EXCLUSIV Interviu deschis cu Novak Martinovic despre România, FCSB, CSA și Ghencea: ”Îmi pare rău, dar asta e Steaua pentru mine!”

Novak, toți ne așteptam să te găsim în cantonament. De ce te-ai retras așa devreme?
Am avut probleme cu genunchiul, două operații. Nimeni nu știa de ce aveam dureri. Mi se tot spunea să fac pauze de 6-8 săptămâni. Apoi am fost operat la cartilagii și după 8 luni tot nu mă simțeam bine. Am mers la domnul Codorean și el mi-a zis că operația nu a mers așa bine. De atunci mă tot judec cu cei de la clinica unde s-a întâmplat asta. Am pierdut mult, un an și jumătate. Puteam să mai joc la un nivel mai scăzut, dar nu am mai vrut.

Încă urmărești ce face FCSB. Ai fost la meciurile ei cu Partizan?
Da, la ambele. În România s-a jucat fără spectatori, dar am un prieten ziarist sârb și datorită lui am reușit să intru să văd meciul. Cred că Steaua a avut ghinion. Era echipa mai bună, și aici a avut 2-1, dar niște greșeli în defensivă au făcut să piardă.

"Când mi se face dor de România mă duc repede până la Timișoara"

Cum ai caracteriza perioada petrecută în România?
Cea mai bună și frumoasă din viața mea. Nu e vorba numai despre bani, pentru că am fost în China apoi, unde banii erau de 5 ori mai mulți. Însă viața nu era la fel de frumoasă acolo. În 8 luni m-am întors.

De ce?
Nu mai puteam, coechipierii nu erau prietenoși, totul era invers față de cum voiam eu! Am solicitat rezilierea fără să cer banii.

Cât de des vii în România?
Încerc cât mai des. În București nu am mai fost de vreo doi ani. Dar merg des la Timișoara, când mi se face foarte dor. Stau puțin prin oraș, apoi beau o cafea și mă întorc. Am prieteni buni în București și abia aștept să-i revăd.

"Aș repeta gestul de la Ploiești!"

Din perioada de la FCSB cu cine mai ții legătura?
Nu cu foarte mulți. Vorbesc cu Lato, Iliev, Nikolici și cu Geraldo, dar cu ultimul vorbesc mai mult pe internet.

Ce relație ai avut cu Gigi Becali?
Toată lumea știe cum e Gigi! Eu eram desființat în ziare destul de des de dânsul. La final însă, când trag linie, pot spune că am avut o relație bună. A fost foarte corect cu mine, inclusiv când ne-am despărțit.

Nu am cum să nu te întreb despre incidentul de la Ploiești, când l-ai pus la pământ pe suporterul advers care intrase pe teren și îl lovise pe Galamaz.
Așteptam întrebarea (râde)! Toată lumea mă întreabă. Sper să nu se mai întâmple niciodată asta. Mie îmi place când oamenii își susțin echipa lor și nu-și arată ura față de adversari. Și aici, în Serbia, e la fel!

În ce sens?
Uite, Steaua Roșie a intrat în Champions League, iar suporterii de la Partizan nu suportă acest gând. Chiar dacă e bine pentru fotbalul nostru. Sper să se schimbe asta în următorii ani. Nu e bine să îi urăști pe alții.

Ai repeta gestul dacă ai fi pus din nou în situația de atunci?
Da! Mulți jucători ar fi făcut la fel. Numai că eu am fost mai aproape și am putut să intervin. Drept dovadă, eu nu am vorbit niciodată cu acel om. Interacțiunea noastră a fost doar atunci, pe teren, 20 de secunde. Era normal să-mi apăr colegul.

Dar ce ai simțit când l-ai văzut că intră pe teren?
Era penalty pentru noi și eu mă aflam pe linia de 16 metri adversă. Nu știu de ce eram întors pe jumătate spre poarta noastră. Vedeam un băiat care vine alergând spre Galamaz. Prima oară am zis "OK, e un nebun, intră, va fi prins și scos de pe stadion". Dar când l-a lovit pe Galamaz, am spus "Stop!". Mi-am zis că acest om trebuie oprit să nu mai facă rău.

"Ce putea fi mai frumos decât să am bannerul lângă Lăcătuș și Rădoi?"

A fost momentul când ai devenit idolul peluzei...
Da, aveam și acel banner mare în peluză. Era o mare bucurie pentru mine. Când te iubesc oamenii din tribună, e o mare bucurie. Eram pe gard la ei, acolo, lângă alte două bannere mari cu Lăcătuș și Rădoi, două legende ale Stelei! Ce putea fi mai frumos?

Bănuiesc că știi disputa aceasta dintre FCSB și Steaua...
Știu tot, ce să mai zic? Dar vezi că eu nu zic FCSB. Asta e Steaua pentru mine, îmi pare rău că nu poate exista o înțelegere. Ar fi mai bine pentru fotbalul românesc. Nu pot spune FCSB! Și să știi că pentru toți cei de aici, din Serbia, FCSB este Steaua. Nimeni nu-i zice FCSB.

"La început, locul preferat din Ghencea era în lojă :)"

Bănuiesc că ai auzit că se dărâmă stadionul din Ghencea!
Da, parcă se rupe ceva în sufletul meu. Mă doare să văd cum este dărâmat acel stadion. Îmi doream ca acum, peste o săptămână, când vin, să merg la Ghencea și să intru în vestiar, pe locul pe care am stat eu. Să fac niște poze, dar nu cred că mai prind ceva.

Ți-am adus noi niște poze...
Pfff! Nu mă așteptam la asta!

Ce îți inspiră aspectul actual al stadionului?
... (se uită peste poze, dar nu vorbește)

Aici sunt băieții de la Peluza Sud cântând ultima dată pe Ghencea...
Mie îmi pare rău. Niciun stadion nu e ca acesta! Nici Arena Națională. Aici s-a născut orice stelist, aici a crescut. Mi se pare greu să văd aceste imagini. E frumos că se face un stadion nou, dar nu va fi ca acesta. Ghencea era casa Stelei.

Care era locul tău preferat pe Ghencea?
Pe teren, normal! Uite, o poveste amuzantă: eu când am ajuns la Steaua cea mai mare experiență am avut-o în lojă. Primele 10 meciuri nu am jucat, eram numai în tribune. Aveam locul meu în lojă și stăteam mereu acolo. Am stat peste tot pe acel stadion.

Fotografiile sunt un cadou pentru tine.
Pentru mine? Uite, asta (n.r alege imaginea cu Peluza Sud cântând) va sta la mine acasă, pe perete. Nu vreau să iau alta, o imagine tristă cu scaune rupte. Aici e mai multă bucurie. Va fi lipită pe un zid, în casă la mine, unde strâng mai multe amintiri. Celelalte 9 imagini le voi pune într-o ramă.

S-a pus vreodată problema să te întorci în România?
Da, chiar înainte să mă retrag, am fost ofertat de Voluntari, când era Dumitru Dragomir președinte. Îmi doream să mă întorc în România. Aveam o înțelegere cu ei, să vin gratis, fără salariu. Doar să îmi plătească o chirie 6 luni. Iar după 6 luni, tragem linie și vedem mai departe. Când s-au întors din Antalya eu tot așteptam contractul, dar nimic! A trecut o zi, au trecut două, trei, nu se întâmpla nimic. Le tot ceream explicații, mă tot amânau. Într-o zi le-am zis că dacă nu vin cu contractul până la 16:00, eu plec. La ora aia aveau antrenamentul, m-am dus cu geanta în spate la Voluntari și le-am zis că e gata, plec. Și am plecat în vacanță o lună de zile, când am decis să mă retrag!

Dacă ai putea da timpul înapoi, ce ai schimba la cariera ta?
Multe, foarte multe. Sunt mai înțelept acum și îmi dau seama că nu am făcut unele lucruri pe care ar fi fost bine să le fac. Nu am fost așa talentat ca fotbalist, dar am fost un profesionist. Și totuși, cred că puteam munci mai mult. Dar pot spune cu mâna pe inimă că am fost foarte serios în tot. Că aveam o viață ordonată. Dar rămân cu regretul că simt că puteam mai mult.

Care este primul lucru pe care-l vei face când vii la București?
Am un loc special și voi merge direct acolo. Era foarte aproape de casa mea. Merg acolo, beau o cafea, citesc puțin presa și gata. Așa vreau să îmi încep ziua la București. Și sper să prind și un meci al Stelei cât stau acolo!

"Acum sunt manager de restaurant. Mai vreau să deschid unul în Belgrad. În paralel, fac școala de antrenori. Pentru că ăsta e visul meu, să fiu din nou pe teren. E viața mea.

Planici a fost colegul meu. E un băiat foarte serios. A luat cea mai bună decizie când a refuzat Steaua Roșie și a venit la București. A crescut mult. Mă bucur că a devenit căpitan.

Când am fost la Steaua se vorbea despre faptul că puteam juca la naționala Serbiei. Eram al 26-lea pe listă. Dar era greu să intru în lot, în echipă erau Ivanovici, Vidici și Kolarov" Novak Martinovic