„N-au avut nicio dovadă împotriva mea, am fost total nevinovat!”, se apără Chiriță, care are în prezent statut de liberat condiționat. 

- Iulian, în ianuarie 2016, vestea că ai fost arestat la Barcelona la sfârșitul lui 2015 și trăiești un coșmar într-o închisoare spaniolă a produs reacții și emoții incredibile în România. Cât timp ai stat după gratii?
- Un an și 9 luni, fără să am nici cea mai mică vină! E o perioadă la care nu vreau să mă mai gândesc. Dacă aș putea face un miracol să șterg pur și simplu din viața mea acești doi ani, ar fi nemaipomenit! Din păcate, e imposibil. Am pierdut tot și acum, și când am venit prima dată din România, în 2007, dar n-am ce să fac. Am fost dintotdeauna un luptător, nimic nu mi-a picat gratis în viață, a trebuit să mă zbat pentru fiecare pas, așa că merg înainte și cu asta, basta!

- Te-ai simțit abandonat în toată perioada petrecută în închisoare?
- Nu mă așteptam să mă caute nimeni. Doar familia mi-a stat alături. Soția, copiii, mama, soră-mea. Asta a fost cel mai important. Dar am realizat că am avut în preajmă numai falși prieteni. Abandonat m-am simțit mai degrabă când m-am mutat în Spania și nimănui nu-i păsa de mine. M-am obișnuit însă cu ideea și mi-am dat seama că nu contezi pentru lume decât dacă ai bani sau notorietate. 

„Avocatul a avut acces la dosar abia după vreun an de anchetă”

- Când ai ieșit din penitenciar?
- În vara lui 2017. Am reintrat repede în viața civilă, fiindcă mintea mea a știut dintotdeauna că n-aveam ce căuta în închisoare. Autoritățile spaniole și-au bătut joc de mine! M-au ținut ca pe un câine la pârnaie. M-au luat pe sus pe mine și încă 30 de persoane, iar eu am picat la mijloc doar pentru că tu, procuror, vrei să ridici cât mai mulți, la grămadă, ca să demonstrezi ce eficient ești! După trei zile m-au băgat direct la secreto de sumario...

- ... scuze, ce înseamnă secreto de sumario?
- Înseamnă că ești anchetat în secret, nimeni nu poate avea acces la documente în afara procurorului. Te iau de-acasă și de-abia când ești în arest încep să te cerceteze. Avocatul a încercat luni în șir să vadă dosarul, dar numai după ce am petrecut aproape un an după gratii a putut să lectureze actele ca să formuleze apărarea. Eu îl tot sunam în disperare, iar el nu avea, pur și simplu, ce să facă! Nu știu cum mai e în România, dar în Spania e jale mare cu justiția. Nu mai există judecată. Nu se mai preocupă decât la oamenii importanți ori dacă sunt crime sau violuri. 

„Cât sunt eu de mare, au fost ocazii când am rupt-o la fugă ca vagabonzii peste șinele de cale ferată ca să scap de furia suporterilor rapidiști! De multe ori nici nu mai veneam cu mașina la stadion în perioade mai delicate la club. Era deranj mare dacă pierdeai sau nu erau mulțumiți cum ai jucat” - Iulian Chiriță

„M-au mutat în penitenciar la Madrid ca să nu piardă cazul”

- Reamintești, te rog, care erau, de fapt, acuzațiile?
- Au zis că aș fi fost implicat într-o rețea mafiotă cu carduri. N-aveam însă nicio treabă! Eu mă ocupam de restaurantul meu situat în apropiere de Barcelona, iar oamenii mâncau la mine. Treaba lor ce făceau în rest, nu mă interesa. Nici n-am folosit POS pentru plăți. La mine se achita numai cash. M-am trezit însă dintr-odată cu Poliția pe cap și m-au băgat în aceeași oală cu ceilalți. N-am înțeles de ce! Ca să calci pe bec, trebuie ori să te găsească cu vreo mașinărie de falsificat carduri, ori să furi cu tarjeta. Eu n-am făcut niciuna din astea. 

- Ai stat închis doar la Barcelona?
- Nu. Am stat la penitenciarul "Modelo" din octombrie 2015 până în ianuarie 2016, când Catalunya a zis: "Domne, oamenilor ăstora trebuie să le dăm drumul, nu avem dovezi împotriva lor, de ce să-i ținem aici?". Dar procurorul, ca să nu piardă cazul, a dispus transferul la Madrid, la "Valdemoro". În perioada în care te țin arestat, nu-ți dau nicio șansă, îți caută dovezi ca să-ți definitiveze dosarul pentru a-l trimite în instanță. Te sperie. Și mai și vine și-ți spune: "Dacă nu faci înțelegere cu mine pentru a scăpa cu doi ani, îți iei 15 ani!". Mi-a zis și avocatul: „Iulian, te rog frumos! Mai bine o înțelegere proastă decât să înfunzi pușcăria o viață!". 

„Mi-au dat sentință de doi ani și nouă luni”

- Dar există o sentință clară la adresa ta?
- Da. Doi ani și nouă luni. Dar în prezent sunt liberat condiționat și urmează să vină și sentința definitivă. Sincer, mi-a fost frică să merg până în pânzele albe cu cazul meu fiindcă văd ce se întâmplă cu justiția în Spania și nici nu aveam banii necesari. Aici e o vorbă, că poți să faci ce vrei dacă îți permiți un avocat bun! 

- Cum au fost condițiile din penitenciar?
- Grele! O batjocură! Dar a trebuit să accept situația, să evit disperarea și depresia și să par optimist pentru binele alor mei. Bine, dincolo ai necazuri dacă produci probleme, dacă ești drogat, violator, criminal. Când lumea află însă că ești fost fotbalist de echipă națională și aude de ce ai ajuns acolo, te respectă, te salută, te mai cinstesc cu o cafea. Nu te deranjează cu nimic. Pe cuvântul meu de onoare! Dar ca om devii un nimeni! Un zero barat! 

„N-am avut probleme personal, dar am văzut cum arată iadul”

- Ce fel de colegi de celulă ai avut?
- La început am stat chiar cu un prieten de-ai mei, cu care mă cunoșteam din libertate. Dar apoi am rămas singur. Poți să-ți și alegi cu cine locuiești. Eu am cerut însă să nu-mi mai bage pe nimeni și mi-au acceptat fără probleme. Când ajungi în pușcărie, toți deținuții sunt egali pentru gardieni, pentru funcționari. Cu timpul însă, dacă nu faci rele, încearcă și ei să te mai menajeze cât de cât. 

- În închisori se întâmplă tot felul de incidente dure, șicanări. Te-ai confruntat cu astfel de situații?
- Personal, nu! Dar am văzut cum arată Iadul! Oameni care au murit, se tăiau, se atacau, se îmbătau. Eu m-am setat doar să fac sport și să citesc. Să nu dau naștere niciunui moment tensionat. În pușcărie mi-am dat seama că nu e important cum sunt ceilalți, ci cum ești tu! Și e vital să-ți vezi de treaba ta și să ai ceva bănuți pe card, ca să nu fii nevoit să intri în cine știe ce combinații ca să-ți mai poți cumpăra mâncare, fiindcă nu poți rezista cu ce se servea acolo. 

„M-am învățat să trăiesc doar din ce câștig lunar”

- Te-a interesat să încerci să reintri în fotbal după ce ai ieșit din arest?
- Am încercat înainte, când aveam și restaurantul și-mi mergea bine. Am pregătit niște juniori vreo șase luni. Dar n-aveam timp și suficienți bani ca să urmez în Spania toate treptele și pașii necesari pentru a activa ca antrenor. De fapt, de când am venit la Barcelona, în 2007, m-am învățat să trăiesc doar cu ce câștig lunar. Nu-mi lipsește nimic, dar nici nu mă lăfăi. De exemplu, mă costă vreo 1.100 de euro doar casa, chiria 700 de euro și utilitățile. Norocul meu a fost că am muncit din prima zi în care am sosit în Spania, când nu știam să schimb un bec. Dar am prins repede mersul lucrurilor și am putut să urc, fără să mă ajute absolut nimeni. De fapt, am renăscut de trei ori în viața asta: o dată ca sportiv, a doua oară când m-am stabilit în Spania și a treia oară acum, după ce am ieșit din pușcărie. 

„Am înțeles ce era de înțeles!”

Chiriță spune că evită să-și mai întoarcă privirea spre trecutul de fotbalist:

 „Nu mă mai uit nici la poze, nici la filmulețe, la nimic. Dacă devin melancolic, îmi face rău. Vreau să trăiesc doar în prezent și în viitor. Cred că am înțeles ce era de înțeles din experiența cu închisoarea". Și transmite un mesaj către fotbaliștii români: „Să fie atenți la anturaj și să conștientizeze că nu vor conta decât atât timp cât vor fi pe teren, vor câștiga bani, vor apărea la televizor. După aceea vor deveni persoane care nu vor mai interesa pe absolut nimeni dacă nu vor ști să-și conserve eventual o funcție importantă în fenomen!”.  

„N-am avut probleme cu igiena în închisoare. Depinde ce fel de om ești. Dacă stai singur și ești un jegos, așa va fi și în celulă. Dar mi-am organizat singur și partea de curățenie, plus că puteai să faci duș și de cinci ori pe zi dacă simțeai nevoia” - Iulian Chiriță

„Modelo” s-a închis în iunie 2017!

Anticul penitenciar catalan „Modelo”, care a început să funcționeze în 1904, și-a închis definitiv porțile în iunie 2017, după 113 ani de viață. Închisoarea în care a stat Chiriță avea corpul central în formă circulară, cu un punct de control situat chiar în mijlocul spațiului pentru a permite supraveghetorilor să aibă sub priviri în permanență toate celulele individuale, total izolate. 

A fost locul de detenție pentru opozanții politici în timpul regimurilor totalitare ale lui Primo de Rivera și Franco, dar și centru de internare pentru homosexuali, prigoniți în perioada franchistă. Municipalitatea din Barcelona a lansat deja un concurs de proiecte pentru transformarea vechii pușcării într-un complex cu locuințe sociale, spații verzi, un centru memorial și zone de studiu, câștigătorii urmând să fie anunțați în ianuarie 2020.  

"A fost mai greu pentru familie decât pentru mine să treacă peste această perioadă neagră. Cu soția discutam aproape în fiecare zi și-mi spunea: «Hai că noi trecem! Rezistă și tu!». Disperarea mă copleșise la un moment dat, știam că n-am făcut nimic, dar a trebuit să mă mobilizez ca să depășesc și acest hop al vieții"

„Fiecare zi pe care am petrecut-o la Rapid a fost o plăcere și o onoare. M-am simțit mereu în vârf. Când am plecat din Giulești, s-a rupt ceva în mine. Aș vrea ca lumea să-și aducă aminte de Iulian Chiriță cel de pe gazon, iar cei care nu m-au văzut niciodată să afle de pe YouTube cine a fost Iulian Chiriță”

2 băiețiare Iulian Chiriță: Cristian, 31 de ani, lucrează în domeniul serviciilor, iar Tudor, 18 ani, urmează Institutul de Informatică din Barcelona

3 selecțiiare Iulian în naționala României, făcând parte inclusiv din lotul care a participat la Mondialul din SUA 1994, unde n-a jucat însă niciun minut

262 de partideîn Liga 1 a jucat Chiriță, dintre care 132 au fost pentru Rapid, în perioada 1992-1996

Citește și:

EXCLUSIV Iulian Chiriță știe cum putem învinge vineri: „Doi atacanți și să n-o lălăim cu așteptarea”