TOTU-I TACTICA FCSB, captivă între două reprize » Ce încearcă Reghecampf și de ce jocul se rupe

Deși au controlat teritorial partida și au produs ocazii importante, oaspeții nu au reușit să păstreze aceeași claritate în construcție după pauză. Schimbările au modificat relațiile dintre jucători, iar distanțele dintre compartimente au crescut. În plus, egalarea Voluntariului a expus deficiențele de organizare defensivă și incapacitatea roș-albaștrilor de a reacționa colectiv.

Așadar, o contradicție importantă a partidei. FCSB a arătat că poate progresa prin relații de joc bine definite, cu fundași laterali implicați în învăluiri, mijlocași capabili să distribuie vertical și un atacant care a știut să profite de spațiile dintre adversari. Numai că toate aceste elemente au funcționat împreună prea puțin. Când Voluntari a devenit mai curajoasă, bucureștenii au pierdut legătura dintre compartimente, iar posesia s-a transformat într-un exercițiu de conservare.

• Arnold Garita a deschis scorul în minutul 27, după o centrare a lui Risto Radunovic, iar Remus Guțea a egalat în partea secundă (59'). Alexandru Stoian a adus victoria în minutul 85, după o acțiune la care Ricardo Pădurariu a avut o contribuție importantă.

• „Totu-i tactica” este un proiect GSP care își propune să analizeze modul în care antrenorii aleg să abordeze tactic partidele-cheie. Pentru a determina cele mai importante date, ne folosim de platforma Wyscout, care oferă parametri și informații relevante colectate de 250 de experți din toată lumea.

Muhar, excelent în pase, dar cam atât

FCSB a început partida într-o așezare 4-2-3-1, cu o formulă neobișnuită în zona mediană, acolo unde Karlo Muhar și Risto Radunovic au format cuplul din fața apărării. Alegerea lui Reghe a avut o logică ofensivă destul de clară, mai ales prin capacitatea muntenegreanului de a distribui mingea și de a se implica în construcție fără să aibă nevoie de un spațiu foarte mare pentru a se exprima.

Încă din primele minute, roș-albaștrii au încercat să dezvolte atacurile prin învăluiri, cu fundașii laterali urcați în sprijinul extremelor și cu o circulație care a căutat alternanța dintre exterior și culoarele centrale, o caracteristică a echipelor pregătite de Reghecampf, bazată pe apropierea jucătorilor, suprapuneri și crearea superiorității în jurul celui care se află în posesia balonului.

Dezvoltarea jocului pe ruta Muhar - Radunovic. Fotografie generată în platforma Wyscout.

Nu a durat mult, pentru că nu a fost încă un automatism deplin, ci mai degrabă o intenție care începe să capete contur. Crețu și Pădurariu au oferit lățime, în timp ce Korenica a căutat frecvent să pătrundă spre centru, pentru a apărea în poziții de finalizare. Kosovarul a avut și libertatea de a încerca șutul, o sarcină care s-a potrivit profilului său ofensiv, însă execuțiile nu au avut randamentul așteptat.

Interesant este că FCSB nu s-a limitat la dezvoltarea laterală. A încercat mai multe pătrunderi verticale, profitând de poziționarea destul de largă a fundașilor Voluntariului (4-2-3-1) și de dificultatea mijlocașilor adverși de a controla simultan omul cu mingea și spațiile dintre linii.

În acest context, Garita a reușit o primă repriză foarte bună. Atacantul nu a rămas permanent fixat între stoperi, ci a coborât pentru a participa la combinații, a protejat mingea și a pivotat eficient, folosindu-și forța fizică pentru a oferi continuitate acțiunilor. Marcajul larg al stoperilor i-a permis să primească și să se întoarcă în mai multe situații, fără să fie obligat să joace exclusiv cu spatele la poartă.

• Cifrele au confirmat superioritatea. În prima repriză, FCSB a avut o frecvență de 0,67 atacuri pe minut, indice care a reflectat o echipă capabilă să transforme posesia în situații concrete de poartă.

Un rol important l-a avut și Muhar, cel puțin în circulația mingii. Croatul a completat 37 dintre cele 38 de pase încercate, pentru o precizie de 97%, a trimis corect toate cele 17 pase înainte și a reușit cinci pase progresive din tot atâtea încercări.

La prima vedere, parametri aproape impecabili, numai că prestația lui nu a avut aceeași consistență în celelalte faze ale jocului. A câștigat doar cinci dintre cele 13 dueluri, a avut dificultăți în contactele directe și a primit cartonaș galben încă din minutul 29. Deși a distribuit foarte bine, nu a oferit întotdeauna siguranța necesară în momentul în care FCSB a pierdut posesia.

Un mijlocaș central nu trebuie doar să dea cursivitate jocului, ci și să ofere protecție în fața apărării. Precizia paselor poate asigura progresia, însă controlul zonei mediane depinde în egală măsură de poziționare, capacitatea de anticipare și eficiența în dueluri. Fără acestea, echilibrul colectiv se sparge. Muhar a excelat la primul capitol și a avut probleme foarte vizibile la al doilea.

Reghecampf l-a înlocuit la pauză cu Ofri Arad, într-o mutare care putea fi justificată prin necesitatea unei prezențe defensive mai sigure. Israelianul a oferit recuperări și disciplină, dar nu a reușit să păstreze aceeași capacitate de a împinge jocul înainte.

În 49 de minute, Arad a completat 35 dintre cele 37 de pase și a avut zece recuperări, însă numai două pase progresive reușite. Mai important decât diferența numerică a fost comportamentul său în construcție. A preferat deseori continuările laterale sau pasele înapoi, fără să-și asume suficient distribuția verticală.

Ofri Arad a coborât mult prea mult pentru a ajuta construcția. Astfel, au rezultat multe pase scurte care nu au avansat jocul. Fotografie generată în platforma Wyscout.

Nu schimbarea în sine a compromis jocul FCSB, dar efectul ei s-a suprapus peste o pierdere evidentă de ritm. Bucureștenii au avut 57% posesie înainte de pauză și 63% după, însă frecvența atacurilor a coborât de la 0,67 la 0,37 pe minut.

Altfel spus, FCSB a avut mai mult mingea și a atacat cu aproximativ 45% mai rar. Un paradox care explică foarte bine diferența dintre cele două reprize.

0,37atacuri pe minut a avut FCSB în repriza secundă, față de 0,67 înainte de pauză, deși posesia roș-albaștrilor a crescut de la 57% la 63%.

Radunovic, fluență, dar și vulnerabilități

Dacă Muhar a fost omul siguranței la pasă, Radunovic a reprezentat elementul care a dat sens progresiei din prima repriză. Folosit în centrul terenului, muntenegreanul a avut libertatea de a participa la construcție, de a recupera mingile scurte și, mai ales, de a distribui spre zonele în care FCSB a încercat să creeze superioritate.

Este o calitate pe care o deține indiferent de poziția ocupată. Radunovic are o tehnică foarte bună a centrării, în special la mingile aeriene, și poate livra din zone interioare fără să fie obligat să ajungă până la marginea terenului. La acest capitol, dintre jucătorii FCSB, poate doar Cisotti să-i ofere o concurență reală.

Tocmai această distribuție a responsabilităților i-a permis italianului să rămână mai avansat și să apară în apropierea porții, acolo unde a demonstrat de multe ori că știe să se demarce și să anticipeze continuarea acțiunilor.

Golul lui Garita a venit ca o confirmare a acestei abordări. Radunovic a livrat mingea în careu, iar atacantul a profitat de poziționarea sa și a finalizat cu capul. O secvență simplă, dar care a avut în spate o organizare eficientă, bazată pe calitatea centrării și pe ocuparea corectă a spațiului de finalizare.

Lovitura liberă executată de Radunovic la capătul căreia Garita înscrie primul său gol pentru FCSB. Fotografie generată în platforma Wyscout.

În plus, Radunovic a apărut și în flancul stâng, de unde a încercat să compenseze limitele lui Pădurariu la ultima pasă. Tânărul fundaș a avut disponibilitate pentru urcări și a acoperit bine banda, însă nu toate centrările sale au avut precizia necesară.

Direcțiile principale au fost Garita și Miculescu. Acesta din urmă a evoluat deseori ca un al doilea vârf, profitând de spațiile pe care Voluntari le-a oferit în apropierea careului. Șuteu și Gheorghe nu au reușit întotdeauna să protejeze eficient zona, astfel că Miculescu a beneficiat de libertate de mișcare, mai ales în prima parte.

Totuși, mobilitatea nu s-a transformat în eficiență. Miculescu a avut o singură atingere în careul advers pe parcursul întregului meci și a câștigat numai cinci dintre cele 16 dueluri. A fost implicat în mecanismele de poziționare, dar prea puțin în finalizarea lor.

12pase progresive reușite din 15 încercate a avut Risto Radunovic în cele 72 de minute jucate, la care a adăugat 9 pase precise din 10 în ultima treime și două pase decisive pentru șut. Muntenegreanul a fost unul dintre principalii organizatori ai echipei, chiar dacă poziția sa inițială nu a fost una obișnuită.

Aceeași formulă care a ajutat FCSB să avanseze a expus și vulnerabilități în momentul pierderii mingii. După pauză, fundașii centrali ai bucureștenilor au urcat foarte mult, aproape de linia de mijloc, iar Dawa a încercat să accelereze construcția inclusiv prin mingi înalte, trimise fie spre benzi, fie direct în zona centrală. Intenția a fost de a menține adversarul departe de propria poartă, dar distanțele dintre compartimente nu au rămas întotdeauna suficient de mici.

Joao Paulo, introdus în locul lui Korenica, a preferat jocul pe jos și a căutat distribuția verticală, în special spre Cisotti.

Cum a pierdut FCSB sincronizarea

FCSB a început repriza secundă cu o posesie tot mai sterilă, iar golul Voluntariului, din minutul 59, a expus problema coordonării defensive.

La faza reușitei lui Guțea, roș-albaștrii au coborât greu, iar spațiul din zona centrală nu a fost protejat corespunzător. Relația dintre Ofri Arad și Radunovic nu a funcționat la nivelul acoperirii, în timp ce Crețu a încercat să strângă, fără să poată anula pericolul. A rezultat o situație în care mai mulți jucători au reacționat la minge, dar nu au reușit să controleze eficient poziționarea adversarului.

Așadar, o problemă de sincronizare, nu neapărat de inferioritate individuală.

De altfel, FCSB a câștigat 55% dintre duelurile totale și 64% dintre cele aeriene. Dawa a avut cinci dueluri aeriene câștigate din cinci, iar Duarte patru din cinci. La nivelul contactelor, defensiva nu a fost dominată. Problema a apărut înaintea duelului, în felul în care jucătorii au ocupat spațiile și au reacționat la deplasările adversarilor.

Remus Guțea profită de replierile greoaie ale lui Radunovic și Ofri Arad. Fotografie generată în platforma Wyscout.

Voluntari a încercat inițial să joace vertical, cu pase centrale, uneori lungi, în căutarea atacanților. A fost o echipă precaută, săracă în idei, care a căzut în ofsaid și nu a riscat foarte mult nici când a fost condusă.

După egalare, însă, ilfovenii au devenit mai curajoși. Au încercat să desfacă organizarea adversă prin deplasări spre flancuri, urmate de căutarea unui om liber, fără să insiste neapărat pe pase filtrante. Au preferat combinațiile scurte, simple, prin care să profite de spațiile apărute între jucătorii FCSB.

Această schimbare s-a văzut și în cifre. Voluntari a crescut de la 0,30 la 0,39 atacuri pe minut, iar PPDA-ul a coborât de la 16,2 la 9,6, semn că echipa lui Florin Pîrvu a început să preseze mai intens.

În minutele 70 și 71, Babic a avut două oportunități, una dintre ele cu capul, după acțiuni în care gazdele au încercat să ajungă repede la finalizare. Nu au avut nevoie de construcții ample pentru a pune probleme.

Lipsa de reacție persistă

Poate cea mai îngrijorătoare observație a reprizei secunde nu a fost golul primit, ci felul în care FCSB a reacționat după egalare. Nu a existat o prăbușire emoțională evidentă, dar nici o accelerare colectivă care să arate că echipa are soluții pregătite pentru asemenea situații.

Bucureștenii au continuat să paseze înapoi, să reia construcția și să caute oportunități în zonele laterale, fără să producă suficientă progresie centrală. Apărarea a rămas de multe ori ruptă de atac, iar mijlocașii nu au reușit să scurteze distanțele.

Un exemplu reprezentativ a apărut în minutul 67, când Garita a coborât aproape de centrul terenului pentru a participa la construcție. Atacantul a fost obligat să caute mingea foarte departe de spațiul în care putea fi decisiv, tocmai pentru că legătura dintre compartimente nu a mai funcționat.

Este una dintre problemele pe care FCSB le-a arătat și în perioada lui Marius Baciu. Când progresia nu are continuitate, atacantul începe să coboare, mijlocașii caută variante laterale, iar fundașii sunt obligați să-și asume distribuții tot mai lungi. În loc să avanseze compact, echipa s-a întins.

De altfel, oaspeții au încheiat partida fără nicio pasă în adâncime, deși au trimis 176 de pase înainte și a avut 23 de posesii ajunse în careul advers. Așadar, nu a lipsit complet progresia, ci capacitatea de a desface apărarea prin mingi filtrante, în spatele ultimei linii.

În ultimul sfert de oră, jocul ofensiv a depins aproape exclusiv de inițiativele fundașilor laterali. Crețu a încercat să trimită mingi în careu, iar Pădurariu a continuat să urce și să centreze, în timp ce Miculescu a devenit tot mai puțin vizibil în avanposturi.

Pădurariu a avut opt centrări, dintre care patru precise, două pase decisive pentru șut și a câștigat zece dintre cele 16 dueluri. A fost unul dintre puținii jucători care au păstrat aceeași disponibilitate ofensivă pe parcursul întregului meci.

În minutul 78, după o acțiune a sa, Boutoutaou a beneficiat de o ocazie importantă, dar a trimis peste poartă. Francezul a avut din nou dificultăți în coordonarea execuției, o problemă care a apărut și în alte partide, când intenția sa ofensivă nu a fost urmată de o alegere sau o finalizare pe măsură.

Nu i-a lipsit implicarea. A intrat în 23 de minute în opt dueluri, a câștigat patru și a încercat două șuturi, însă ambele au ocolit poarta. În prelungiri a lovit și bara, astfel că prestația sa nu poate fi redusă doar la ratarea din minutul 78. A avut și ghinion, dar a rămas un jucător care trebuie să-și disciplineze mai bine acțiunile și să găsească o legătură mai clară între intenție și finalizare.

Alexandru Stoian, argumente pentru un rol mai avansat

În schimb, Alexandru Stoian a oferit exact ceea ce i-a lipsit FCSB în multe momente: simțul spațiului și capacitatea de a acționa decisiv fără să aibă nevoie de foarte multe atingeri.

Introdus în minutul 78, în locul lui Garita, tânărul atacant a avut un aport important la reușita din minutul 85. După efortul lui Pădurariu, Stoian s-a demarcat bine, a anticipat traiectoria mingii și și-a folosit corpul pentru a-l dezechilibra pe adversar. Nu a fost doar o apariție întâmplătoare în careu, ci o acțiune în care a demonstrat că știe să ocupe spațiul, să pivoteze și să creeze un avantaj prin poziționare.

Mingea l-a lovit în coapsă și a intrat în poartă, dar meritul său nu trebuie redus la caracterul neobișnuit al finalizării.

Alexandru Stoian explotează dinamica deficitară a lui Șuteu și înscrie. Fotografie generată în platforma Wyscout.

Stoian începe să arate un profil care amintește, prin anumite caracteristici, de Dennis Man. Nu neapărat prin execuțiile tehnice sau prin capacitatea de a elimina adversari, ci prin mobilitatea ofensivă, simțul demarcării și disponibilitatea de a ocupa mai multe poziții în ultima treime.

Poate fi mai mult decât o extremă. Are calități care îi pot permite să evolueze și ca al doilea atacant, aproape de un vârf clasic, acolo unde poate profita de spațiile create de acesta și poate apărea surprinzător la finalizare.

• În numai 16 minute, Stoian a câștigat patru dintre cele cinci dueluri, inclusiv ambele confruntări aeriene, și a avut trei atingeri în careu. Prin comparație, Miculescu, utilizat pe întreaga durată a partidei, a avut una singură. Diferența nu poate fi transformată automat într-o ierarhie valorică, dar spune multe despre felul în care cei doi au ocupat spațiile decisive.

Totuși, golul lui Stoian nu trebuie să ascundă problemele colective. FCSB a pierdut din intensitatea pressingului și a redus frecvența atacurilor într-un moment în care adversarul a început să-și asume mai multe riscuri. Aceste diferențe descriu o echipă care încă nu a reușit să-și stabilizeze comportamentul tactic.

Și totuși, există o direcție

Reghecampf a adus câteva idei recognoscibile, în special prin învăluirile fundașilor laterali, mobilitatea jucătorilor ofensivi și încercarea de a construi relații mai productive în apropierea careului. În prima repriză, FCSB a avut momente în care aceste mecanisme au funcționat foarte bine.

Dar o echipă nu poate depinde de faptul că își găsește ritmul numai pentru anumite intervale. Are nevoie să-și păstreze distanțele, să avanseze cu aceeași claritate și să știe cum să reacționeze atunci când adversarul îi modifică reperele.

FCSB a câștigat la Voluntari, însă nu a avut consecvență în joc, a reacționat greu după golul primit și a revenit la dificultățile de progresie care au afectat-o în ultimele luni. S-a salvat prin intervențiile individuale ale unor jucători care au știut să profite de momentele decisive, nu printr-o superioritate tactică menținută până la final.

Pentru Reghecampf, victoria poate reprezenta un punct de plecare, încă unul, dar nu și confirmarea unui joc deja funcțional. Antrenorul mai are mult de lucru pentru a roda relațiile dintre jucători, pentru a contura o identitate ofensivă stabilă și, mai ales, pentru a oferi echipei o direcție uniformă, indiferent de scor sau de momentul partidei.

FCSB a arătat, timp de 45 de minute, ce încearcă să devină. În restul meciului, a arătat cât de mult mai are de parcurs.

Mi-aș dori să am toți atacanții disponibili și să nu știu pe cine să bag. Eu îmi doresc mereu să am o bancă puternică. Mereu le zic jucătorilor că fac primul 11 în așa fel încât să am o schimbare cu un jucător care poate schimba jocul. Se poate în orice moment să primești un gol ca cel de azi și să mai marchezi încă unul. Cred că trebuia să închidem jocul mai repede, să profităm de ocaziile pe care ni le-am creat.
- Laurențiu Reghecampf, antrenor FCSB

Cifrele meciului Voluntari - FCSB

Ne-am dorit mult înainte de meci. Consider că băieții au făcut un meci bun, cel puțin în repriza a doua. Din păcate, nu am reușit să fructificăm ocaziile pe care le-am avut prin Babic. Vine minutul 86, când, practic, facem cadou FCSB-ului golul victoriei. Este al nu știu câtelea meci în care spun că jocul mă mulțumește, dar nu și rezultatul. Deja este prea mult, devine frustrant să nu acumulezi puncte și avem mare nevoie de puncte.
- Florin Pîrvu, antrenor FC Voluntari