici, mi-au zis câțiva prieteni că va fi greu, că aici antrenorii pleacă după două luni. Le-am zis că nu-mi pasă pentru că nu mă gândesc la asta. Tot ce trebuie să fac este să fac lucrurile corect, cum consider eu.
- Continuați.
- E un lucru moștenit de la unchiul meu. A venit să mă viziteze când jucam la PAOK, am fost acolo la mănăstire. E bine să știe și oamenii. Am fost la mănăstire, l-am întâlnit pe preotul Gheronda Efrem, nu știam că va fi acolo. Erau peste 2.000 de persoane care așteptau să vorbească cu el. A spus că vrea să vorbească cu mine. Eram o familie de 8-9 persoane, ne-a luat la el. La acea vreme suferisem o intervenție chirurgicală la PAOK. Făceam teste de 2 ani, RMN-uri, de toate, dar testele nu arătau nimic.
-Apoi?
- La un moment dat, doctorul mi-a zis să bandajăm rana ca să nu mai simt durere. Eu aveam dureri, dar testele nu arătau nimic. Când am vizitat mănăstirea, primul lucru pe care mi l-a zis Gheronda Efrem a fost să mă întrebe dacă am avut vreo operație. Am rămas șocat, credeam că i-a spus soția mea. A zis că nu i-a zis nimeni. L-am întrebat de unde știe. Mi-a răspuns că el doar m-a întrebat dacă am fost operat sau nu. Mi-a zis apoi că nu ar fi trebuit să mă operez. Totuși, acum că am făcut-o, voi fi bine. A știut fără să-i zică nimeni că m-am operat. De atunci m-am încrezut în Biserică.
Elias Charalambous, dezvăluiri despre copilăria sa: „Am locuit cu bunica, părinții erau în Africa de Sud”
- Știm că aveți și o poveste interesantă din copilărie. V-ați născut în Africa de Sud.
- Da. M-am născut în Africa de Sud pentru că acolo locuiau părinții mei, apoi am stat cu bunicii (n.r. - în Cipru), un motiv pentru care a trebuit să-mi rezolv problemele singur. De la o vârstă fragedă am avut un caracter puternic, asta m-a ajutat foarte mult în viață
- Cum a fost să trăiți departe de părinți?
- Nu a fost ușor, dar nu m-am gândit prea mult. Așa era atunci, viața în acel timp era foarte diferită de cea de acum. În ziua de azi ne luptăm cu copiii noștri pentru că se joacă pe PlayStation și pe telefon, iar atunci bunica mea mă căuta noaptea afară, pe teren, pentru că jucam fotbal. Aia era problema atunci. O viață care îmi lipsește, nu aș schimba acele zile cu cele de acum.
- Cum a reacționat bunica dumneavoastră când ați început să jucați fotbal?
- A fost foarte mândră. Știa de pasiunea mea pentru fotbal. Singurele dăți în care mă certam cu ea erau despre măsurile mâncării. Nu jucam pentru că eram un mare talent, jucam pentru că aveam grijă de totul. Lucram ca nebunul, e bine pentru copiii care ne privesc să știe că talentul nu e totul. Pentru mine a fost de muncă.
Mă certam cu bunica pentru că punea prea mult ulei sau o lingură în plus de mâncare. A suferit mult pentru mine, dar și eu din cauza ei, mă pălmuia des. Știa că am fost foarte nebun cu mâncarea și să am grijă de mine.
- Ați fost un copil cuminte sau unul rebel?
- Am fost unul cuminte, trebuia să fiu. Bunica era foarte strictă, iar bunicul era mai tăcut. Acum înțeleg că m-a ajutat mult, dar era foarte strictă.
- Ați locuit și câțiva ani în Africa de Sud. Cum a fost acolo?
- A fost minunat. O viață frumoasă, Africa de Sud e o țara minunată. Am fost la școală acolo doi ani, am învățat limba puțin. Ngezana o vorbește, mai glumesc cu el în această limbă. O experiență bună pentru mine fiindcă eu ador să călătoresc. Încerc să călătoresc acum, că am copii, în cât mai multe țări, să văd noi culturi. Mă ajută mult în viață.
VIDEO Cum își cheltuiește banii Elias Charalambous: „Mi-am luat o motocicletă, voiam să fiu gangster”
- Ce ați făcut cu primii bani pe care i-ați câștigat?
- Este o întrebare bună. Am avut un mare ego în această privință. Nu le-am cerut niciodată bani părinților. Îmi aduc aminte că surorii mele, care este cu un an și jumătate mai mare decât mine, atunci când a împlinit 18 ani, părinții i-au cumpărat o mașină, un Polo alb. Și când am făcut 18 ani tata a vrut să-mi ia și mie o mașină.
- Continuați.
- I-am zis: «Nu, nu vreau să-mi cumperi tu o mașină. Mereu am vrut ca eu să-mi cumpăr mașina» Și am condus un Audi vechi al bunicului meu până să strâng bani să-mi cumpăr mașină. Iar prima mașină pe care mi-am cumpărat-o a fost un Peugeot 307 negru. Mereu voiam să fac lucrurile cu banii mei. E logic ca părinții să-ți dea câteodată ceva, dar eu nu am vrut să mă ajute.
- Sunteți genul de om care cheltuie banii sau îi păstrează?
- Depinde. Nu sunt un om căruia să-i pese foarte mult de bani. Când eram tânăr îmi cumpăram multe haine, acum sunt fericit când le cumpăr cadouri soției și copiilor. Dacă le cumpăr lor lucruri sunt de 10 ori mai fericit decât dacă mi le-aș fi cumpărat pentru mine. Nu-mi pasă foarte mult de bani, îmi pasă să am momente bune. Sigur, banii sunt importanți pentru o viață bună, dar nu sunt primii ca importanță.
GALERIE FOTO. Elias Charalambous la un an de FCSB
- Care a fost cel mai scump lucru pe care l-ați cumpărat pentru dumneavoastră?
- Vă spun că cel mai groaznic lucru pe care l-am cumpărat a fost o motocicletă, una mare. Voiam să fiu un gangster. Dar când fata mea s-a născut am vândut motorul direct. Nu-mi voi lăsa niciodată cei doi băieți să conducă o motocicletă pentru că am înțeles ce periculos este, în special pentru fotbaliști.
Am avut 2-3 accidente, iar după unul dintre ele este doar meritul lui Dumnezeu că sunt în viață. A fost un accident foarte periculos. Apoi mi-am cumpărat un ceas, aici mi-am investit banii într-un mod bun (n.r. - râde). Nu sunt pasionat de ceasuri însă.
Cum vede Elias Charalambous situația contractului său la FCSB: „Hai să terminăm sezonul și apoi putem vorbi despre viitorul meu”
- Aveți un an la FCSB, dar contractul vă expiră la vară. Vă doriți să mai rămâneți încă un an sau mai mulți la echipă?
- Am mai spus-o, singurul lucru pe care îl am în minte acum este să realizez obiectivul pe care îl avem în acest final de sezon. Trebuie să o luăm pas cu pas, avem un meci în deplasare cu Farul acum. În fotbal lucrurile se schimbă foarte des. Nu știi ce se poate întâmpla. Am mai spus de multe ori că sunt foarte fericit aici, dar hai să terminăm sezonul și apoi putem vorbi despre viitorul meu.
- Deci, dacă va fi cazul, veți negocia doar după finalul campionatului?
- Da, cu siguranță. Nu vreau să vorbesc acum de contract, nu e momentul oportun acum să vorbim despre contractul meu sau al unor jucători. Trebuie să terminăm ce am început apoi avem timp să discutăm.
- Unde vă vedeți antrenând în viitor, peste 5-10 ani? Aveți vreun vis să antrenați o echipă anume?
- Cu siguranță. Dacă nu ai vise, pentru mine, nu poți face performanță. Dar trebuie să vedem realitatea și să o luăm pas cu pas. Mereu îmi place să-mi setez obiective mari și să visez. Și când eram jucător visam să mă văd tot mai sus.
Eram în Cipru, visam să plec în străinătate, am venit aici să dau totul. Mereu când am fost întrebat prin conferințe de jucători care au oferte am spus că trebuie să plece la ceva mai bun în viață. Nu e OK să fii relaxat. Eu mereu țintesc sus, dar o iau pas cu pas. Acum sunt aici, dau tot ce e mai bun, apoi vom vedea.
- Elias Charalambous, antrenor FCSB
INFOGRAFIE. Totul despre Elias Charalambous
Citește și:
