EXCLUSIV Adrian Porumboiu, dezvăluiri despre Securitate și relația cu familia Ceaușescu: „Am reuşit să fiu un cal nărăvaş necălărit de nimeni”

- Cu ce se mai ocupă astăzi Adrian Porumboiu?
- După vârsta biologică, pensionar. După activitate, citez dintr-un clasic în viață, muncesc 24 de ore pe zi, uneori și noaptea.

- S-a spus că nu prea mai aveți afacerile pe care le aveați până acum 8-10 ani. Ce investiții mai dețineți în acest moment?
- Despre afaceri nu comentez nimic până când nu câștig și ultimul proces. Atunci vor fi multe lucruri de discutat, chiar interesante.

- Cum credeți că vă percepe lumea?
- Înainte eram foarte preocupat de acest aspect. Acum, nu mă interesează, pentru că au apărut foarte mulți delatori. Pentru mine contează doar părerea familiei mele.

- Cum ați vrea să fiți perceput?
- Simplu, ca unul dintre cei mai corecți arbitri din istoria arbitrajului românesc, pe care nu a reușit absolut nimeni să îl îndoaie. Repet, tot ce am avut mai bun în mine am dat arbitrajului!

"Înainte, gândurile erau spre antrenorat"

- Cum ați ajuns arbitru?
- Eram fotbalist, m-am accidentat și am urmat școala de arbitri. Cu toate că, am mai spus acest lucru, înainte de a deveni arbitru, gândurile mele se îndreptau către antrenorat. Nu a fost să fie și m-am făcut arbitru.

- Care a fost cumpâna carierei?
- Răspunsul nu are cum să vă surprindă pentru că nu am avut cumpene. Când în întreaga carieră arbitrezi echidistant, fără să ții cont cine e în spatele echipelor și nimeni nu te are cu absolut nimic la mână, nu au cum să apară cumpene.

- Nici regrete nu aveți?
- Absolut nici unul fiindcă mi-am respectat cu sfințenie calitatea de arbitru.

- Care a fost cea mai mare tentație căreia a trebuit să-i țineți piept?
- Nu au fost tentații pentru că am fost un caracter puternic, de care nu s-a apropiat nimeni.

"Securitatea mi-a propus de două ori să fiu turnător"

- Securitatea v-a propus în vreun moment să deveniți colaborator?
- Da, de doua ori, fără nicio șansă. Cred că nimic nu este mai oribil pentru o persoană decât să fie turnător, informator, cum vreți să-i spuneți. Concluzia: mi s-a propus să fiu un turnător la Securitate, dar le-am întors spatele. Am reuşit să fiu un cal nărăvaş necălărit de nimeni.

- Nu v-ați gândit să vă faceți copiii arbitri?
- Am încercat cu Corneliu. Fotbalist, nu arbitru. Mergeam și mă antrenam cu el. M-a întrebat la un moment dat: "Tată, crezi că eu aș putea ajunge fotbalist mare?". I-am răspuns: "Nu!". A înțeles, s-a lăsat și, între timp, a ajuns un regizor cu adevărat mare.

- Ei nu au fost tentați de arbitraj?
- Nu! Și îi felicit acum, când sunt mai mult decât bucuros de realizările lor profesionale.

"De ce să-mi fie frică de Valentin?!"

- Ați arbitrat în anii '80, când familia Ceaușescu controla toată România. Ce relație aveați cu Valentin Ceaușescu?
- Nicio relație.

- Nu vă temeați de el?
- De ce să mă tem?! Nu am schimbat nici măcar două cuvinte cu dumnealui. Îmi amintesc că, la un meci arbitrat în Ghencea, înainte de a ieși la încălzire, se plimba un tip pe holul dintre vestiare și l-am întrebat pe Vasile Iordache, fostul mare portar, cine e respectivul. Mi-a spus: Valentin Ceaușescu.

- Ați simțit vreun moment că avea influență mare în fotbal?
- Avea o putere incredibil de mare și am simțit-o la un meci Steaua - FC Olt, când l-am eliminat pe Lăcătuș. După acea partidă, nu am arbitrat la centru nouă etape. Întâmplarea face să mă întâlnesc pe holurile Federației cu regretatul Ioan Chirilă. M-a întrebat unde arbitrez. I-am răspuns că postesc după meciul din Ghencea. Țin minte că s-a luat de președintele Federației și de președintele Comisiei, care m-au delegat imediat la cel mai greu meci al etapei, Petrolul - Rapid, duel pentru supraviețuire în Divizia A. Un meci de povestit!

"Dacă mi-aș fi păstrat fermitatea, pe mulți i-ați fi văzut azi în zeghe"

- Care e cel mai mare compromis pe care l-aţi făcut?
- Că n-am mai fost la fel de hotărât şi după ce m-am lăsat de arbitraj. Dacă mi-aş fi păstrat aceeaşi fermitate, pe mulţi nu-i mai vedeaţi azi, erau în zeghe! Totuși, indiferent de situaţii, nu aş avea vreo satisfacţie să-i văd la puşcărie nici pe cei mai înverşunaţi adversari.

- Care au fost doi cel mai greu de arbitrat fotbaliști din România?
- De regulă erau cei de la Steaua și Dinamo, care aveau accese de personalitate. Cu mine nu le-a mers.

- Dintre următorii arbitri, Corpodean, Chivulete, Zotta, Altmayer, Salomir, Balaj, Lică, Lajos, Serea, dacă ar fi să indicați doi despre care să spuneți că au fost onești, pe cine ați numi?
- Vă rog să-mi dați altă listă și vă răspund. Cei nominalizați, din punctul meu de vedere, nu se încadrează în criteriul dumneavoastră.

"Niciodată nu voi mai fi patron de fotbal"

- Câți bani v-a costat experiența numită FC Vaslui?
- În jur de 40 de milioane de euro și stres pentru sute de milioane de euro. Mi-a creat foarte multe conflicte legate de arbitrajele direcționate împotriva echipei FC Vaslui. Pentru mine, singurul șef al Comisiei de arbitri care a fost corect cu echipa pe care o finanțam a fost Ioan Igna. Îi port un respect necondiționat pentru că și el m-a respectat. Restul au fost servili unor interese obscure.

- V-ați mai întoarce vreodată ca patron în Liga 1?
- Niciodată!

- Care e cel mai bun prieten pe care îl aveți în fotbal?
- Am avut un prieten, dar decât așa prieten mai bine fără.

"Cei mai mulți bani i-am cheltuit pe fotbal și pe ajutoare"

- Pe ce anume cheltuiți cei mai mulți bani?
- Cei mai mulț i-am cheltuit pe fotbal și pe ajutoare, care până la urmă, în multe cazuri, s-au întors împotriva mea.

- Care a fost cel mai scump cadou pe care l-ați făcut soției?
- Nu am cuantificat valoarea materială a cadourilor oferite soției, important este că au fost făcute din suflet.

- Apropo de soția dumneavoastră, ce ne puteți spune despre ea?
- Că am avut un noroc orb în viață cu ea! Este stâlpul familiei, soție, mamă, bunică, interpretate la superlativ. Sunt mai mult decât mândru atât de cei doi băieți, Corneliu și Octavian, cât și de soțiile lor. Însă cel mai mult sunt încântat de nepotul Matei și de nepoțelele Amaia și Marisa.

- Cum arată o masă și un vin perfecte pentru Adrian Porumboiu?
- Paste și pește, lângă vinul meu preferat, rose de Averești.

Cum mă văd la 80 de ani? Sănătos, cu nepoții mari. Sper să prind cele trei nunți. E visul meu să-mi văd nepoții la casele lor.

Băieții mei n-au fost atrași de arbitraj și cred că a fost mai bine pentru ei, dar o să vă dezvălui ceva. Chiar zilele trecute discutam cu nepotul meu, liceanul Matei, care are 15 ani și căruia i-am spus că m-aș bucura dacă ar face școala de arbitri. Mi-a dat un răspuns în așteptare. Urmează să vedem
Adrian Porumboiu

Adrian Porumboiu, bătut la Suceava: „Mi-au tras-o, abia ne-au scos cu mașina până la Pașcani... Ce bătaie am luat!”

Citește mai multe știri din Liga 1:

Dezvăluire incredibilă despre o tentativă a fostului patron de la Rapid: „Copos a dorit să-mi ofere ceva, dar i-am trântit ușa în nas! Era șocat!”

Ion Crăciunescu, amintiri dureroase: "Am fost interogat într-o carceră, într-un dosar fabricat. Plângeam și nu puteam să vorbesc!". Cine e conducătorul de club pe care-l acuză de acest abuz