Florin Iacob, portarul dorit de CFR şi Dinamo: "Cred că ar fi bine să mai stau la Braşov un sezon"

- Aţi întrerupt seria de victorii a lui Dinamo şi aţi obţinut trei puncte "de aur".
- În mare măsură, victoria era decisivă pentru noi. E o luptă aprinsă, aici, în subsolul clasamentului şi pot spune că am luat o mare gură de oxigen.

- Dupa multă vreme, sînteţi peste linia retrogradării. Cît de aproape sînteţi de salvare?
- Contracandidatele noastre îşi cîştigă şi ele jocurile. La cum merg lucrurile, ai impresia că trebuie să învingi în toate meciurile rămase, lucru pe care chiar ni-l dorim, dar totuşi, consider că dacă mai adunăm 6 puncte vom reuşi să ne salvăm.

- Aştepţi de mulţi ani debutul în prima echipă al lui FC Braşov. Cum caracterizezi evoluţia ta din acest retur?
- Da, aşa este. Am fost crescut de acest club şi aştept de mult să intru în poartă. Nu vreau să vorbesc despre evoluţiile mele, nu ar fi corect să fac acest lucru. Pot doar să spun că pentru mine este ceva special să joc pe prima scenă a fotbalului din ţară şi că încerc să o fac cît mai bine şi să nu dezamăgesc antrenorii şi oamenii care au fost şi sînt lîngă mine.

- S-a vorbit despre interesul lui Dinamo şi al lui CFR Cluj pentru tine. Ce vei face din vară?
- În primul rînd, pînă la vară vreau să ne salvăm de la retrogradare. Este tot ceea ce contează pentru mine acum. Nu ştiu nimic despre vreo anumită variantă de transfer, dar dacă ar exista vreuna, ar trebui să fie bună şi pentru club şi pentru mine. Dar, dacă tot am atins subiectul, cred că mai oportun ar fi să rămîn la "Steagu" măcar încă un sezon. Îmi trebuie meciuri în picioare, cel puţin aşa gîndesc acum.

- În Braşov eşti cunoscut drept "Pensionarul". De unde vine această poreclă?
- (rîde) Este bine că mă întrebi despre ea, ca să se lămurească lumea şi să nu mă mai tachineze. Eram mic, aveam 7 ani cînd am venit la antrenament la Toto (Andrei Santa, antrenorul de portari), care discuta cu noi, copiii şi dintr-una într-alta m-a întrebat cu ce se ocupă tata. Ştiam de colegii mei că au părinţi tirişti, zugravi, directori şi mai ştiu eu ce alte meserii. Am vrut să fiu altfel şi i-am spus că tata e pensionar. Habar nu aveam ce înseamnă, auzisem termenul pe stradă. Şi "Pensionarul" am rămas de atunci, chiar dacă am abia 20 de ani.