Articol de Ionuţ Coman - Publicat sambata, 28 octombrie 2017 09:08
Povestea lui Roberto Mălăele, puștiul care a jucat pentru seniorii Viitorului la numai 14 ani, 6 luni și 26 de zile.
Miercuri, mijlocașul Roberto Mălăele a intrat în istoria fotbalului românesc de la prima apariție într-un meci oficial, CSM Școlar Reșița - Viitorul 2-4. Gică Hagi i-a dat minute în partida de Cupă, deși nepotul celebrului actor Horațiu Mălăela avea la acea dată doar 14 ani, 6 luni și 26 de zile! În comparație, Nicolae Dobrin a debutat în prima divizie din România la 14 ani și 10 luni.
A crescut cu mingea lângă el
"Betto", așa cum îi spun apropiații, s-a întâlnit cu mingea de fotbal încă de la primii pași în viață. "Vina" i-a aparținut tatălui său, Lucian Mălăele, fost junior la Steaua, care a ajuns până la nivelul primei ligi, unde a strâns câteva meciuri pentru Astra, pe atunci din Ploiești. Așa că, la 4 ani și jumătate, a ajuns la Școala de fotbal Luceafărul din Târgu Jiu, orașul său natal.
"Eram puțin mai mare decât mingea și părea o joacă, dar luam totul în serios. De la pasele cu zidul până la amicale, unde nu-mi plăcea să pierd. La început, am jucat la categoria mea de vârstă, dar am urcat treptat și am ajuns să merg la un turneu unde adversarii erau cu 4 ani mai mari", povestește Roberto.
A trecut o scurtă perioadă și pe la Pandurii, apoi a fost luat sub aripă de tatăl său, care a înființat un club cu o singură echipă, chiar la categoria sa de vârstă. Remarcat de Gabi Zahiu, scouter pentru Viitorul pe zona Olteniei, a poposit în vara anului trecut la Academia lui Hagi.
După câteva luni, talentul l-a urcat la categoria de vârstă cu un an mai mare. Iar în ultima lună a fost luat de Hagi la antrenamente cu prima formație: "Antrenorul meu, Ionuț Mihui, mi-a scris pe grupul de WhatsApp că voi merge la echipa mare. M-am frecat la ochi, nu-mi venea să cred!".
L-a încurcat terenul
Vestea cea mare a venit la finalul meciului cu CFR. "Eram în camera de hotel cu familia, când l-am auzit pe domnul Hagi vorbind despre mine la conferința de presă. Ne-am bucurat cu toții, dar nu mă gândeam că o să fiu în lot. Am sperat că o să intru și eu pe final și s-a întâmplat în minutul 66. O să țin minte mereu această cifră. Emoțiile au fost imense. Mi-a fost greu din cauza terenului și pentru că trebuia să alerg dublu decât ceilalți. Sunt încă mic de înălțime, chiar dacă am 1,71 metri", mărturisește puștiul.
Forța adversarilor l-a făcut să-și schimbe stilul de joc: "La juniori țin mult de minge și driblez mult, acum am încercat să evit contactele și să pasez repede. Nu voiam să fiu lovit". La final, tatăl său l-a așteptat în fața vestiarului. "Toată lumea îi spune că o să-l depășesc. Și el vrea același lucru!".
Sfat de la unchiu'
Puștiul lui Hagi lămurește și relația de rudenie cu Horațiu Mălăele. "Este frate cu bunicul meu și ne mai vedem la reunirile de familie, de Crăciun sau Revelion. Am fost și eu la spectacolele lui și la București, și la Târgu. Ca și noi, este oltean, dar nu știu dacă susține pe Universitatea Craiova. Acum, cred că ține cu Viitorul, că sunt eu aici. A stat de vorbă cu mine și mi-a spus că e foarte important să trag tare până la 16 ani. A avut mare dreptate", spune Roberto.
Sfaturi primește și de la Hagi: "La vârsta asta, îmi lipsește experiența. Obiectivul meu e să învăț cât mai mult și să prind meciuri în prima ligă. Știu că mai am de așteptat cel puțin un an și jumătate, până la 16 ani, dar poate mai joc în amicale".
Vrea la Real!
Prezentat de Hagi drept un optar excelent, Roberto joacă pe postul de mijlocaș central, ca și tatăl său. "Postul meu e ușor defensiv, ca Vînă sau Cicâldău la echipa mare. Dar la juniori am jucat și în spatele vârfurilor, și foarte defensiv, ca Nedelcu. Nu știu care e punctul meu forte, cred că am câte puțin din toate. Jucătorul preferat e Ronaldo, pe postul meu îmi place mult de Modrici. E normal, pentru că sunt fan al lui Real Madrid. Când aveam 8 ani, tata m-a dus pe Santiago Bernabeu, la un meci cu Granada. Visul meu cel mare este să ajung la Real Madrid", dezvăluie puștiul.
"Am o preferință pentru Steaua, datorită tatălui meu, care a jucat acolo" Roberto Mălăele
