Articol de Raed Krishan (foto) - Publicat luni, 14 iulie 2008 00:00
Abia sosit la clujeni, Gustavo Oberman rîvneşte la numărul de pe tricoul căpitanului Cadu şi la porecla antrenorului
- Gustavo, care sînt primele impresii la CFR Cluj? Cum te-au primit băieţii?
- M-au primit ca şi cum ne-am fi cunoscut de multă vreme, ceea ce m-a ajutat foarte mult, pentru că vin într-un loc nou. Argentinienii, prin prisma limbii vorbite, care e fundamentală, m-au “adoptat” cel mai repede, dar şi ceilalţi la fel. Mereu mă întrebau cu ce mă pot ajuta, încercînd să-mi facă lucrurile mai uşoare.
- Cît a contat faptul că la echipă sînt argentinieni în alegerea ta?
- A contat mult, dar cred că şi dacă nu era nici un argentinian în echipă, tot mi s-ar fi părut foarte tentantă oferta şi aş fi venit. Echipa joacă în competiţii importante: campionatul, cupa şi Liga Campionilor. Sînt chestii foarte importante care m-au atras aici şi dincolo de faptul că am mulţi colegi de naţionalitatea mea, pentru mine contează factorul sportiv.
- Ai jucat cu Gago, Aguerro, Messi la tineret. Ai vrea să îl reîntîlneşti pe vreunul anume în Liga Campionilor?
- Să dea Dumnezeu! Ar fi frumos să jucăm cu echipe importante, deşi cu o grupă foarte grea e dificil să ai şanse la calificare, sau chiar la o clasare pe trei, pentru UEFA, dar e o experienţă foarte bună şi m-ar încînta.
- Mai ţii legătura cu ei?
- Nu, nu mai vorbesc cu ei foarte mult. Şi în Spania vorbeam mai des cu alţi colegi de la Naţională care joacă prin Spania, dar care nu sînt atat de cunoscuţi. Ceilalţi au venit cu mult înaintea mea în Primera Division, iar cum eu jucam în liga a II-a, nu ne întîlneam în meciuri.
“MAMA ŞTIA TOTUL DESPRE CFR”
- Ştiai ceva de fotbalul din România?
- În Argentina nu se prea ştia mare lucru despre fotbalul de la voi. Apoi, am plecat în Spania, unde am văzut cîteva meciuri ale echipelor româneşti în cupele europene. Am văzut Steaua jucînd în Spania şi chiar şi CFR-ul. Dar cam atît. Însă, cînd am semnat cu CFR, mama mea şi familia ştiau deja totul despre echipă, care a fost popularizată mult în ultima vreme, au apărut în repetate rînduri şi la televizor.
- Pe ceilalţi argentinieni îi ştiai dinainte sau doar după nume?
- Cu majoritatea dintre ei m-am în fruntat în Argentina. Iar cu Alvaro Pereira chiar am o relaţie de amiciţie de mult timp. Fiind reprezentaţi de acelaşi impresar, ne-am întaîlnit adesea, ba chiar ne-am şi antrenat uneori împreună.
- Andone vă foloseşte mult în antrenamente pe tine şi pe Fabbia ni împreună în atac...
- E o opţiune a antrenorului, iar dacă insistă pe mine şi pe Cristian împreună, înseamnă că ştie dînsul de ce. Adevărul e că aici sînt foarte mulţi atacanţi de valoare, Didy, Ruiz... Mie îmi place să joc împreună cu un atacant de careu, pentru că-mi dă libertate de mişcare mai mare, dar cred că e o chestiune de acomodare pînă la urmă şi aş putea juca cu oricare din ei în atac.
TIZUL LUI ANDONE
- Voi, sud-americanii, toţi aveţi porecle. A ta care era?
- Cachete (Falcă)! Din cauza formei capului meu. Am obrajii aşa, mai plinuţi, rotunjori şi pentru asta mi-au zis aşa.
- Dacă nu ai fi fost fotbalist profesionist, ce ai fi devenit?
- Păi, joc fotbal cam de cînd am şi primele amintiri. De cînd mă ştiu, adică. Tatăl meu era foarte pasionat de fotbal şi m-a îndrumat spre acest sport. Dacă nu eram fotbalist, cred că tot ceva în jurul sportului. Preparator fizic sau profesor de educaţie fizică, pentru că mereu am fost atras de sport.
- Am văzut că ai un tatuaj pe mînă. Cîte ai în total?
- Patru, dar intenţionez să-mi mai fac cîteva. Problema cu ele e că odată ce ţi-ai făcut unul, nu te mai poţi opri.
“VISEZ LA LIGA CAMPIONILOR”
- Cu ce număr pe tricou îţi place să joci?
- Mie, personal, îmi place nu mărul 20, dar va fi puţin cam dificil, fiind numărul lui Cadu. Aşa că, m-am reorientat şi la CFR voi juca cu 22, care e ziua de naştere a fiului meu.
- Am înţeles că eşti căsătorit şi ai un fiu. Nu e prea devreme?
- Nu cred, deja mă cunosc cu soţia mea de 8 ani, aşa că nu cred că m-am grăbit Oricum, luna viitoare vor veni şi ei în România, unde voi închiria o casă.
- Care e obiectivul tău personal în fotbal?
- E dificilă asta. Ca orice jucător, visez să joc la un Mondial cu naţionala Argentinei. La CFR, visez la Liga Campionilor, a doua competiţie ca im portanţă din lume. E normal să vreau acolo.
Abia sosit la clujeni, Gustavo Oberman rîvneşte la numărul de pe tricoul căpitanului Cadu şi la porecla antrenorului
- Gustavo, care sînt primele impresii la CFR Cluj? Cum te-au primit băieţii?
- M-au primit ca şi cum ne-am fi cunoscut de multă vreme, ceea ce m-a ajutat foarte mult, pentru că vin într-un loc nou. Argentinienii, prin prisma limbii vorbite, care e fundamentală, m-au “adoptat” cel mai repede, dar şi ceilalţi la fel. Mereu mă întrebau cu ce mă pot ajuta, încercînd să-mi facă lucrurile mai uşoare.
- Cît a contat faptul că la echipă sînt argentinieni în alegerea ta?
- A contat mult, dar cred că şi dacă nu era nici un argentinian în echipă, tot mi s-ar fi părut foarte tentantă oferta şi aş fi venit. Echipa joacă în competiţii importante: campionatul, cupa şi Liga Campionilor. Sînt chestii foarte importante care m-au atras aici şi dincolo de faptul că am mulţi colegi de naţionalitatea mea, pentru mine contează factorul sportiv.
- Ai jucat cu Gago, Aguerro, Messi la tineret. Ai vrea să îl reîntîlneşti pe vreunul anume în Liga Campionilor?
- Să dea Dumnezeu! Ar fi frumos să jucăm cu echipe importante, deşi cu o grupă foarte grea e dificil să ai şanse la calificare, sau chiar la o clasare pe trei, pentru UEFA, dar e o experienţă foarte bună şi m-ar încînta.
- Mai ţii legătura cu ei?
- Nu, nu mai vorbesc cu ei foarte mult. Şi în Spania vorbeam mai des cu alţi colegi de la Naţională care joacă prin Spania, dar care nu sînt atat de cunoscuţi. Ceilalţi au venit cu mult înaintea mea în Primera Division, iar cum eu jucam în liga a II-a, nu ne întîlneam în meciuri.
“MAMA ŞTIA TOTUL DESPRE CFR”
- Ştiai ceva de fotbalul din România?
- În Argentina nu se prea ştia mare lucru despre fotbalul de la voi. Apoi, am plecat în Spania, unde am văzut cîteva meciuri ale echipelor româneşti în cupele europene. Am văzut Steaua jucînd în Spania şi chiar şi CFR-ul. Dar cam atît. Însă, cînd am semnat cu CFR, mama mea şi familia ştiau deja totul despre echipă, care a fost popularizată mult în ultima vreme, au apărut în repetate rînduri şi la televizor.
- Pe ceilalţi argentinieni îi ştiai dinainte sau doar după nume?
- Cu majoritatea dintre ei m-am în fruntat în Argentina. Iar cu Alvaro Pereira chiar am o relaţie de amiciţie de mult timp. Fiind reprezentaţi de acelaşi impresar, ne-am întaîlnit adesea, ba chiar ne-am şi antrenat uneori împreună.
- Andone vă foloseşte mult în antrenamente pe tine şi pe Fabbia ni împreună în atac...
- E o opţiune a antrenorului, iar dacă insistă pe mine şi pe Cristian împreună, înseamnă că ştie dînsul de ce. Adevărul e că aici sînt foarte mulţi atacanţi de valoare, Didy, Ruiz... Mie îmi place să joc împreună cu un atacant de careu, pentru că-mi dă libertate de mişcare mai mare, dar cred că e o chestiune de acomodare pînă la urmă şi aş putea juca cu oricare din ei în atac.
TIZUL LUI ANDONE
- Voi, sud-americanii, toţi aveţi porecle. A ta care era?
- Cachete (Falcă)! Din cauza formei capului meu. Am obrajii aşa, mai plinuţi, rotunjori şi pentru asta mi-au zis aşa.
- Dacă nu ai fi fost fotbalist profesionist, ce ai fi devenit?
- Păi, joc fotbal cam de cînd am şi primele amintiri. De cînd mă ştiu, adică. Tatăl meu era foarte pasionat de fotbal şi m-a îndrumat spre acest sport. Dacă nu eram fotbalist, cred că tot ceva în jurul sportului. Preparator fizic sau profesor de educaţie fizică, pentru că mereu am fost atras de sport.
- Am văzut că ai un tatuaj pe mînă. Cîte ai în total?
- Patru, dar intenţionez să-mi mai fac cîteva. Problema cu ele e că odată ce ţi-ai făcut unul, nu te mai poţi opri.
“VISEZ LA LIGA CAMPIONILOR”
- Cu ce număr pe tricou îţi place să joci?
- Mie, personal, îmi place nu mărul 20, dar va fi puţin cam dificil, fiind numărul lui Cadu. Aşa că, m-am reorientat şi la CFR voi juca cu 22, care e ziua de naştere a fiului meu.
- Am înţeles că eşti căsătorit şi ai un fiu. Nu e prea devreme?
- Nu cred, deja mă cunosc cu soţia mea de 8 ani, aşa că nu cred că m-am grăbit Oricum, luna viitoare vor veni şi ei în România, unde voi închiria o casă.
- Care e obiectivul tău personal în fotbal?
- E dificilă asta. Ca orice jucător, visez să joc la un Mondial cu naţionala Argentinei. La CFR, visez la Liga Campionilor, a doua competiţie ca im portanţă din lume. E normal să vreau acolo.
