Articol de Andrei Crăiţoiu - Publicat vineri, 14 aprilie 2023 09:44 / Actualizat vineri, 14 aprilie 2023 10:50
Marin Barbu, 64 de ani, este coordonatorul Centrului de copii şi juniori de la Sepsi și are o mulțime de povești adunate în cariera de fotbalist. Susține că de la regretatul Florin Halagian „a furat tot” ce a folosit în cariera de antrenor, dar și că a fost altoit de acesta într-un meci în care s-a certat cu „centralul” Ion Crăciunescu.
- Emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” este difuzată în fiecare săptămână, de la ora 20:00. Poate fi urmărită pe pe site-ul www.GSP.ro, pe pagina de Facebook a Gazetei (link AICI), pe contul de YouTube al Gazetei (abonează-te aici), în format podcast pe principalele platforme de distribuție a podcasturilor: Apple Podcast și Spotify.
- Tu ca jucător unde te-ai simțit cel mai bine? La Scornicești cum era?
- Foarte bine! Aveam o relație foarte bună cu Halagian, Dumnezeu să-l ierte! Eram tânăr căsătorit, doi copii mici, și n-aveai unde să stai acolo.
- Nu era un hotel?
- Ce hotel? Aveam o scară de bloc unde stătea toată echipa. Dar la Hala stăteai de luni până sâmbătă în cantonament. Unde să stai? Erau câteva blocuri și alea ocupate. I-am spus că am doi copii mici, familie și nu mai vreau să stau la Scornicești. Și am plecat la Sf. Gheorghe. Apoi, Mitică Dragomir m-a adus la Brașov, unde am jucat șapte ani.
- Halagian era antrenor dur?
- Dacă știai să-ți ții gura și te ducea mintea să-l asculți, era omul care te învăța să câștigi bani. Te învăța să ai grijă de bani, de familie.
- Se câștiga mai bine la Scornicești de vă duceați toți acolo?
- Se câștiga bine! Hala mai făcea și pariuri cu noi. "Facem pariu pe 5.000 că pierdem? Voi îmi dați 5.000, eu vă dau dublu". Aveai prima de joc normală și mai veneau și banii de la Halagian, toți puneam osul.
- Tu îi mai pocneai pe jucători...
- Părintește. N-am dat în jucători altfel! După ceafă, în glumă.
- Halagian nu te-a bătut o dată?
- Ba da, dar a avut dreptate. Jucam la Vâlcea și ne-a arbitrat Crăciunescu. La o fază nu mi-a dat fault, n-a fluierat ce-am vrut eu și l-am înjurat. Ăla a scos cartonașul "roșu" și m-a dat afară. M-am dus în vestiar. La pauză a venit Hala cu echipa. "Bă, eu d-aia te-am adus aici? Să înjuri arbitrii sau să joci fotbal?". Pac, pac, mi-a tras două!
- A dat tare?
- N-a dat în dușmănie... Atunci m-am supărat și am vrut să plec. Dar apoi am rumegat-o, omul avea dreptate. După m-a luat de gât. "Hai, bă, am greșit și eu, mergem înainte!". Se umflaseră mușchii pe mine și l-am înjurat pe Crăciunescu.
- Ai fost un antrenor mai dur decât Halagian?
- Eu am moștenit disciplina de el. Nimeni să nu miște în front. Caterinca să fie caterincă, dar antrenamentul, antrenament. Așa era și cu Hala. După antrenament făceai ce voiai. Dădea și un pahar de vin, stătea de glume, te lua de gât, un om extraordinar. La antrenamente sau la amicale era alt om. Nu era nimic la voia întâmplării. Eu îl consider cel mai șmecher antrenor din fotbalul românesc! Și omul care a avut cei mai mulți bani dintre toți antrenorii. Ce-a făcut, ce n-a făcut era plin de bani și familist sută la sută.
- Deci ești genul de antrenor...
- Căruia i-a plăcut disciplina, efortul. Păi, ce antrenamente făceam pe timpul lui Ceaușescu și le-am moștenit de la Ștefănescu, de la Hala. Dacă le-ar face jucătorii în ziua de azi, în trei zile n-ar mai veni la teren.
- Erau antrenamente mult mai dure?
- Iarna, dimineața la 7, ne trezea cu sticla în ușă la Piatra Mare. "Bă, cinci minute pe kilometru! Ne vedem la Casa Armatei în Brașov". Dă-i și aleargă din Poiană până la Brașov. La 11 te sculai iar și te duceai la antrenament, apoi mai aveai unul la 3. Asta era ziua de cantonamente. Trei, trei, două și o zi liberă.
- Asta e una din explicațiile pentru care nu mai avem fotbalul de altădată?
- Nu vedeți care e diferența de ritm pentru români când ajung în străinătate? Se duc acolo și totul pornește de la efort. Meseriași cu mingea mai sunt, dar acolo mai trebuie să și alergi. De ce nu mai avem jucători în campionatele de top?
- Voi trebuie să scoateți viitorii jucători.
- Ăstora de 17-18 ani crezi că le mai arde lor de alergătură? Pe vremea mea, iarnă-vară era efort, efort, efort. Ăștia doar cei de pe la țară mai au frica lui Dumnezeu.
CITEȘTE ȘI
