Articol de Remus Răureanu - Publicat marti, 04 septembrie 2012 00:00 / Actualizat luni, 03 septembrie 2012 21:19
Fotbalişti tehnici, deşi lipsiţi de nume mari, şi antrenamente care le îmbunătăţesc abilităţile acestea. Toate copiate de la Barcelona, al cărei fan e Grigoraş.
"E ridicol să ne comparăm cu Barcelona, dar ea e modelul după care am construit echipa aceasta", spune Petre Grigoraş. Pandurii a uimit în primele 7 etape cu rezultate care au dus-o pe primul loc şi cu un joc incredibil de bun, cu care sîmbătă a umilit Rapidul.
Ce se întîmplă acolo? Antrenorul explică: "Mie îmi place jocul de posesie, e încîntător! Încercăm să-i copiem pe catalani cu mijloacele noastre. Eu mă refer la stil, că nivelul acela e prea ridicat şi nu poate fi atins! Am ales fotbalişti tehnici şi antrenamentele urmăresc să dezvolte abilitatea aceasta a jucătorilor de a ţine mingea".
Împotriva impresiei de spectacol şi a laudelor pe care le primeşte, Grig glumeşte cînd caracterizează munca pe care o face la Tîrgu Jiu: "Antrenamentele înseamnă tot felul de jocuri, inclusiv celebrul «cinci contra doi», despre care marii specialişti ai fotbalului consideră că provine din vremea dinozaurilor". "Dinozaurii" lui sînt deocamdată liderii clasamentului, cu trei puncte peste Steaua şi cu nouă peste campioana CFR!
Grigoraş: ”N-o să mă umilesc niciodată pentru bani!”
Grigoraş crede că echipa lui are probleme din cauza cărora ar putea să fie incapabilă să ia campionatul
Antrenorul va împlini în noiembrie 48 de ani. Aşteaptă ocazia să lucreze pentru un club mare din România, dar susţine că pînă acum nu l-a vrut nimeni. Crede că ar merge oriunde, indiferent de patron, ”dar n-aş accepta bileţele, fiindcă nu merită să-ţi laşi, doar de dragul banilor, demnitatea şi plăcerea de a antrena”.
"Pandurii îmi aminteşte de Dinamo de la finalul anilor '80, la fel de tînără şi cu acelaşi entuziasm. Sper să cîştige campionatul!". Petre Grigoraş nu-şi însuşeşte complimentul lui Sabău, un fotbalist care a făcut parte din acea formulă a lui Mircea Lucescu: "Acea Dinamo a fost una dintre cele mai bune echipe din istoria fotbalului românesc, deci asta ar însemna să fim comparaţi şi cu Steaua '86, şi cu Craiova '83! E exagerat!".
Grigoraş acceptă după victoria cu Rapid o discuţie despre momentul formidabil pe care îl parcurg şi el, şi formaţia lui. Înainte să înceapă conversaţia, antrenorul mai iese o dată din tunelul cu vestiarele spre teren. Gazonul are unele brazde scoase de crampoanele fotbaliştilor, dar chiar şi aşa, pare din altă ţară, atît de bun şi de drept e! Perfect pentru o echipă care îşi domină adversarii ţinînd mingea numai pentru ea.
- Domnule Grigoraş, Sabău a lăudat selecţia pe care a făcut-o Pandurii. Dar mai e selecţie asta în care vă bazaţi pe jucători pe care nu i-au vrut alţii, precum Viera, Ibeh, Voiculeţ, Răduţ?
- Pe data de 5 octombrie fac doi ani de zile de cînd sînt la Tîrgu-Jiu. Din acel lot de 30 şi ceva de jucători pe care l-am găsit aici, şi care făcuse 6 puncte după 10 etape, acum mai există la Pandurii doar cinci fotbalişti. E vorba despre Mingote, Viera, Voiculeţ, Nistor şi Băcilă. Toţi ceilalţi au fost aduşi sau promovaţi pe parcurs. Deci chiar s-a făcut o selecţie!
- E vreo explicaţie scurtă a jocului neaşteptat de bun?
- Filosofia mea de joc o ştie toată lumea, mie-mi place fotbalul-spectacol şi de aceea mizez pe jucători care au tehnică individuală bună şi sînt capabili să-şi elimine adversarii în duelurile unu la unu. Îmi plac fotbaliştii inventivi şi am ales după tiparul acesta. Rezultatele nu sînt chiar surprize. Şi anul trecut lucrurile au decurs bine. N-am prins cupele europene, dar locul 7 obţinut a fost cel mai bun din istoria clubului. Din păcate, unii dintre jucători n-au putut fi opriţi şi au plecat. Ofertele au fost de nerefuzat. Dacă i-aş fi avut în momentul acesta, aş fi beneficiat şi de o bancă bună, nu doar de un "11" competitiv.
"Cînd ştii prea multe despre adversar uiţi să mai joci tu!"
- Deci ăsta ar putea fi motivul pentru care Pandurii să nu reziste în frunte?
- Da, da, noi sîntem realişti în privinţa asta. Încercăm să ducem acest ritm cît mai mult, dar va veni momentul declinului, va exista o cădere. Avem o echipă foarte tînără, printre cele mai tinere din campionat, şi jucători ce pot avea o cădere mai ales fiindcă ei n-au evoluat în anii trecuţi. Ibeh, Răduţ, Maxim, care a venit de unde a venit, Lazar, Vlad, pe care-l împrumutaserăm la Săgeata Năvodari şi a revenit cu mare poftă de joc. Adevărul e că stăm mai bine decît ne-am închipuit, dar şapte etape nu înseamnă mare lucru.
- Vorbiţi despre fotbal-spectacol, dar cînd joci mult mai bine ca adversarul şi pierzi cu 0-2, cum aţi făcut la CFR în sezonul trecut, nu te poţi gîndi că ar fi bine să schimbi planul?
- Nu, eu mă abat foarte greu de la principii în meseria asta. Nu mai sînt un începător în antrenorat, ca să mă schimb de la o zi la alta sau de la un an la altul. E drept că uneori trebuie să te gîndeşti şi la ce adversari ai în faţă, ca să te adaptezi la jocul lor, la aşezarea lor. Dar eu am mers tot timpul pe ideea că atunci cînd ştii prea multe despre adversar uiţi să mai joci tu!
- Fiindcă te concentrezi prea tare pe oamenii din faţa ta?
- Eşti preocupat cum să-i blochezi atunci cînd ai foarte multe detalii despre adversari. Am avut un exemplu la Iaşi, unde am avut un eşec profesional pe care l-am recunoscut, nu ştiu dacă a fost vina mea, nici nu mai contează. Dar am avut în perioada aceea un meci cu Oţelul, o formaţie pe care eu o pregătisem mai bine de trei ani. Nu doar că ştiam fotbaliştii de acolo, le cunoşteam şi familiile, eram informat în legătură cu absolut tot! Jucătorii de la Iaşi aveau toate detaliile. Rezultatul? Am pierdut cu 0-4!
- Deci episodul acela v-a convins?
- Da, cînd fotbaliştii primesc multe informaţii despre adversari uită să mai joace. Şi înainte gîndeam aşa, însă eşecul contra Oţelului a reprezentat confirmarea. După acea experienţă mi-am impus să aloc 5-10 la sută cunoaşterii adversarului şi 90 la sută pregătirii jocului echipei mele. Nu contează că întîlnim Rapid, Dinamo, Steaua, Brăneşti, Chiajna!
- Ce face o echipă care vrea să aibă ea mingea?
- Posesia se poate cîştiga prin calităţile tehnice. Ai jucători cu tehnică bună, cîştigi posesia. Nu ai, sută la sută n-o s-o cîştigi!
- Spuneaţi că vă place atît de tare Barcelona...
- Da, Barcelona e echipa mea favorită. Am fost mîhnit că a pierdut Supercupa Spaniei, dar se mai întîmplă la fotbal.
- Tocmai, că a pierdut şi a scăpat uşor!
- Daa, a scăpat uşor, dar Real Madrid a scăpat! În tur trebuia să fie 4-1 pentru Barca!
"Cel mai greu e să fii antrenor"
- Aţi avut reacţii violente după anumite meciuri pierdute?
- Bineînţeles, mai ales la începutul carierei de antrenor. Veneam de pe gazon şi era greu să fac o trecere rapidă. Cînd părăseşti cariera de jucător şi devii antrenor e greu să fii calculat. Cred că am avut izbucniri pe la toate echipele pe care le-am antrenat. Dar nu ţin minte una din care să fi avut de suferit jucătorii sau clubul.
- E aşa de complicat să devii antrenor după ce ai fost fotbalist?
- Jucătorul se gîndeşte "Antrenorul e ăla care are un fluier în mînă şi mă pune pe mine să alerg ca nebunu'".
- Şi nu e aşa? Şi eventual îl mai şi lasă rezervă sau îl foloseşte doar cîteva minute.
- E mult mai greu să fii antrenor, mult mai greu! Pot să compar fiindcă am fost şi jucător şi am ceva experienţă şi ca tehnician.
- Şi ce-l face pe un antrenor să fie antrenor?
- Îţi trebuie fler şi carismă. Eu nu fac nimic ce nu-mi plăcea mie cînd eram jucător. Trebuie să simţi atmosfera din echipă, să ai inspiraţia de a lua nişte decizii. Deciziile acestea te ridică sau te îngroapă.
"Aş lucra cu Gigi fără nici o problemă!"
- Să presupunem că Pandurii nu va rezista pe primul loc şi că veţi termina un nou sezon normal pentru tradiţia clubului. O să mai aveţi chef să continuaţi aşa?
- Înţeleg care e ideea, că m-au mai întrebat asta şi alţii. Cine nu vrea să se ducă la mai bine, să cîştige bani mai mulţi şi să ia campionate, cupe? Doar nu-s nebun! Dar eu n-o să merg niciodată în genunchi să mă autopropun la anumite cluburi! Şi nici n-o să apelez la anumite intervenţii ca să fiu eu numit nu ştiu unde. Nimeni nu m-a dorit pînă acum, nici un club mare.
- N-au fost nici măcar mici discuţii, tatonări?
- Tatonări, telefoane, unu-două, dar între timp se mai vorbea cu încă vreo patru antrenori, deci nu prea eram dorit deşi se vorbea şi cu mine.
- Deci cît veţi continua la Pandurii?
- Eu mă simt bine aici, fac ce-mi place. Şi nu cred că banii sînt atît de importanţi încît pentru ei să renunţi la demnitate şi la a face lucruri din plăcere.
- Apropo de asta. Există impresia că Grigoraş nu vrea la Steaua fiindcă el n-ar putea să lucreze cu Becali. Corect?
- Nu e adevărat! E o minciună crasă! Am discutat o singură dată cu domnul Becali, a fost un simplu telefon şi atît. Nu spun că n-aş colabora cu Gigi sau cu alt patron.
- Deci aţi merge la Steaua sau oriunde altundeva dacă aţi avea o ofertă, fără nici un fel de probleme?
- Dacă va exista, o să colaborez cu oricine atît timp cît voi fi lăsat să-mi fac treaba. Asta nu înseamnă că n-aş accepta să am discuţii cu patronul, e o nebunie să ceri aşa ceva! Pînă la urmă, ar fi chiar absurd scenariul ăsta: un om te angajează şi tu să nu discuţi cu el deloc, vă întîlniţi numai o dată la două-trei luni. Dar nu-mi place nici să-mi rup gîtul pentru un contract sau pentru un element în plus în CV.
"Nici între ghilimele nu pot să-ţi zic ce aş face cu bileţelele"
- A fost un act de curaj să vorbiţi despre psiholog după eşecul de la Iaşi. Asta nu v-a afectat imaginea de antrenor? Că lumea e destul de reticentă faţă de lucrurile acestea.
- Cine nu m-a cunoscut s-a gîndit la aşa ceva. Cine mă ştie a înţeles situaţia şi mi-a dat dreptate. Mi-am asumat întreaga responsabilitate pentru ce s-a întîmplat la Iaşi, n-am vrut să vorbesc despre ce s-a petrecut acolo şi nu voi spune, fiindcă nu-mi stă în caracter. Să zicem că sînt momente cînd nu te pliezi pe echipa respectivă, pe conducere.
- Aţi făcut compromisuri în carieră?
- Niciodată! Chiar dacă am avut presiune, am făcut ce am gîndit eu. Ideea mea a fost mereu acceptată şi am mers pînă la capăt cu riscul de a fi îndepărtat după o etapă, două, trei.
- Pînă unde se poate merge cu discuţiile patron-antrenor?
- Depinde şi de patron, şi de felul discuţiei pe care o porţi. Cînd cineva investeşte nişte bani într-o echipă e normal să ceară explicaţii, chiar legate de nişte fotbalişti pe care îi foloseşti sau nu. Dar de aici şi pînă la bileţele sau telefoane pe bancă e distanţă mare! Patronul să-mi spună dacă are argumente, e imposibil să refuzi discuţiile cu conducătorul. Însă eu am responsabilitatea, eu decid. Să mă dea afară cînd e nemulţumit!
- Deci bileţelele ar fi umilitoare?
- Sincer... Cred, de fapt sigur nu le-aş citi şi nici la telefoane n-aş răspunde! Nu ştiu ce aş face cu bileţelul ăla. Între ghilimele... Da' nici între ghilimele nu pot să-ţi zic!
"Printre cei mai săraci antrenori!"
- E diferenţă între comportamentul pe care-l aveaţi dumneavoastră cînd jucaţi şi cel pe care-l au acum tineri precum Alex Maxim, Răduţ?
- Venim din ere diferite. Nu le putem compara. Cînd eram eu jucător erau foarte puţine modalităţi de a te deconecta după un meci, spre exemplu. Acum există multe posibilităţi, multe tentaţii, oportunităţi. Un lucru rămîne însă valabil pentru toate generaţiile: dacă vrei să fii fotbalist profesionist, e obligatoriu să fii serios! Ai voie la absolut orice, dar cu măsură.
- Mai sînt discuţii după cîte o escapadă a unuia, că are voie la orice, că şi Ballotelli face orice şi joacă.
- Nu, nu! OK, fotbaliştii sînt şi ei oameni, au dreptul la o viaţă normală, dar e nevoie şi de sacrificii. Sînt persoane publice.
- Ce le spuneţi ca să accepte sacrificii?
- Că au ocazia să-şi facă un viitor mai uşor cu fotbalul, dacă sînt serioşi.
- Sînt greu de antrenat?
- N-am avut probleme serioase niciodată. Ei ştiu că în cazul unor conflicte, ne despărţim.
- Cum vă relaxaţi după meciuri?
- Nu ies în cluburi, că nu-mi place deloc. Merg la hotel după meciuri. Acum, că sînt cîteva zile libere, mă duc la familie, să petrecem împreună două-trei zile şi să uit de probleme. Sper să ajung şi la un pescuit. Mă face să mă simt liber şi liniştit. Viaţă destul de grea şi pentru antrenor, nu doar pentru jucători. Şi fac asta de 20 şi ceva de ani! S-a obişnuit şi soţia...
- Sună ca şi cum aţi lucra în armată!
- Nici chiar aşa, că nu mă ţine nimeni în arest. Dar nu e nici atît de simplu precum ar crede unii.
- Dacă vă lăsaţi mîine de antrenorat, aveţi bani destui?
- Sub nici o formă! Sînt printre antrenorii care au cîştigat foarte puţin. Am avut o perioadă în care nu m-am gîndit la bani, am riscat şi am mers la echipe din liga a doua doar ca să antrenez, să am continuitate. Începînd de la Galaţi am început să cîştig mai mult, că aveam deja un nume. Înainte de Oţelul, ce luam pe mere dădeam pe pere. Uneori mai luam bani de acasă ca să rezist!
"Conducerea mi-a promis că nu vinde pe nimeni"
- Deci nu sînteţi bogat?
- Mă simt bogat cînd văd că familia îmi înţelege pasiunea pentru fotbal şi pentru meseria asta. Banii azi vin, mîine se duc. Am reuşit să-mi fac o casă, am luat o maşină, am mai luat una şi pentru copil. Oi avea timp să mai cîştig şi nişte bani pentru zile negre.
- Vă păstraţi lotul acesta sau vor fi vînduţi din nou jucători în iarnă?
- Abia ştim ce-o să se întîmple mîine, dar peste două săptămîni!? Din discuţiile pe care le-am avut cu conducerea, nimeni nu va pleca. Să sperăm că lucrul ăsta se va întîmpla.
- De ce jucători precum Gabi Matei, Grecu, Pintilii, Stromajer n-au confirmat după ce au plecat de la Pandurii?
- Nu mai e problema mea. Eu am fost foarte mulţumit de ei, le-am strîns mîinile şi le-am urat baftă cînd au plecat. Mai departe, sînt probleme de adaptare şi de mai mulţi factori.
- Chiricheş e atît de bun sau doar ne-a luat ochii?
- Eu zic c-a demonstrat şi la echipa naţională, şi la Steaua. Jucase deja foarte bine şi la Pandurii. El face 23 de ani în noiembrie, are tot timpul să devină foarte, foarte bun!
- Dar nu exagerează ieşind des din apărare cu mingea, cum a făcut cu Slovenia?
- Tu ai dat şi un exemplu: ca în meciul cu Slovenia. Dar zi-mi un jucător care nu greşeşte! Noi îi luăm capul lui Chiricheş fiindcă a făcut un penalty într-un amical?! Întotdeauna se văd doar greşelile. Chiricheş a avut multe evoluţii foarte bune şi a greşit într-un amical. Adu-ţi aminte faza pe care a creat-o la golul dat de Chipciu la Vaslui!
E trecut bine de miezul nopţii şi în afara biroului lui Grigoraş luminile sînt stinse şi în vestiare, şi pe teren. Antrenorul iese şi încuie uşa cabinei lui, apoi poarta stadionului şi sună pe cineva să lase cheile: "Mă întorc peste trei zile!".
"Messi e atît de bun că nu prea poţi să mai vorbeşti despre el. Dar l-aş fi votat şi eu pe Iniesta cel mai bun jucător european, pentru că a jucat fantastic şi pentru Spania, nu doar la Barca" (Petre Grigoraş, antrenor Pandurii)
"Anul trecut am terminat pe locul 7, dar ca posesie, am fost prima sau a doua echipă din campionat, deci planurile mele continuă, nu le-am descoperit acum" (Petre Grigoraş, antrenor Pandurii)
"Preşedintele Condescu mi-a zis că vrea o formaţie care să joace frumos, despre care să se vorbească frumos peste tot" (Petre Grigoraş, antrenor Pandurii)
