Articol de Cristian Geambașu - Publicat luni, 04 aprilie 2011 00:00 / Actualizat luni, 04 aprilie 2011 14:16
Liga întîi prin noi să o făurim!
Mi-a plăcut reacţia preşedinţilor. Viteza lor de reacţie. Indignarea lor de oameni trădaţi de afaceriştii veroşi din televiziunile care urmau să pună ploconul de 150 de milioane de euro la picioarele lui Mitică Dragomir. Nervoşi şi belicoşi, preşedinţii şi acţionarii Ligii întîi au hotărît ieri să redea fotbalul celor care îl joacă. Pentru că asta înseamnă boicotul pe care l-au anunţat. Absenţa lor din emisiunile de fotbal nu e un război cu televiziunile. Este pacea pe care microbiştii o doreau demult.
Sigur, forma de protest a conducătorilor din fotbal la afrontul celor care plăteau la preţ de bijuterii ale coroanei un campionat anemic şi mediocru îi poate lovi pe unii producători de emisiuni şi pe cîţiva moderatori. Dar efectul este terapeutic. Numai să îi ţină, şi pe unii, şi pe ceilalţi.
Pentru că nu văd unde şi cum va mai fi acuzat de tîlhărie Balaj. Unde îşi vor vărsa ei umorile, căci de umor e mai greu să vorbim. Nu-mi închipui un talk-show sportiv fără faze litigioase împănate cu stop-cadre şi zoom-uri, în timpul căruia şi la cererea lui dom' preşedinte se mai solicită o reluare şi încă una. Nu cred că Gigi, Marian, Adrian şi Adrian, şi Cristi cînd se simte furat, nu cred că ei vor dispărea din viaţa noastră şi vor lăsa spaţiu meciului pur şi simplu.
Dacă aş scrie pentru Dilema Veche, aş spune că spiritul lor ludic şi tentaţia histrionică îi vor împiedica să-şi pună în aplicare boicotul. Dar nu scriu pentru Dilema Veche, aşa că nu pot decît să constat că i-am văzut şi i-am simţit panicaţi şi nervoşi. Tocmai ei, domnii aceştia care se obişnuiseră să-şi ţină echipele din banii televiziunilor, dar care ne reaminteau cu fiecare prilej că noi, ceilalţi, spectatori, telespectatori şi ziarişti, sîntem nişte coate goale, nişte salariaţi demni de milă, cărora ei, stăpînii, le fac hatîrul din cînd în cînd să-i bage în seamă. Ei vindeau drepturile TV "săracilor", prostimii. Le aruncau şi lor o ciosvîrtă. Uite că săracii şi proştii nu au licitat!
Mi-a plăcut reacţia preşedinţilor şi am avut senzaţia plăcută că măcar pentru o perioadă rolurile s-au inversat. Dar nu cred că e vorba doar de o perioadă.
